Alina Mungiu-Pippidi: Varianta feministă a guvernului Cîţu
Nu avem femei de succes în profesiuni în care accesul e limitat, ceea ce arată că femeile nu au acces egal cu bărbaţii. În profesiunile liberale, ca avocatură sau afaceri, femeile se descurcă perfect. Dar, ce să vezi, aproape că nu sunt femei rector, nu sunt femei director în sectorul de stat, nu sunt femei regizor, şi aşa mai departe!
Feministele din România au sărit în sus de supărare că o comisie parlamentară pentru egalitatea de gen a ajuns la AUR şi au lansat apeluri disperate la partidele de guvernare să salveze din mîna extremiştilor acest simbolic instrument de luptă. Evident, reiese cumva din apelul lor că e vina AUR, devenit celebru prin butadele lui Sorin Lavric despre femei şi că Făt-Frumos de dreapta trebuie să salveze prinţesa-comisie din ghearele balaurului sexist aflat şi mai la dreapta. Dar e fals: balarul nu a răpit prinţesa, ci doar a prins-o în braţe cînd Făt-Frumos a dat cu ea de pământ în căutarea unor rente mai lucrative. Că trebuie privite lucrurile în faţă: comisia a ajuns la AUR că i-au dat şuturi toţi ceilalţi, şi ea există că e nevoie să ne conformăm la reguli şi cutume internaţionale. Altfel, partidele noastre ar fi mulţumite cu un Parlament şi un guvern ocupat doar de bărbaţi, cu mici excepţii pentru amante şi soţii, eventual fiice.
Că progresiştii din România numai progresişti nu sunt, iar publicul de dreapta a ajuns inferior celui din Teleorman se vede din faptul că guvernul Cîţu a reuşit să producă un guvern cu o singură femeie ministru, Raluca Turcan, fosta secretară a lui Teodor Stolojan, pe baza meritului public declarat că are relaţii bune cu şeful (bărbat) al statului Klaus Iohannis (dna Turcan e parlamentar de Sibiu de mai multe mandate). Numai mie mi se pare că e jenant să dai unei femei postul alteia (Violeta Alexandru), de parcă ar fi vorba de osul rezervat cîinelui la o masă altfel pentru oameni? În schimb, cînd Dragnea numea un guvern cu jumătate femei şi punea prima femeie prim ministru a fost o enormă revoltă morală la dreapta: nimeni nu a văzut nici un cîştig de a avea o femeie pesedistă în locul unui bărbat pesedist. Ludovic Orban sau Mihai Tudose, ale căror realizări academice sau politice rămîn necunoscute, poate vreun arheolog al viitorului să le dezgroape de pe undeva, nu au provocat nici o revoltă şi nu găseşti pe mediile sociale nici un fel de bancuri la adresa submediocrităţii lor. În schimb, a fost curat patriotic să o înjuri în cei mai ordinari termeni pe Viorica Dăncilă, care a condus guvernul fără să ia o critică în presa străină în cea mai expusă perioadă din istoria sa, cînd România avea preşedinţia UE. O adevărată datorie morală să te simţi superior intelectual juristei de întreprindere din Teleorman, de la ultimul grobian de pe forumuri la Radu Paraschivescu, care a ajuns să publice colecţii de idioţenii şi gafe pentru un public care nu găseşte alte resurse de împlinire intelectuală decît să îşi piardă vremea citind aşa ceva! Evident, unui asemenea public nu îi trebuie comisie pentru egalitate de gen, sau comisie contra discriminării, pentru un asemenea public toate astea sunt mofturi corecte politic şi băgate pe gîtul poporului nostru altfel curat proeuropean de către UE. Nu e simpatic că aceste partide sunt descrise de vechiul meu prieten Mirel Bran în Le Monde în fiecare articol ca fiind pro-valori europere? Cînd Papahagi şi Neamţu jubilau pe forumuri că au scos egalitatea de gen din şcoli am citit în Le Monde că populiştii de la PSD sunt principalii ideologi ai anti-feminismului la români. Fake news, sau orbire sistematică? Remarc în trecere că presa română nu a comentat deloc faptul că UE a tăiat banii europeni la două oraşe poloneze pentru că au interzis căsătoria homosexuală. Ar fi fost de interes să aflăm părerea pro-europenilor noştri despre asta (eventual citată în Le Monde) , dar nu e greu de ghicit că ar fi fost cam pe unde e feminismul.
Întrebat despre situaţie, dl. Orban a spus sec: nu e vina noastră (adică liberalii sunt OK, ei au dat un os la cîine), avem parteneri, le-am dat locurile, ei au hotărît şi au pus numai bărbaţi. Asta e, ce să îi faci, liderii (bărbaţi) şi generalii (bărbaţi) nu cunosc femei (nu trec de gradul de maior, probabil) în cercurile lor înalte, numai Violeta şi Raluca sunt excepţii, şi ele fac cu rîndul. Uitam pe Cioloş, care conduce ”Renew” (nu e parodie), inputul lui e evident, el a făcut ca Anca Dragu, care ar fi avut calificări pentru Finanţe, lucrînd pe vremuri la FMI) să ajungă măcar preşedinte a Senatului (unde nu are nici o calificare, şi de altfel a purces imediat la acţiuena inutilă şi populistă de a reduce numărul de parlamentari, tot mintea lui Băsescu cea de pe urmă). Anca e un bun exemplu de a arăta că femei se găseau, dacă le căuta cineva, dar evident cu o meritocraţie în care fiecare ajunge nu unde se pricepe ci unde s-a ordonat nu are ce ieşi decît ce a ieşit. Aici se vede că şi influenţa lui Iohannis e limitată, Iohannis este în favoarea egalităţii de gen şi a practicat-o la preşedinţie: e clar că aici nu a putut face nimic.
Dar dacă nu avem femei, o să spună careva! Mai exact, nu avem femei de succes în profesiuni în care accesul e limitat, ceea ce arată că femeile nu au acces egal cu bărbaţii. În profesiunile liberale, ca avocatură sau afaceri, femeile se descurcă perfect. Dar, ce să vezi, aproape că nu sunt femei rector, nu sunt femei director în sectorul de stat, nu sunt femei regizor, şi aşa mai departe! Şi cînd vreo femeie e auzită şi impresionează lumea aude ce am auzit eu (daţi un search Google pentru documentare) că am un creier masculin, sau că sunt singura femeie din România mai inteligentă decît bărbaţii. Bărbaţii din categoria care vorbesc în generalizări despre bărbaţi sau femei (şi nu au învăţat că se spune ”din experienţa mea” sau ”conform sondajelor, majoritatea…”) ajung lideri de opinie şi crează opinie, şi din cauza zgomotului lor lumea nu percepe cît de multe femei de valoare sunt.
De exemplu, pot să întreb şi eu de ce Vlad Voiculescu, căruia înţeleg că i-a luat vreo zece ani să capete o calificare în business fără vreo legătură cu sănătatea e un ministru mai potrivit al Sănătăţii decît partenera lui în Magicamp, proiectul european pentru copiii bolnavi de cancer, Melenia Medelanu? De ce pentru ea, iniţial mult mai celebră şi sigur mai carismatică, acest proiect a fost o descoperire a vocaţiei pentru caritate, iar pentru el o rampă de lansare politică? Poate pentru că tatăl lui e securist? Pentru că are un un unchi lobbyst în industria de medicamente? Sau pentru că el e bărbat şi ea e femeie, şi asta e ordinea naturală a lucrurilor, femeia îngrijeşte bolnavii, şi bărbatul managerizează? Ea nu vrea putere, dar el da?
Sau de ce e sora lui Dan Barna trecută cu vederea? Mi se pare că au căpătat la fel de multă experienţă în materie de fonduri europene pe vremea proiectului descris de RISE, cînd el inventa firme pentru persoane cu dizabilităţi (sau invers) ca să ia bani europeni, şi o recruta pe soră-sa ca să îi dea un proiect? De ce el, şi nu ea, trebuie să fructifice politic această experienţă?
Alternative erau. Fără efort:
- Ministerul de Externe: orice femeie de pe lista de ambasadoare femei e la fel de calificată ca dl. Aurescu. E adevărat că nu fumează trabuc.
- Ministerul Finanţelor Publice: Anca Dragu
- Ministerul Educaţiei: Măriuca Talpeş sau Ligia Deca (preşedinţie).
- Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale: Lucia Varga
- Ministerul Culturii: Iulia Popovici
USR PLUS
- Ministerul Investiţiilor şi proiectelor Europene: Aura Răducu (tehnocrata din guvernul Cioloş dată afară ca să fie dat SRI contractul SIL Analytics de către Cristian Ghinea) sau Florina Presadă. Mai sunt persoane bune în MFE dar nu le dau numele ca să nu le compromit.
- Ministerul Sănătăţii: Diana-Loreta Păun (consilier preşedinţie). Dar mai sunt românce la OMS, ştiţi.
- Ministerul Justiţiei: orice femeie avocat care a lucrat vreodată la APADOR CH, orice asistentă a Monicăi Macovei din Parlamentul European sau Monica Macovei.
- Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării: Măriuca Talpeş sau Oana Moraru
- Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului – orice femeie din top Forbes/Capital antreprenori femei (top anual, listează 50 de persoane)
UDMR nu e la acest capitol mai bun ca dreapta românească. De ani de zile Rozalia Biro, o veterană a listelor negre, e şefa asociaţiei femei. Dar ar fi putut să o promoveze măcar pe Csilla Hegedus la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și a Administrației, ca să nu mai spun că la mediu e plină lumea transilvană ONG de activişti femei iar la tineret şi sport a fost cîndva Gabi Szabo. Nu le e jenă?
Nu le e. Prima calitate vizibilă a acestei majorităţi parlamentare e lipsa ei de jenă, sau nu ar sfida acquisul comunitar şi valorile europene prin guvernul lor pur masculin, prin colecţia de bărbaţi al căror merit principal că şi-au dat la fund colegele, partenerele actuale şi foste fără nici un alt merit decît sentimentul masculin al îndreptăţirii propriei puteri.
Se încarcă comentariile...
