Argumentele unei românce care luptă cu legile anti-avort din SUA: „Naţionalizează uterele femeilor precum Ceauşescu”

Circa 170.000 de copii erau în orfelinatele din România în 1990/ Foto: getty images

Maria Bucur, profesoară de Istorie la Universitatea Indiana din SUA, explică într-un articol publicat în presa internaţională că interzicerea avortului riscă să transforme societatea americană după modelul României comuniste.

Fără menajamente, dascălul român povesteşte cum controalele ginecologice lunare au adus statul lui Ceauşescu în uterele femeilor şi avertizează că interzicerea avortului nu va conduce la întărirea familiilor şi la promovarea căsătoriilor, aşa cum promit susţinătorii acestei măsuri. 

Din contră, după modelul României comuniste, unde Ceauşescu a interzis prin lege avortul, efectele cele mai probabile vor fi o creştere rapidă a numărului de decese la naştere, o explozie de copii nedoriţi şi orfani şi o „recesiune sexuală“ în contextul în care tot mai multe femei vor refuza pur şi simplu momentele de intimitate cu soţii lor, scrie profesoara în articolul publicat pe platforma Project Syndicate.

Articolul Mariei Bucur, semnat împreună cu profesoara Kristen Ghodsee, vine în contextul în care state precum Georgia sau Alabama au votat interzicerea avortului şi speră să impună această măsură pe întreg teritoriul Statelor Unite în contextul unei majorităţi republicane la Curtea Supremă.

Guvernul va pedepsi cele mai intime alegeri ale cetăţenilor 

Maria Bucur atrage atenţia că fără protecţia constituţională a dreptului femeilor de a face un avort, America va deveni o altă societate, pentru că, la fel ca şi în cazul României comuniste, guvernul va supraveghea şi pedepsi cele mai intime şi personale alegeri ale cetăţenilor. „Înainte de 1966, România avea una dintre cele mai liberale legislaţii cu privire la avort. Dar, disperaţi să obţină o creştere a natalităţii, Ceauşescu a semnat Decretul 770, prin care în esenţă a naţionalizat uterele femeilor. Atât avorturile, dar şi măsurile contraceptive au fost interzise pentru toate femeile de până la 45 de ani şi care aveau mai puţin de 4 copii. Singurele excepţii erau pentru viol şi incest, sarcinile cu riscuri ridicate şi în cazurile unor boli ereditare. Legea a fost pusă în aplicare strict. Securitatea avea un registru al femeilor suspectate de sarcini şi acestea erau urmărite până la naştere. A fost un regim natalist autoritar după modelul visat de avocaţii „pro-viaţă“ din Statele Unite“, se arată în articolul citat.

Cele două autoare atrag atenţia că nu doar femeile au avut de suferit de pe urma măsurii impuse de regimul ceauşist, viaţa familiilor fiind afectată odată ce aparatului opresiv al statului i-a fost permis accesul în intimitatea acesteia. „Departe de a întări instituţia familiei, politicile draconice «pro-viaţă» ale regimului Ceauşescu au otrăvit intimitatea cuplurilor heterosexuale, au slăbit căsniciile şi au slăbit încrederea socială. Controalele ginecologice lunare au adus statul în uterele femeilor şi, prin extensie, în dormitorul familiilor. Supravegherea activităţii sexuale de către aparatul de stat a semănat cu cea a unui fermier care îşi urmăreşte turma de animale“, scrie profesoara Maria Bucur.

Cele două autoare le explică americanilor că celelalte state est-europene care se confruntau la rândul lor cu o natalitate scăzută au ales măsuri pro-active, de majorare a concediilor de maternitate, de sporire a ajutorului pentru îngrijirea nou-născuţilor, în timp ce măsurile restrictive impuse de Ceauşescu au avut efecte dezastruoase. „Chiar şi după trei decenii de la interzicerea avortului, natalitatea în România nu a înregistrat o creştere semnificativă. În schimb, între 1967 şi 1989, femeile din România au suferit circa 7,3 milioane de avorturi clandestine. Cel puţin 15.000 de femei şi-au pierdut viaţa ca urmare a complicaţiilor unor asemenea intervenţii. În aceeaşi perioadă, rata mortalităţii nou-născuţilor în România a fost cea mai ridicată din Europa, fiind între 2 şi de 59 de ori mai mare ca a oricăror altor state europene“, notează articolul citat.

Într-o continuare la articolul profesoarei Maria Bucur, publicaţia Foreign Policy subliniază un alt efect negativ al politicii lui Ceauşescu: zecile de mii de copii abandonaţi în orfelinatele din România. „O altă consecinţă a interzicerii avortului în România comunistă a fost faptul că sute de mii de copii au ajuns în orfelinatele de stat. La căderea regimului comunist, circa 170.000 de copii au fost descoperiţi în orfelinatele mizerabile din ţară. După ce anterior fuseseră ascunşi, în presa internaţională au apărut imagini cu copii subnutriţi, mulţi dintre aceştia bătuţi şi abuzaţi, iar alţii legaţi de cadrele de metal ale paturilor“, notează publicaţia citată.

Demersurile anti-avort sunt rareori despre viaţă

Experţii din cadrul organizaţiilor non-guvernamentale pentru drepturile omului din România atrag atenţia la rândul lor că acest curent de extremă dreapta din Statele Unite este în primul rând un demers politic anti-femeie, notând că demersurile anti-avort precum cel din Alabama proclamă pedepse mult mai grave pentru femeile care ar avorta în urma unui viol decât pedepsele pentru violatori.

„Precum ne-a demonstrat şi istoria noastră recentă din timpul regimului ceauşist, demersurile anti-avort sunt rareori despre viaţă sau despre protecţia vieţii, deşi folosesc obsesiv denumiri înălţătoare şi implicit moralizatoare precum “pro-viaţă”. Efectele acestor legi sunt de fapt mortale pentru nenumărate femei  şi îndeosebi pentru cele aflate în condiţii de precaritate socio-economică (să nu uităm că peste 10.000 de femei au murit din această cauză în România anilor 1966-’89) şi dezastruoase pentru copiii care ajung să se nască în condiţii traumatizante, vitrege dezvoltării sau chiar supravieţuirii lor. Dacă ne-ar păsa într-adevăr despre viaţă, am discuta despre probleme extrem de urgente precum scăderea mortalităţii materne sau a ratei sarcinilor printre adolescente (la care România deţine loc fruntaş în UE), despre introducerea educaţiei sexuale în şcoli, despre accesul la metode de contracepţie, despre servicii de sănătate sexuală sigure şi accesibile tuturor femeilor din toate clasele sociale, despre servicii sociale moderne pentru îngrijirea şi integrarea în societate a copiilor abandonaţi, despre prioritizarea combaterii violenţei de gen, şi desigur despre responsabilizarea bărbaţilor vizavi de hărţuirea sexuală dar şi faţă de asumarea egală a responsabilităţilor părinteşti, etc.”, a declarat pentru „Adevărul”, Ela Crăciun, expert în cadrul Asociaţiei FRONT.

Supravegherea activităţii sexuale de către aparatul de stat a semănat cu cea a unui fermier care îşi urmăreşte turma de animale Maria Bucur

Cât am învăţat noi lecţia propriei istorii

Experţii din sistem atrag atenţia că în România eforturile instituţionale cu privire la planificarea familială şi educaţia sexuală au intrat în colaps odată cu apariţia Coaliţiei pentru Familie, susţinută financiar chiar de extrema-dreaptă din Statele Unite. 

„Micile eforturi care se făceau de către autorităţi în ceea ce priveşte planificarea familială au încetat brusc în anul 2013 odată cu apariţia Coaliţiei pentru Familie. Am avut atunci Legea interzicerii avortului terapeutic, promovată de Sulfina Barbu şi Marian Dugulescu, prin care se interzicea femeilor întreruperea sarcinilor care le-ar fi pus în pericol viaţa, după perioada de 14 săptămâni în care legal puteau întrerupe sarcina. Din fericire, legea a fost atunci înfrântă, însă nu ştim dacă nu zace şi acum prin vreun sertar în Parlament. Nu mai curând de anul 2017 am avut legea Inocenţei Copilăriei promovată de aceeaşi coaliţie, şi care prevedea închisoare de până la 2 ani de zile pentru părinţii şi profesorii care predau ore de educaţie sexuală la gimnaziu. În condiţiile în care noua dreaptă din SUA este tot mai activă, mi-e teamă că astfel de propuneri vor veni peste noi tot mai des. În prezent, Ministerul Sănătăţii nu face nimic, nu mai are niciun departament pentru sănătatea reproducerii, nicio strategie în acest sens, neexistând niciun studiu oficial pe această problemă. La fel Ministerul Educaţiei este la pământ cu includerea orelor de educaţie pentru sănătate care să includă educaţia sexuală, fiind aprobate în schimb tot felul de cursuri opţionale cu caracter religios care nu au nicio legătură cu nevoile reale ale tinerilor“, a explicat Daniela Drăghici, activistă pentru drepturile femeilor.

Sociologii sunt de părere că tocmai din cauza acestei traume istorice problema avortului nu figurează puternic între temele politice din România, fapt destinat să se schimbe pe viitor. „Vorbim aici de două generaţii: cei afectaţi direct de măsurile regimului Ceauşescu şi care încep să dispară din societate, şi de generaţiile de tineri şi adolescenţi ce nu au trecut prin această experienţă. În acest context, poate apărea o polarizare puternică între o minoritate conectată la valorile creştine şi o majoritate pentru care subiectul interzicerii avortului nu există. BOR nu se atinge de acest subiect din motivul traumei istorice, în prezent tema fiind susţinută de cultele neo-protestante. Pentru moment, nu cred că va ajunge o temă importantă, cum poate ar fi fost dacă referendumul pentru familia tradiţională ar fi avut succes. Tema este mai puţin populară decât tind să creadă susţinătorii pro-life. Este şi un subiect mai complicat şi e mai greu să aduni oamenii în jurul ei, comparativ cu ura faţă de cuplurile gay de exemplu. Rămâne totuşi o temă care în viitorul apropiat va apărea pe agenda politică“, este de părere sociologul Barbu Mateescu. 

Cine este Maria Bucur

Maria Bucur, născută în 1968 în Bucureşti, predă istoria statelor din estul Europei şi studii de gen la Universitatea Indiana din SUA. Este autoarea a 8 cărţi. Între 2011 şi 2014 ea a fost decan asociat la Şcoala de Studii Globale şi Internaţionale şi a ajutat la inaugurarea primei clase de absolvire SGIS în 2014.