„Alba - neagra” cu noul preşedinte ales

Cuvântul „incompatibilitate” pluteşte deasupra preşedintelui nou ales ca un fel de sabie a lui Damocles. Toată lumea se gândeşte la acest cuvânt, mai puţin Klaus Iohannis, care şi-a luat rolul în serios, iar pe deasupra a lansat zilele acestea cartea „Pas cu pas”. Titlul pare să ascundă o strategie a întregii sale vieţi. De luat aminte!

După o tăcere prelungită începând cu evenimentul din 16 noiembrie, actualul preşedinte Băsescu a luat din nou cuvântul în faţa cunoscutelor drapele, referindu-se în mod repetat la posibila incompatibilitate a noului ministru de externe, dacă nu urmăm preţioasele sfaturi prezidenţiale. Oare de ce?

Am continuat gândul preşedintelui, pe care îl transcriem aici: „Trebuie să fim atenţi! Noul ministru nu trebuie să păţească ceea ce i se întâmplă lui Klaus Iohannis, care s-ar putea să fie declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

A fost un semnal, un fel de tragere de mânecă discretă a electoratului care l-a votat masiv pe Iohannis. „Băieţi, aveţi în vedere că s-ar putea să se întâmple ce v-am spus şi în declaraţiile anterioare: Iohannis să nu poată fi preşedintele României, chiar dacă a câştigat alegerile. Ce se va întâmpla atunci? Aş putea să fiu eu în continuare, că şi aşa m-aţi suspendat de două ori şi m-aţi trimis acasă câteva luni”.

Şi dialogul imaginar ar putea continua aşa: „Cam cât aţi vrea să mai rămâneţi?” „Nu mult, doar până la alegerile anticipate, iar dacă s-o putea până mai îmbătrânesc puţin” „Dar când intenţionaţi să îmbătrâniţi?” „Peste vreo 10-20 de ani”. „Deci, nu mai plecaţi?” „Nu!”

„Ia Ibusinus”, îţi vine să-i spui, precum mamei soacre dintr-o celebră reclamă.

Lăsând gluma la o parte, chestiunea devine serioasă. Acelaşi cuvânt, „incompatibilitate”, a stat ieri pe buzele preşedintelui Curţii Constituţionale. Întrebat fiind ce se va întâmpla dacă Klaus Iohannis dacă va fi declarat incompatibil, domnia sa a evitat un răspuns clar, apelând la un salvator „vom vedea”. În acelaşi timp, ca să nu ne scadă moralul, a subliniat că, dacă primeşte documentele necesare joi, vineri putem să punem şampania pentru Iohannis la rece.

Între timp, efectele alegerii noului preşedinte au început să se producă, atât pe plan intern, cât şi extern. Mesajele de felicitare şi sprijin de la diverşi lideri internaţionali au început să se înmulţească. Faptul că România are un nou preşedinte e cert. „Ba nu îl are”, se pregăteşte să spună Justiţia Română, ignorând votul a peste şase milioane de alegători.

Tot cert este că Iohannis a devenit preşedinte pe valurile de protest ale străzii. Sfânta mânie românească, în general greu de urnit, şi-a spus cuvântul. Inflamarea opiniei publice încă nu a trecut. Autorii acestui scenariu diabolic, pe care îi cunoaştem, dar nu putem dovedi, ştiu acest lucru. Ce vor face, vor acţiona, sau nu, când o altă sabie a lui Damocles, presiunea străzii, atârnă deasupra capului lor?

Cei mai inteligenţi analişti politici nu au reuşit să pronosticheze credibil deznodământul acestei monstruozităţi juridice. Nu vom risca nici noi un pronostic.

Ca să ieşim din impas, cel puţin pentru moment, cred că e bine să ne amintim de faptul că noul ales ne-a îndemnat chiar a doua zi după vot să ne apucăm de treabă. „Bună ziua, domnule preşedinte! La treabă, spuneţi? No, hai!”