Alina Mungiu-Pippidi: Cum luptăm eficient cu conspiraţiile şi teoriile lor

Publicat:
Ultima actualizare:
foto: EPA
foto: EPA

Nu există nicio cale de a avea o populaţie raţională decât educaţia de bună calitate şi o educaţie care să pună accent pe obiectivitate, evitarea judecăţii premature, a best seller-urilor care explică România (de ce e °altfel°) şi lumea în 120 de pagini fără note de subsol şi verificarea surselor.

Am comandat acum două luni măşti chirurgicale cu filtru şi mănuşi online. Scrie mare pe toate site-urile de vînzări electronice că sunt prioritizate vînzările esenţiale legate de epidemie faţă de celelalte. Francezii, în entuziasmul lor, s-au grăbit să treacă şi o lege în acest sens (după care Amazon a închis în Franţa, spunînd că nu e clar ce e  ”esenţial”, noţiune care poate să difere de la persoană la personă). Cu toate astea, în cîteva zile vin cărţile, spre exemplu capodopera doctorului Winslow despre cucerirea epidemiilor (şi teoria lor demonică), pe care m-am grăbit să mi-o iau, sau odiseea în Corfu a familiei Durell de la Masterpiece, care îmi ridică moralul. Măştile, însă, nici vorbă să vină pentru că zeci de milioane de oameni au comandat în aceaşi timp şi piaţa nu a reuşit să le producă şi să le omologheze. Cînd criza se va fi terminat, adică peste vreun an şi jumătate, vom primi toţi stocuri de măşti şi mănuşi pe care le vom depozita în boxe, aşteptînd criza următoare. Vezi însă că prima şi probabil a doua criză nu vor mai fi epidemii, ci crize de cu totul altă natură, în care din nou ne vor trebui produse care nu vor exista în numerele mari necesare unei cereri globale, industria va trebui iarăşi să se readapteze şi tot aşa.

Cam aşa şi cu răspunsurile la teoriile conspiraţiei pe care le văd zilele astea de la Bruxelles la Bucureşti.

Răspunzînd unor bugete demult plasate strategic de Rusia şi China (în unităţi de propagandă ca Russia Today sau institutele Confucius), UE, SUA şi multele noastre servicii cu auxiliarii lor ziarişti şi-au croit şi ei bugete de răspuns, adică de demascat ”teoria conspiraţiei”. S-au dat granturi şi la civili, să facă fact checking. Un student doctoral de-al meu plasează fotografii trucate pe Amazon să vadă ce fac oamenii – un mare efort care nu ne învaţă mai mult decît ştiam din psihologia clasică – lumea crede orice dacă vrea să creadă şi nimănui nu îi place să recunoască că a greşit. Ca atare, propaganda va fi totdeauna prosperă dacă e bine inserată în interesele oamenilor şi va da greş dacă o va lua pe alături. Dar propaganda şi contrapropaganda nu sunt numai despre conspiraţii şi gîndire schematică. Riscul acestei abordări este că faptele nu se pretează totdeauna la deconstrucţie simplă, că ambele tabere folosesc simplificări, stereotipuri şi priming care depăşesc limitele raţionalului (vă mai amintiţi cînd aveam vreme proastă la Bucureşti că trăgeau ruşii cu rachetele ca să nu plouă la olimpiada lor de vară de la Soci), că faptele care ies la iveală cu timpul validează ce păreau a fi conspiraţii la un moment dat (sau nu).

Nicăieri nu se văd limitele acestei strategii şi contrastrategii mai mult decît în criza actuală.

Chinezii, după ce nu sunt în stare să-şi reglementeze pieţele unde vînd la un loc lilieci şi miei, să anunţe prompt şi să cerceteze un virus nou în loc să-i reprime pe doctorii care raportau probleme etc, a cheltuit o avere să traducă în toate limbile cartea secretarului general al PC despre cum au rezolvat ei cu epidemia (de parcă cineva citeşte şi crede aşa ceva). După care au trebuit să dubleze numărul de morţi în Wuhan la primul audit, ca să nu mai spun că o să aflăm peste vreo 20 de ani cîtă lume a murit de fapt la Beijing. Dar te poţi baza pe bunul simţ al oamenilor că ştiu acest lucru şi că produsele ieftine chinezeşti -ca măştile- au primit o gravă lovitură, are sens să cheltuieşti pe contrapropagandă?

 O să scoatem acum noi nu ştiu cîte volume să arătăm că Occidentul s-a descurcat mai bine cu criza? Păi nu s-a descurcat deloc, dovadă zecile de mii de morţi în ţări ca Italia, Spania şi Anglia, numai în Berlin am scăpat cu o sută (la ora asta sunt vreo 5000 în toată Germania). E o conspiraţie că serviciile de sănătate din ţări unde austeritatea a fost politică mai bine de zece ani s-au prăbuşit la criza asta, rezultînd în aceste cifre gigantice, că deci, europenii, din cauza ideologiei şi a unor erori mai vechi (ca euro) şi-au subminat singuri serviciile de sănătate publice (iar la englezi e vina ideologiei!)? Nu, e purul adevăr! 

E o conspiraţie că virusul a fost creat prin acţiune umană? Habar nu avem! Din moment ce ambasada americană din China era alarmată acum un an de un laborator chinez care cerceta coronavirus, înseamnă că există un temei să fim bănuitori. 

În rest, că fiecare tabără zice că ailaltă e cea care s-a jucat de-a ucenicul vrăjitor, asta e ca în cartea (din 1943) a doctorului Fowles. Fiecare are demonii săi, dinainte desemnaţiDar gîndirea primitivă e aceeaşi la toată lumea! Nu e o conspiraţie că dictatorul din Zimbabwe Robert Mugabe a tras sforile să fie numit la OMS, Tedros, ăsta, care fusese minisitru în guvernul comunist din Etiopia, unde minţea regulat în legătură cu rezultatele programului anti-malarie. 

De ce să îl credem mai mult decît pe Trump (un mincinos dovedit), după ce întîi a spus că nu e mare lucru epidemia asta, pe urmă că China luptă exemplar, iar acum că nu se dezvoltă imunitate? Intenţiile or fi fost bune, nu stau să le judec, dar afirmaţiile au fost propagandă, exagerare dincolo de limita adevărului ca să obţii de la oameni sau guverne comportamente dorite! Or, dacă trebuie să faci şi contra construcţii la OMS, ce punct de referinţă mai rămîne? Ca orice manipulare grosolană (ca cel al lui Dan Barna, unde trebuia să inventezi firme de handicapaţi ca să iei bani europeni). Fapt e, iată că şi oamenii buni conspiră! Sau e o teorie a conspiraţiei că propaganda noastră pro-globalizare şi neo-liberală de un sfert de veac încoace a fost o idioţenie, că globalizarea a dat-o în bară (uite cît ne ia să ne reprofilăm ca să facem nişte măşti), că am lăsat în ea capitalisme de stat, precum China şi Rusia, pe de o parte, şi firme privilegiate, care cheltuiesc o avere pe lobby ca să cîştige din privilegii legale, pe de alta (firmele din industria PHARMA sunt un exemplu)? Din păcate, nu.

Lumea nu e fie în alb, fie în negru, cu conspiraţii care există sau nu există. E mai complexă. A ne repezi cu judecata cît încă nu ştim adevărul e o pierdere de timp (şi de bani). Assange era un erou pînă nu a mai fost! Cînd am refuzat la Deutsche Welle acum cîţiva ani să îl laud pe Snowden (luase premiul Whisteblower of the year de la Transparency International) au crezut că sunt o extremistă de dreapta est europeană. Dar nu sunt fan NSA, am crescut cu dosarele X, pur şi simplu nu mă grăbesc să laud pe unul care se refugiază în Rusia cînd e destul de educat să ştie că acolo va ajunge, pînă nu mă lămuresc care au fost motivele lui…

Şi ce armă avem în lumea asta complexă, că, uite, în Anglia unii dau foc la staţiile 5G, că umblă teoria că afectează cumva hemoglobina şi ne fac mai vulnerabili la virus? Una singură, aceeaşi din secolul XIX încoace: educaţia universală şi de bună calitate. Dacă oamenii ar înţelege ce e imunitate nu ar mai crede aşa ceva! Educaţia înarmează pe fiecare cu armura sa cognitivă ca să nu mai stăm să lămurim oamenii pe rînd (oricum nu putem). Nu există nicio cale de a avea o populaţie raţională decît educaţia de bună calitate şi o educaţie care să pună accent pe obiectivitate, evitarea judecăţii premature, a best seller-urilor care explică România (de ce e °altfel°) şi lumea în 120 de pagini fără note de subsol şi verificarea surselor.

Cine citeşte sondajele despre ştiinţă vede că şi în America, şi în unele ţări europene (ca Anglia) avem procente uluitoare (variază de la ţară la ţară) de cetăţeni care cred că Soarele se învîrte în jurul pămîntului, că antibioticele omoară viruşii, că cine ia Propolis nu face cancer şi aşa mai departe. De ce nu face nimeni un sondaj în România de căte ori se spală lumea pe mîini sau pe dinţi, în medie? Datele parţiale văzute de mine sunt înfricoşătoare, de asta doctorii români, în prima linie în spitale luptă cu mizeria şi lipsa de educaţie mai mult decît cu bolile uneori. Oare nu cumva răspunsul raţional de politici publice la teoria cospiraţiei este să punem canalizare la toate şcolile, să-i învăţăm să se spele pe toţi părinţii şi copiii, să punem tuturor conexiuni la internet şi să avem grijă să aibă fiecare elev o tabletă pe care să facă lecţii online, să studieze la şcoală cine au fost Darwin, Galileo şi Pasteur, că dacă facem un sondaj despre sănătate sau economie în loc de bacalaureatul naţional (unde iar vom testa despre sinonimele neologice), ne vom apuca cu mîinile de cap? Sau e mai profitabil aşa, să nu investim în educaţie, ci în contrapropagandă (citiţi bugetul naţional), iar cînd vine vreun virus să ne luptăm nu cu vaccinul, ci cu Muie PSD, care, se ştie, omoară tot ce mişcă? Vă las să vă răspundeţi singuri!

Am zis: singuri, nu cu ajutorul gloatei de trolli, postaci şi alte categorii care prosperă din prostia şi lipsa de educaţe a altora!

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite