Eveniment

articolul anterior articolul urmator

Aglomerări, seisme, lene

4
25 Nov 2015 19:52:13
Mircea Vasilescu

A apărut o lege care interzice desfăşurarea unor activităţi publice în clădirile cu risc seismic. Teatrul Nottara şi-a suspendat activitatea, unele cluburi, baruri şi restaurante s-au închis din iniţiativa patronilor, restul aşteaptă aplicarea legii. Foarte bine!, vor zice unii. Siguranţa cetăţenilor e mai importantă decât orice. Numai că legea e neclară şi s-ar putea să complice, nu să rezolve lucrurile.

La români, când apare câte-o pornire radicală, apăi să te ţii! Legea a apărut joi şi a intrat în vigoare duminică. Avocaţii spun că ar fi fost normal să li se dea celor în cauză un timp de conformare: după ce ani întregi nimeni n-a avut dureri de cap că în clădiri cu risc seismic se adună sute de persoane, acum legea loveşte scurt şi decisiv, mai rău decât Chuck Norris. Ce să facă cei vizaţi de joi până duminică? Să înceteze activitatea. Numai că realitatea e mai amestecată. Există, pare-se, proprietari de clădiri cu risc seismic ridicat care au solicitat de 2-3 ani primăriei să înceapă lucrări de consolidare şi n-au primit răspuns. De altfel, problema clădirilor “cu bulină roşie” trenează de ani buni: se tot vorbeşte despre ea, presa o mai foloseşte uneori pentru a-şi mări audienţa (anunţând catastrofe în caz de cutremur şi numărând potenţiale victime), dar s-au consolidat foarte puţine clădiri. Nici expertiză nu s-a făcut pentru toate.

Mi se pare un caz tipic de aiureală românească de tranziţie. De ani întregi se vorbeşte despre o chestiune serioasă, urgentă, importantă, dar nu se face nimic. Primăria zice că Guvernul, Guvernul zice că Primăria, cetăţenii zic că Statul etc., etc., dar nu e clar cine şi ce ar fi trebuit să facă. Iar după toată vorbăria asta, legea vine ca o ghilotină: gata, s-a terminat! Am impresia că, la români – şi mai ales la parlamentari – stăruie o mentalitate comunistă: o lege se dă nu pentru a reglementa, nu pentru a stabili nişte reguli care să ducă lucrurile pe o cale mai bune, ci pentru a pedepsi, pentru a sancţiona, pentru a rezolva scurt o problemă, indiferent de costuri şi consecinţe. Nu face nimeni o analiză de impact, ci se unesc nişte inşi indignaţi care spun în cor “dom’le, aşa nu se mai poate, tre’ să terminăm o dată cu chestiile astea, că punem vieţile oamenilor în pericol”.

“Ajuns cuţit os”, vorba lui Caragiale. Dar pentru  că s-a ajuns până aici nu răspunde nimeni, se găsesc cele mai sofisticate explicaţii şi scuze. De exemplu: Teatrul Nottara este acum, practic, închis. Se ştia de mult că funcţionează într-o clădire cu risc seismic. Unii dintre foştii directori au încercat să rezolve problema, dar nu au reuşit. Pentru siatuaţia asta, toată lumea are explicaţii, autorităţile pot invoca oricând nu ştiu ce articol de lege sau lipsa fondurilor sau orice altă chichiţă birocratică pentru a ne convinge că “nu s-a putut”. Nimeni n-o să spună însă că adevăratele motive pentru care situaţia nu s-a rezolvat au fost lenea, incompetenţa, delăsarea, nepăsarea şi alte asemenea însuşiri omeneşti. Dacă avea loc un cutremur în timpul unui spectacol la Nottara şi existau victime, ar fi urmat un iureş de anchete, scandaluri, dezvăluiri, demisii etc. Din fericire, nu s-a întâmplat. Dar pentru că un teatru e nevoit să-şi suspende activitatea răspunde cineva, măcar moral? Ei, aş... Nici vorbă. Teatrul Nottara ţine de Primărie, care n-are primar. Iar Guvernul ori Ministerul Culturii n-au ce face: pot doar să discute cu Primăria.

La fel stau lucrurile şi cu alte activităţi publice care acum vor trebui suspendate. Se ştia de multă vreme care-i starea clădirilor şi ani la rând nu s-a făcut nimic. Iar acum, brusc, legiuitorul român se radicalizează dintr-o dată, fără să analizeze consecinţele şi lăsând lucrurile cam la jumătate, zic avocaţii: legea e plină de neclarităţi.

Mi se pare un exemplu tipic pentru talentul românesc de a sări dintr-o extremă în alta ori din lac în puţ: ani la rând se doarme-n papuci, şi dintr-o dată se dă deşteptarea. Numai că trezirea asta bruscă arată mai mult a buimăceală.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Marinica Juvete
26.11.2015, 17:52:44

Soarta Bucurestiului e data ca si pecetluita, de la Nostradamus, Arsenie Boca, Ilarion Argatu si alti inainte-vazatori. Fericiti cei ce vor scapa si nu vor fi inalti dregatori. Inaltii dregatori scapati din cutremur vor fi victime sigure ale furiei populare.

catalin toader
26.11.2015, 19:12:33

Domnule Mircea Vasilescu, imi permit sa intaresc spusele dumneavoastra - legea care prevedea masurile de protectie antiseismica la cladiril a implinit frumoasa varsta de 21 de anisori - OG nr 20 din 1994. Vedeti si dumneavoastra, la romani proverbul "morile Domnului macina incet" are parca alta semnificatie. Cu toate exagerarile (lipsa timpului pentru conformare nu mi se pare tocmai constitutionala), aceasta lege , daca se aplica, poate salva sute, poate mii de vieti. Dar va costa si niste bani (multi) si niste locuri de munca (multicele). In alta ordine de idei, as vrea sa vad aceeasi determinare si pentru imbunatatirea sigurantei rutiere, in definitiv, in razboiul asta pierdem mai multi oameni decat in orice alta catastrofa.

Razvan Georgescu
27.11.2015, 12:54:31

Cam asa e, cum spuneti, dar cred ca graba asta ascunde de fapt ideea ca, dupa atatia morti, scandaluri, arestari, suspiciuni, nimeni implicat nu mai risca nimic. Asa ca daca Doamne fereste s-ar mai produce vreun cutremur major si daca ar fi sali de teatru distruse, macar sa nu fie spectacole sau repetitii in ele. Asa cred ca trebuie inteleasa teama si pripeala celor ce inchid salile. Mai am insa o sugestie, apropo de teatrul Nottara. Eu cred ca timpul asta de inactivitate le-ar fi de folos. Poate ca nu e locul aici de asemenea ganduri dar risc afurisenia multora si spun asa: spectacolele din repertoriu, mai ales cele mai vechi, sunt extrem de prafuite. Montarile si-au pierdut prospetimea si ideile regizorale s-au pierdut in rutina actorilor. Mai mult si mai suparator, actorii isi permit foarte des cioace, isi tin usile pe scena la iesire, baga texte din burta pentru a incurca partenerii,ma rog, vechile metehne atat de deranjante. .. Asa ceva am vazut doar in repetitiile altor trupe si doar ca glume in privat, in niciun caz in timpul reprezentatiilor unde, de buna seama, cei ce trebuie slujiti sunt publicul si textul. Dau si un exemplu: Scandal la opera, o celebra comedie bulevardiera a fost pur si simplu schingiuita si facuta de neinteles de cioacele actorilor, desi in distributie se afla si directorul Mircea Diaconu. Mai am exemple, e drept ca nu foarte recente pentru ca eu am refuzat sa mai merg la teatrul Nottara. Cei ce merg acolo stiu lucrurile astea prea bine. Apoi felul cum se prezinta teatrul e deplorabil. Cine trece prin fata sediului de pe Magheru e imediat izbit de aspectul de balci, de afisele total anapoda puse si realizate. de intrarea pestrita, cu zeci de culori neinspirate, cu fire atarnand de pereti, vitrine jegoase etc. Toate aceste minusuri majore se pot remedia daca conducerea accepta critica spectatorilor nemultumiti, daca se vrea redresarea acestul teatru, altadata de importanta majora, daca actorii (fara indoiala o trupa valoroasa) vor invata si vor vrea sa exerseze profesionalismul sever si nu succesul facil din partea unui gen de public pe care nimeni nu si-l doreste de fapt. Deci o scurta pauza de reasezare ar putea fi utila.

+1 (1 vot)
Utilizator Adevărul
29.11.2015, 09:05:37

Comentariu considerat abuziv.

Modifică Setările