Alin Prunean, omul care şi-a împins satul natal în Europa

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alin Prunean (stânga) alături de Grigore Leşe promovează produsele tradiţionale româneşti la târgurile de profil. FOTO: ARHIVA PEROSNALĂ
Alin Prunean (stânga) alături de Grigore Leşe promovează produsele tradiţionale româneşti la târgurile de profil. FOTO: ARHIVA PEROSNALĂ

Alin Prunean, un tânăr sălăjean, a împărţit, gratuit, familii de albine, porci şi vaci la sute de familii din Sălaj, iar acum luptă să găsească o soluţie pentru cei care nu reuşesc să-şi  vândă produsele.

„Sunt un frustrat şi un nemulţumit vizavi de majoritatea lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Dar dacă doar stăm şi cârcotim, nu rezolvăm nimic. Trebuie să punem mâna pentru a ne reduce frustrările“, explică Alin Prunean, un economist de 36 de ani din Sălaj, raţiunea care stă la baza modului său de a fi, un mod dedicat aproape în exclusivitate celorlalţi.

 Totul a început în urmă cu 15 ani, pe vremea când avea doar 21 de ani. De fapt – povesteşte el – a început şi mai devreme, imediat după Revoluţie, când au sosit primii străini cu ajutoare în comuna sa natală, Ileanda.

Avea orgoliul zgândărit atunci când îi vedea pe cei din comuna lui cum se înghesuie la sacoşe cu portocale distribuite prin biserici sau primărie. Nu înţelegea cozile pentru orice era gratis şi s-a ambiţionat să vină cu ceva în compensare, cu ceva care să îi facă pe oameni să vadă dincolo de o haină sau un kilogram de fructe gratuite.

Aşa a luat fiinţă, în 1997, Fundaţia Agapis. Primul proiect a avut loc chiar în acel an, când, printr-o finanţare primită de la Fundaţia Soros, Agapis a încercat să-i înveţe pe oamenii de la sate cât de mult ajută calculatorul în viaţa de zi cu zi. „Identificasem o problemă în comună: erau două instituţii care, deşi aveau calculatoare, nu le foloseau, le ţineau în cutii, de frică să nu le strice“, îşi aminteşte Prunean. Cu ajutorul unor profesori de la Institutul de Studii Economice (ISE) din Cluj-Napoca, a adunat sute de oameni în căminul cultural din centrul comunei şi i-a învăţat câte ceva despre beneficiile calculatorului. Au încercat chiar şi o conexiune la internet, premieră absolută la acea vreme.

Au urmat apoi cursuri de operare a calculatorului, la care au participat oameni din mai multe comune de pe Valea Someşului.

„Să muncim noide sărbători?!“

Anul următor, 1998, a venit şi cu prima dezamăgire. „Ne-am propus să promovăm zona din punct de vedere turistic şi am reuşit, printr-un proiect PHARE, să realizăm o monografie a zonei, un film de prezentare şi să autorizăm câteva pensiuni. Prin acelaşi proiect, am luat câţiva oameni, proprietarii unor case ce puteau fi transformate în pensiuni, şi i-am dus în Maramureş, pentru a vedea că nu e mare scofală să faci agro-turism. Pe finalul proiectului, monitorul din partea PHARE ne-a cerut o ofertă, pentru că voia să vină cu un grup de 26 de prieteni din Bucureşti, să fie primii noştri clienţi. Când i-am adunat pe cei care ar fi trebuit să îi găzduiască, reacţia lor a fost extrem de dezamăgitoare: „Să muncim noi de Sărbători?!“.

A făcut greva foamei

Acelaşi an, 1998, i-a adus şi alte încercări. Câştigase un proiect, tot prin fonduri europene, de această dată dedicat tinerilor din comună, pe care trebuia să-i ducă într-un schimb de experienţă în Madrid, Spania. Dintr-o omisiune a unui funcţionar al Consulatului spaniol la Bucureşti, la întâlnirea pentru eliberarea vizelor grupului din Sălaj i-au lipsit nişte documente, iar rigiditatea celor de la consulat risca să facă imposibilă deplasarea în Spania. Alin Prunean a informat conducerea consulatului că din acel moment el intră în greva foamei, postându-se în faţa clădirii şi anunţându-i şi pe reprezentanţii presei bucureştene despre demersul său. A încasat şi un pumn pentru „obrăznicia“ sa, dar până la urmă, beneficiind şi de ajutor „sus-pus“, a obţinut vizele şi i-a dus pe copiii de la ţară, din Sălaj,  în capitala spaniolă.

Proiectele mari le-a început în 1999, când a intrat în legătură cu Heiffer Project International, o organizaţie din SUA, a cărei activitate este centrată pe a oferi animale în dar celor care au nevoie de ele. Chiar în 1999 a dăruit la zeci de familii din comuna Ileanda, gratuit, câte o scroafă, singura lor obligaţie find aceea ca aceştia, la rândul lor, să dea câte două purcele altor familii. Câţiva ani mai târziu, proiectul a continuat, pe aceleaşi principii, în alte patru comune cu familii de albine, iar în urmă cu trei ani, fundaţia lui Alin Prunean şi Heiffer au ajuns să împartă vaci locuitorilor din comuna Măerişte. Fiecare familie beneficiară a primit câte o junincă, în baza promisiunii că prima viţică pe care aceasta o va avea va fi dăruită altei familii.

„În general, am mers pe buna credinţă. Dar au fost şi situaţii în care am fost nevoiţi să intrăm în coteţ şi să verificăm“, povesteşte el.

Sunt un frustrat şi un nemulţumit vizavi de majoritatea lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Dar dacă doar stăm şi cârcotim, nu rezolvăm nimic. Alin Prunean, fundaţia AGAPIS

Mierea de pe Valea Barcăului a cucerit Parisul

La târgul internaţional de la Paris, mierea de albine de pe Valea Barcăului s-a bucurat de un mare succes

Reprezentanţii Fundaţiei AGAPIS promovează la Paris produsele tradiţionale de pe Valea Barcăului

Anul trecut a mers şi mai departe cu sprijinirea producătorilor locali: a înfiinţat o intreprindere socială, cu bani câştigaţi în urma unui concurs organizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, întreprindere care valorifică mierea şi celelalte produse apicole, dar şi fructele uscate, produse pe Valea Barcăului din Sălaj. „Este o reţetă despre cum micii producători locali ar trebui să se promoveze singuri, despre cum ar trebui să meargă ei direct la beneficiari, nu să aştepte să vină intermediarii la ei. Este, dacă vreţi, o lecţie despre respectul faţă de natură, faţă de sănătate, faţă de calitate“, explică Alin Prunean.

Francezii au venit în România ca ursul la miere

Şi pentru că promovarea la nivel judeţean şi la nivel naţional s-a dovedit insufiecientă, întreprinzătorul Alin Prunean a vrut să meargă şi mai departe cu promovarea produselor de care este atât de mândru şi a pus la cale un proiect ambiţios prin care să fie cunoscute aceste minunăţii ale naturii şi în străinătate. Aşa s-a ajuns la produsul exclusivist „The art of DAR“ (foto), lansat la sfârşitul lunii octombrie la cel mai mare târg de produse alimentare din lume, SIAL Paris. The Art of DAR este un concept realizat în colaborare cu Fundaţia ADEPT şi reprezintă un pachet ce are în prim plan fie mierea de pe Valea Barcăului, fie gemul de la Viscri, prezentate într-o formulă exclusivistă: într-un recipient de sticlă argintat, realizat de un meşter popular, încadrat de o ramă de stejar realizată manual de alt meşter şi ceruită de un altul, totul completat cu o linguriţă de argint masiv, pe care este inscripţionat logo-ul produsului. Deşi pachetul se vinde la preţul de 365 de euro, primii cumpărători au apărut deja şi,  odată cu ei, primii turişti străini veniţi în cele două zone, atraşi de poveştile din spatele „The Art of DAR”. 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite