Alina Mungiu-Pippidi: Politicianul prins cu minciuna trebuie să plece

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-PIPPIDI
Alina Mungiu-PIPPIDI

Mai toţi politicienii mint, dar numai unii sunt prinşi. Politicianul prost minte mai mult decît e necesar, exagerează, dă cu barda cînd minte, spune că există balcon cînd păşeşte afară pe fereastră, şi cînd se dovedeşte că nu e aşa, cade în gol. Era destul să stea în banca lui.

Mai toţi politicienii mint, dar numai unii sunt prinşi. Politicianul prost minte mai mult decît e necesar, exagerează, dă cu barda cînd minte, spune că există balcon cînd păşeşte afară pe fereastră, şi cînd se dovedeşte că nu e aşa, cade în gol. Era destul să stea în banca lui.

Acesta a fost cazul Monei Muscă, frumoasă şi elegantă politiciană liberală, populară şi muncitoare, care a propus o lege a lustraţiei prin care cei care colaboraseră cu Securitatea şi regimul comunist ar fi fost eliminaţi automat din viaţa politică, indiferent de părerea votanţilor. Cînd au apărut dovezi că informase Securitatea despre colegii ei studenţi străini la Timişoara, nimănui nu i-a venit să creadă că uitase că semnase un angajament cu Securitatea. Un episod relativ minor – nimeni nu fusese expulzat sau făcuse închisoare din cauza Monei – a devenit un caz de ipocrizie politică majoră, şi acolo unde veritabili criminali politici şi-au păstrat scaunul, Mona Muscă a trebuit să plece. Că nu poţi să strigi lupul cînd eşti lupul, chiar dacă eşti un lup minor, mai chel sau mai ştirb. Tot aia e.

La fel, fără nici o diferenţă, e cazul lui Florin Cîţu. Nu, nu e o crimă că ai băut cîteva beri, deşi un om de 28 de ani a avut timp să înveţe că nu ţine la băutură. Sunt ţări unde ai voie să bei cu măsură şi să urci la volan, dar cine ştie că trece de unu la mie şi că merge în zigzag nu are de ce să facă aşa ceva dacă are mai mult de 16 ani, şi nu în Iowa. Grinnell College, unde am predat acum douăzeci de ani, e un loc curat şi bine luminat, vorba lui Hemingway. Îmi amintesc prospeţimea dimineţilor de iarnă cînd studenţii jucau lacrosse în pantaloni scurţi, alergînd peste prima zăpadă. E un loc pentru oameni cu un stil de viaţă sănătos, deschis, puritan.

E un noroc, în fond, să te prindă poliţia cînd mergi în zig zag şi să nu dai peste cineva. Şi e greu de crezut că, după ce ani de zile faci spume la gură contra penalilor, mai exact contra unor concurenţi prin nimic dovediţi penali (mai ai şi prostul gust să pretinzi că îi plăteşte Rusia, cînd serviciile noastre au buget destul, mai mult ca Germania, să îi prindă dacă e într-adevăr cazul), uiţi că ai trecut prin două zile de închisoare şi o condamnare la 28 de ani.

Dar poate nu e deloc aşa, şi ajungi din şomer prim ministru tocmai pentru că unii au dosarul tău?

În acest caz e incompetent statul paralel şi megaloman dacă îşi închipuie că există un monopol al informaţiei şi că mai există subiecte de şantaj confidenţiale, despre care alţii nu pot eventual afla.

Florin Cîţu a minţit de mai multe ori în acest an, mai ales în legătură cu pandemia şi numărul de morţi, pentru care ar trebui să dea socoteală. A avut o măcar o consilieră care lucra pe bani publici pentru el personal, la fel cu Dragnea, dar cu impunitate. Nu e la prima minciună, dar de data asta a fost prins în flagrant delict.

De ce trebuie să ne fie prim ministru şi şef de partid unul care numeşte la finanţe pe un băiat fără studii, fost şef de tineret la PSD şi abonat la contracte cu statul?

Dacă la Ludovic Orban PNL=PSD pe faţă, la Florin Cîţu e acelaşi lucru plus minciuna, ceea ce e cu totul insuportabil.

E momentul ca Florin Cîţu să îşi facă bagajele, şi Klaus J să priceapă în fine că tehnocraţia statului paralel e găunoasă şi că a te baza doar pe ea duce la dezastre.

E momentul ca PNL, care alegea cu răsfăţ între doi candidaţi care făceau promisiuni de patronaj şi din fonduri bugetare, şi din fonduri europene, să priceapă că partidul e ameninţat cu extincţia şi că pentru a colecta dividende trebuie să mai fii în viaţă la închiderea bursei.

PNL nu mai are altă salvare decît curajul de a se tăia de statul paralel şi a merge pe o cale politică, cu orice risc. Au pe Ilie Bolojan, charismatic şi eficient, să îl roage în genunchi să ia partidul cît mai are ce lua.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite