Andrei Ţăranu: Putin are un discurs fascist

Refugiaţi ucraineni, în marea majoritate femei şi copii, la sosirea în România la Isaccea

Cuvântul pe buzele românilor este azi solidaritatea. O stare de spirit pe care până mai ieri nu o bănuiam. Am stat de vorbă cu trei intelectuali despre cum priveşte mediul academic războiul şi dramele refugiaţilor.

Mircea Dumitru – profesor la Universitatea din Bucureşti, fost rector al Universităţii, fost ministru al Educaţiei

DW: Domnule profesor, cum apreciaţi comportamentul societăţii româneşti faţă de tragedia prin care trece poporul ucrainean?

Mircea Dumitru: Răspunsul multor cetăţeni români la groaznica tragedie umană a ucrainenilor a fost plin de empatie, solidaritate şi sprijin efectiv. Cei care spuneau că românii nu ar fi capabili de astfel de acte de puternică solidarizare umană ar trebui să ia aminte pe viitor la acest moment tragic, care va redefini istoria Europei şi a întregii lumi în anii următori.

Dar şi instituţiile statului s-au mobilizat şi au intervenit eficient şi destul de prompt de data aceasta. Este de remarcat că foarte multe universităţi au pus la dispoziţie pentru studenţii refugiaţi (fie ucraineni, fie studenţi străini care studiau în Ucraina) toate locurile disponibile din cămine pe o perioadă nedeteminată, atât cât va fi nevoie până ce aceşti tineri se vor putea întoarce acasă în siguranţă.

DW: Cum îi sprijină universităţile pe studenţii refugiaţi din Ucraina aflată sub bombardamentele armatei lui Putin pentru a-şi putea continua studiile?

Mircea Dumitru: Ministerul Educaţiei şi Guvernul României au luat câteva măsuri salutare, care vin în sprijinul studenţilor refugiaţi. Astfel, ministrul Educaţiei, profesorul Sorin Cîmpeanu, a anunţat că, printr-o Hotărâre de Guverm adoptată acum câteva zile, toţi studenţii ucraineni se pot înscrie chiar în cursul acestui an universitar la cursuri, continuându-şi astfel studiile, fără să plătească nici o taxă de studii. Universităţile noastre le vor putea elibera diplome de studiu, odată ce studenţii vor face dovada (nu neapărat acum, la înscriere) că studiau în Ucraina. În plus, şi studenţii din terţe ţări (studenţi non-ucraineni care studiau în Ucraina) vor putea continua studiile în România, plătind o taxă de studii egală cu taxa unui student străin non-comunitar percepută în România. Aceste măsuri, luate în momente de un dramatism insuportabil pentru tinerii ucraineni, au o urgenţă absolută şi vin într-un moment în care refugiaţii au cea mai mare nevoie de un altruism eficient, de acte şi gesturi concrete, de care instituţiile statului nostru şi cetăţenii României dau dovadă şi care le vor salva vieţile.

Andrei Ţăranu – profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative

DW: Mai mult ca oricând, ororile războiului din Ucraina reclamă coborârea intelectualilor din turnul de fildeş pentru a iniţia dezbateri inclusiv asupra ideologiilor. În fapt, dezbaterea în sine e o formă de solidaritate. Cum s-a comportat mediul academic din România?

Andrei Ţăranu: Intelectualii s-au comportat destul de imitativ, adică au făcut lucrurile pe care trebuiau să le facă fără să reflecte neapărat starea lor de spirit. S-au comportat onorabil, marea majoritate a universităţilor au făcut apeluri, deci nimic ieşit din comun. Pe de altă parte, nici nu poţi să spui că am avut nişte dezbateri ideologice serioase pe această temă. Adică nimeni n-a ştiut să explice, poate inclusiv într-o formulă rezonabilă, ce se întâmplă în Ucraina. S-au folosit, cum de multe ori se folosesc, enorm de multe truisme şi locuri comune. Dar având în vedere că acesta este nivelul nostru cultural, nici nu avem la ce să ne aşteptăm mai mult.

Solidaritatea în interiorul comunităţii academice nu a existat niciodată. Repet, marea majoritate a reacţionat imitativ. Adică e foarte greu de spus că un personaj precum preşedintele Academiei Române Ioan Aurel Pop sau conservatori gen Gabriel Liiceanu au înţeles brusc problemele din România. Toţi cei care au alipit naţionalismul cu ortodoxia au dezvoltat un discurs antiprogresist, antiliberal şi mai degrabă profund autoritar. Însă în faţa unei agresiuni prin care ar putea fi afectată întreaga Românie putem vorbi de o solidaritate, dar nu de o solidaritate de corp academic, ci de o solidaritate naţională.

DW: Este Vladimir Putin un continuator al comunismului sovietic?

Andrei Ţăranu: Ce ar trebui să se înţeleagă e că tot discursul lui Putin, care este conservator, tradiţional şi ortodoxist, este de tip fascist, în timp ce la noi este văzut ca fiind continuatorul comunismului, ceea ce este absurd. De aici această ambiguitate a termenului şi neplăcerea unora sau a altora de a folosi termenii corecţi. În Franţa, în Statele Unite, aceşti termeni se folosesc în adevărata lor conotaţie ideologică. La noi apare acest relativism moral în care poţi să-i spui unuia comunist, dar nu poţi să-i spui altuia fascist.

Mircea Mihăieş - profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, scriitor

DW: Cum se reflectă în opinia publică internă şi internaţională atitudinea intelectualilor români faţă de războiul din Ucraina şi faţă de dramele refugiaţilor?

Mircea Mihăieş: Evenimentele tragice din Ucraina au scos la suprafaţă nişte rezerve de generozitate pe care nu ni le ştiam. Obişnuiţi şi bombardaţi de nişte televiziuni iresponsabile doar cu ştiri negative, am ajuns la un moment dat să credem că suntem ultimii oameni ai lumii, ai Europei. Dar uite că n-a fost aşa. Şi nu numai că spunem noi de-aici din România, dar drept mărturie stau foarte multe ziare respectate din Occident, care brusc au descoperit o faţă neştiută sau uitată a României.

Cred că, în ciuda contextului cu totul tragic în care ne aflăm, se arată că noi românii începem să acţionăm atunci când ne-a ajuns cuţitul la os. Generozitatea absolut incredibilă, entuziasmul, umanitatea cu care au fost primiţi sutele de mii de oameni disperaţi care au fugit din faţa războiului sunt încă o probă că noi românii avem nişte rezerve de umanitate pe care ar fi bine să le punem la lucru şi în situaţii normale.

Cred că toţi oamenii normali la cap, toate instituţiile responsabile sunt mobilizaţi după capacităţi. Cunosc mai bine situaţia din mediul academic. Universitatea de Vest din Timişoara nu s-a rezumat la a da nişte declaraţii de simpatie faţă de victime, ci a devenit unul dintre punctele care colectează ajutoare pentru cei din Ucraina. E un lucru admirabil că, în ciuda pandemiei, românii sunt mobilizaţi.

DW: Aţi prevăzut că se va ajunge aici, că Putin va invada Ucraina?

Mircea Mihăieş: Cei din lumea academică sunt foarte atenţi la ceea ce se întâmplă, realizează momentul tragic pe care îl trăim cu toţii. Îl trăim ca indivizi, îl trăim ca ţări, îl trăim la nivel continental, la nivel european.

Situaţia din Ucraina este absurdă, pentru că ea a apărut cumva din senin, deşi, dacă am fi fost mai atenţi, poate am fi văzut sâmburii violenţei semănaţi cu multă vreme înainte. E bine ca de-acum înainte să ne păstrăm aceste rezerve mai mult decât necesare pe care am dovedit că le avem, de responsabilitate, de energie şi umanitate. Ele sunt la fel de puternice ca orice armă cu care agresorul ameninţă, pentru că poţi să înfrângi armate, poţi să pui în dificultate ţări întregi, poţi să omori oameni, dar nu poţi să le iei acel instinct al libertăţii care s-a dovedit că este molipsitor.

George Arun - Deutsche Welle