Bastarzi-moştenitori după moartea unor taţi celebri

Regizorul a vorbit în urmă cu doi ani despre un presupus fiu FOTO Adevărul

Cazul presupusului fiu nelegitim al regizorului Sergiu Nicolaescu nu este singular. Şi Andrei Iucinu, fiul lui Dumitru Tinu, şi Andreea Bîrlea, fiica poetului Adrian Păunescu, ambii copii născuţi în afara căsătoriei, au cerut în instanţă şi au obţinut recunoaşterea paternităţii după decesul taţilor biologici.

Incinerarea regizorului Sergiu Nicolaescu a avut loc sâmbăta trecută, într-un cadru restrâns la Crematoriul Uman Vitan-Bârzeşti din Capitală, în ciuda scandalului iscat de apariţia presupusului fiu nelegitim al acestuia.

Telenovela fiului nelegitim a început vineri, la o zi după moartea regizorului. Presupusul fiu, al cărui nume nu a fost făcut public, ar fi înaintat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti o contestaţie prin care cerea suspendarea procedurii de incinerare, potrivit unor documente prezentate de România TV. Cererea nu ar fi primit număr de înregistrare, de aceea nu a fost stabilit şi un termen de judecată. 

„Sunt fiul nelegitim al defunctului Sergiu Nicolaescu, rezultat în urma concubinajului dintre mama mea şi acesta. Încă de la începutul vieţii am aflat de la mama mea că tatăl meu este un cunoscut regizor de film, astfel încât datorită înaintării în vârstă am început să fiu din ce în ce mai curios şi astfel am aflat de la mama mea că tatăl meu biologic este Sergiu Nicolaescu”, se arată în cererea bărbatului care spune că este fiul nelegitim al lui Sergiu Nicolaescu.

„Oricine poate pretinde că este fiul decedatului“

Acesta a explicat şi de ce nu a căutat să facă publică informaţia până acum şi totodată a  invocat faptul că incinerarea ar împiedica stabilirea paternităţii. „Datorită poziţiei de persoană publică şi notorie pe care o avea acesta, mama mea nu a încercat niciodată să facă publică această informaţie (...) Odată cu moartea tatălui meu biologic am aflat de dorinţa soţiei supravieţuitoare de a proceda la incinerarea trupului neînsufleţit al acestuia. În acest context în care prin procedura incinerării ar fi pentru totdeauna ascuns un adevăr pe care numai eu şi familia mea îl ştim şi astfel s-ar stinge definitiv posibilitatea de a dovedi filiaţia mea directă faţă de defunctul Sergiu Nicolaescu”, mai scrie cel care pretinde că este fiul nelegitim în documentele citate.

Specialiştii în drept civil consultaţi de reporterii „Adevărul“ susţin că incinerarea nu ar fi putut fi oprită, deoarece asupra morţii lui Sergiu Nicolaescu nu a existat nicio suspiciune de infracţiune şi că analizele ADN pentru stabilirea paternităţii pot fi făcute în baza probelor existente deja în spital. „Spitalul este obligat să păstreze din probele de sânge pe care medicii le-au prelevat pentru analize cât timp regizorul a fost internat, mai ales că acesta a decedat. În acest caz nu avem de-a face cu o suspiciune de infracţiune, nu există un dosar penal, aşadar judecătorii nu au de ce să ia în discuţie în regim de urgenţă o astfel de cerere. Dacă va fi, va fi un proces civil în acest caz. În plus, nu poţi opri înmormântarea unei persoane, sau în cazul de faţă incinerarea, doar pentru că vine o persoană şi pretinde că este fiul decedatului. Sunt chestii pe care oricine le poate invoca“, au explicat, pentru „Adevărul“, specialişti în drept.

O aventură din 1956

Fiul nelegitim al lui Sergiu Nicolaescu ar avea peste 50 de ani, fiind rodul legăturii sale extraconjugale, cu o anume Roxana Ghiaţă, o femeie pe care a cunoscut-o în 1956 şi care făcea parte din echipa sa de filmare. Însuşi Sergiu Nicolaescu a pomenit de această relaţie într-un interviu din revista „Tango“ din 2010. „A fost la un moment dat o fată foarte frumoasă, Roxana o chema, proaspăt căsătorită. Am aflat ulterior că a plecat din ţară şi că a născut. Planul ei a fost să facă un copil cu mine, şi să îl crească cu soţul ei. I-am respectat alegerea, într-un fel m-a flatat, dar m-a şi durut. Nu l-am căutat, însă, niciodată, n-am vrut să distrug viaţa nimănui. Iar acum e prea târziu, n-aş mai putea recupera nimic“, mărturisea regizorul pentru revista „Tango“. 

Andrei Tinu şi Andreea Păunescu, recunoscuţi post-mortem

Cazul nu este însă unul singular. Şi Andrei Iucinu, declarat fiul lui Dumitru Tinu în 2008, fostul patron de la „Adevărul“, şi Andreea Bîrlea, declarată fiica poetului Adrian Păunescu anul trecut, ambii copii născuţi în afara căsătoriei, au cerut în instanţă recunoaşterea paternităţii după decesul taţilor biologici şi au şi reuşit. 

Andrei Tinu a declarat pentru ziarul „Adevărul“ că a cerut recunoaşterea paternităţii după moartea tatălui său natural, în 2003, din dorinţa de a-l proteja. „Eu nu am făcut acest pas de recunoaştere a paternităţii pentru a-l proteja pe tatăl meu, pentru ca acesta să nu fie vulnerabil. Şi am preferat să nu fac asta cu atât mai mult cu cât el mă susţinea din toate punctele de vedere. (...) Cert este că fiecare copil are dreptul la un tată şi după un an, şi după cinci şi după 30 de ani. Nu vreau să răspund în necunoştinţă de cauză, însă istoria recentă a arătat în toate situaţiile cu persoane publice că într-adevăr presupuşii fii s-au dovedit a fi cei legitimi, cei biologici“, a explicat fiul lui Tinu.

În ceea ce priveşte presupusul fiu nelegitim al regizorului Sergiu Nicolaescu, Andrei Tinu nu exclude niciuna dintre variante: „există totuşi un sâmbure de adevăr“, având în vedere declaraţiile făcute de însuşi Nicolaescu într-un interviu din 2010, „dar, sigur, tot ipotetic vorbind, poate să fie şi un impostor care să fi aflat de toată situaţia asta şi să o speculeze“. Concluzia lui: „Analiza ADN va stabili dacă e sau nu adevărat“.

„Cu paternitatea nu e de joacă“

Andreea Păunescu a declarat că, în cazul ei, a cerut recunoaşterea ca fiică a poetului Adrian Păunescu „dintr-o pornire sufletească“, în condiţiile în care tatăl ei nu a negat-o niciodată, ba chiar a făcut testul ADN încă din 1982. „În cazul meu, nu s-a opus nimeni niciodată. Tatăl meu a făcut toate demersurile necesare pentru a clarifica oficial situaţia mea, însă, în 1982, anul în care noi am făcut testele de paternitate, mama s-a opus cu vehemenţă, nevrând să mă piardă atunci. Tatăl meu nu s-a eschivat, iar după ce lucrurile s-au întrerupt, nu s-a ajuns la un consens, mi-a promis că pe parcursul vieţii situaţia se va rezolva la un moment dat. A amânat din diverse motive, iar lucrurile nu s-au putut rezolva cât timp a fost în viaţă“, a povestit cea care acum poartă numele Andreea Păunescu.

„Sunt foarte mulţi copii care suferă în tăcere, care nu au o identitate stabilită sau care nu au o reală identitate stabilită, aşa încât aceşti copii trec prin foarte multe frământări, trăiesc complexe de inferioritate care îi pot urmări toată viaţa şi lucrul cel mai trist e că nu au aproape adevăraţii părinţi“, susţine fiica poetului mort din 2010. 

Dreptul la identitate, dar şi la banii tatălui biologic

De ce solicită copiii nelegitimi recunoaşterea paternităţii după moartea tatălui? Psihologic, explicaţia oscilează între teama de respingere şi dorinţa de identitate, dar şi de răzbunare uneori, cauze care se întrepătrund în cele mai multe cazuri, susţin specialiştii. „Astfel de copii vor în primul rând să-şi recupereze identitatea pierdută, acesta este principalul resort care stă la baza încercărilor de căutare a unui tată nelegitim. În cazul celor care solicită recunoaşterea paternităţii după moartea tatălui, vorbim şi despre o teamă de respingere, respingere care ar putea avea loc în timpul vieţii acestuia, un risc pe care mulţi copii din flori nu pot să şi-l asume“, explică psihologul Daniela Gheorghe.

În cazul unor părinţi – personalităţi ale vieţii publice, situaţia se nuanţează uşor, susţine psihologul, însă nu poate fi vorba despre obţinerea unui statut social din partea copilului, pentru că de obicei în astfel de situaţii apar scandaluri publice. „De obicei, este o chestiune de interes material din partea celor care vor să fie recunoscuţi ca fii de personalităţi după moartea acestora. Vor să-şi ceară drepturile, dar e şi o formă de răzvrătire, de răzbunare, dacă au fost respinşi în timpul vieţii. E cumva o formă prin care tatăl biologic este tras la răspundere după moarte pentru că nu şi-a recunoscut fiul. Este deci o nevoie de recunoaştere, dublată de cea de revendicare a drepturilor“, conchide Daniela Gheorghe. (Oana Crăciun)