Alina Mungiu-Pippidi: Ce caută srilankezii în secuime, pe înţelesul tuturor

E greu cînd locuieşti în parohiala ţară a secuilor şi ai auzit toată viaţa că şi România e ţară străină, şi Bucureştiul îţi ia banii (cînd de fapt îţi dă mai mult decît îţi ia), şi să te vezi la ştiri în România doar o dată la trei ani (cînd SRI face un raport despe marele pericol revizionist) sau la patru (la Budapesta, cînd sunt alegeri) şi să accepţi uşor ideea că vin nişte oameni tocmai din Oceanul Indian ca să lucreze la brutăria din sat.

Mai ales cînd Viktor Orban, demagogul numărul unu al Europei, îţi povesteşte non stop de marele pericol pentru Europa care vine de la imigranţi şi cum doar el, pe calul lui alb, apără continentul de păgâni. Măcar că e Orban un caraghios să se creadă Sobieski, dar nici păgânii lui nu sunt ce spune el.

Cauza numărul unu pentru care fuge lumea din Sri Lanka şi traversează continente pe jos sau cu bărcile de cauciuc e chiar pericolul pe care fundamentalismul islamic îl pune pentru celelalte religii: creştini, budişti, islamişti moderaţi.

În 2019, înainte de Paşti, statuile lui Buddha au fost vandalizate, iar un musulman, membru al unui Consiliu local care a declanşat o anchetă în acest sens, a fost asasinat.

De Paşti, bisericile creştine din Sri Lanka din mai multe oraşe, catolice şi protestante, au fost lovite în plin de bombe, cu sute de morţi. La una, unde atacatorul a fost oprit să intre, acesta a detonat bomba în curte, omorînd zeci de copii care erau în pauză la şcoala de duminică.

Congregaţia creştină din Ditrău, Harghita poate nu ştie toate astea. Nici presa din Budapesta, nici cea din România nu mai dau demult ştiri străine, preferînd să asasineze treptat, dar sigur intelectul telespectatorilor cu jocuri şi Las Fierbinţi.

Dar preotul trebuia să ştie, la fel profesorul din sat, dar şi primarul, că ei au educaţie. Se presupune că ştiu ce e în lume.

Şi dacă lumea se strângea la sala comunală înainte de a veni refugiaţii ca să afle de ce îşi riscă unii viaţa să ajungă tocmai la Ditrău sau la Lampedusa ori în taberele de la Calais, iar dacă preotul îşi folosea slujba de duminică pentru a transmite câte ceva din mesajele papei Francisc, care vorbeşte adesea despre aceste lucruri, nu se ajungea ca un sat de oameni vinovaţi mai ales de ignoranţă să fie demascaţi ca polul rasismului est-european.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată