Bătălia pentru Allah, pe pământ românesc

Reprezentanţii comunităţii turco-tătare din România au avertizat în Parlament că, mai ales în Bucureşti, apar lăcaşuri de cult musulmane ilegale, care ar putea promova idei radicale.

Conducătorul cultului musulman din România, muftiul Iusuf Muurat, a reclamat în repetate rânduri că există organizaţii nonguvernamentale finanţate din străinătate care practică principii dogmatice radicale şi vor să dezbine comunitatea musulmană locală. Două fundaţii islamice din România, Semiluna şi Taiba, resping aceste afirmaţii.

Mai citeşte şi:

Cât de periculos este islamismul din Balcani? Oazele wahabiste

Cât de periculos este islamismul din Balcani? Musulmanii balcanici sunt seculari şi europeni

Muftiatul Cultului Musul­man a sesizat Parlamentul prin deputatul Uniunii tătare în legătură cu apariţia unor lăcaşuri de cult islamice ilegale. Despre ce este vorba?

Sunt organizaţii nonguvernamentale cu caracter religios islamic şi cu viziuni radicale. Ele nu au aviz de funcţionare din partea cultului musulman, aşa-zişii emisari cultici străini predicând religia islamică în mod ilegal, în baza dreptului de şedere obţinut în scop de afaceri sau de reîntregire a familiei. Ei nu au studii de pedagogie recunoscute de statul român pentru a se adresa copiilor musulmani din ţara noastră, categoria cea mai vulnerabilă din punct de vedere al îndoctrinării religioase.

ONG-urile sunt constituite de un grup restrâns de persoane interesate mai mult de colectarea de fonduri din străinătate şi de la oamenii de afaceri din România. Aceştia se folosesc de titulatura Muftiatului sau de numele întregii comunităţi musulmane din ţara noastră pentru promovarea unor interese personale şi a unor dogme religioase cu tente radicale comandate de aceşti finanţatori. La prima vedere, scopul lor este unul umanitar, de promovare a principiilor islamice, dar aceşti emisari devin agresivi prin exprimările şi atitudinile luate, în încer­carea de a le inocula unor enoriaşi ideea că numai părerile lor despre învăţăturile Profetului sunt reale, şi nu cele promovate de Muftiat şi de Dyanet - Preşedinţia Cultelor de la Ankara.

Ce legături aveţi cu ţările arabe?

În ultima perioadă, noi, ca instituţie, ne bucurăm de un sprijin aparte din partea ambasadelor ţărilor arabe la Bucureşti. Am primit o invitaţie din Egipt pentru discutarea problemei palestiniene, dar nu s-a mai putut din cauza evenimentelor actuale. Am primit o invitaţie şi din Liban, pentru o întâlnire la nivel înalt cu preşedintele, cu prim-ministrul, domnul Hariri, care între timp a demisionat.

Apelaţi şi la imami din state arabe?

Avem din Egipt, iar alte state nu şi-au manifestat asemenea interese. Imamii  din statele arabe vin la invitaţia unor ONG‑uri. De aceea, eu am cerut o colaborare directă cu ambasadele. Mai este o problemă de limbă, pentru că majoritatea musulmanilor din România nu vorbesc araba. 

Cum a evoluat comunitatea musulmană din România în ultimii ani?

La nivelul cultului musulman sunt 78 de lăcaşuri de cult înregistrate, construite sau reparate. Problema este că la acestea se adaugă unele geamii care aparţin ONG-urilor şi sunt finanţate din străinătate. ONG-urile care obţin avizul nostru şi conlucrează cu noi nu afectează practica Islamului în România, dar sunt şi unele care practică principii dogmatice radicale şi care nu fac decât să divizeze comunitatea musulmană din România, de 70.000 de musulmani, în mai multe facţiuni religioase, pe lângă cea tradiţională. Acestea sunt un pericol pentru comunitatea musulmană din România pentru că se pierde tradiţionalismul existent de opt secole. Ele nu respectă Legea cultelor şi promovează idei radicale.

Au loc convertiri la Islam în România?

În ceea ce priveşte convertirea la Islam, din punct de vedere psiho-comportamental este foarte greu ca cineva care prin naştere a dobândit o religie să o schimbe. Această situaţie poate produce o stare de confuzie cu privire la scopul şi rolul persoanei care vrea să se convertească la Islam. Aceste convertiri s-au făcut datorită implicării acestor ONG-uri, dar acei convertiţi care nu au împărtăşit dogmele acestor organizaţii au fost îndepărtaţi.

Despre ce organizaţii este vorba?

Sunt organizaţii nonguvernamentale cu caracter religios islamic şi cu viziuni radicale. Nu dau nume pentru a nu se asocia cu o anumită ţară. Vorbesc la modul general, pentru că nu vreau să se creeze iar o stare de disensiune între România şi acele state, cu care ţara are relaţii economice foarte bune.

Replica Fundaţiei Semiluna

Nakechbandi Ahmed Mazhar (foto), preşedintele Fundaţiei Centrul Cultural Islamic Semiluna: „Încă de la fondare, în 1992, avem acordul scris al Muftiatului şi al Secretariatului de Stat pentru Culte. În linia apolitismului fundaţiei noastre, încă de la început avem semnat un protocol de colaborare cu renumita universitate islamică Al-Azhar din Egipt, în baza căruia ne trimite un delegat oficial, care îndeplineşte funcţia de imam. Cheltuielile sale sunt suportate de către statul egiptean, prin ambasada din Bucureşti şi cu înştiinţarea Secretariatului de Stat pentru Culte, a Ministerului Afacerilor Externe."

" Reprezentanţii Muftiatului cultului musulman din România doresc să sesizeze că în ţara noastră au apărut unele unităţi de cult islamice, nerecunoscute, înfiinţate de anumite fundaţii. "
Aledin Amet
deputat minoritatea
turco-tătară

Replica Fundaţiei Taiba

Abu Al-Ola Al-Ghaithi (foto), preşedintele Fundaţiei Taiba: „Prin această serie de declaraţii pe care dl Muftiu le face de multă vreme deja, el nu caută decât să dezbine comunitatea musulmană, să demonstreze că musulmanii nu sunt toţi la fel, cei care ţin de Muftiat sunt bine călăuziţi, iar toţi ceilalţi sunt radicali. Muftiatul doreşte să impună monopol religios asupra comunităţii.

Muftiatul nu este capabil să plătească imami pentru comunitatea din Dobrogea, nu face proiecte de a ajuta săracii de acolo.  Rămâne o enigmă unde se duc fondurile primite de la stat după ce ajung la Muftiat şi tot Muftiul încearcă să discrediteze ceea ce fac alte fundaţii. Nu există niciun pericol islamist în România.

Din contră, aceste fundaţii simt că au o mare datorie faţă de români, şi Fundaţia Taiba a dovedit că a fost alături de poporul român în cazul unor probleme (sinistraţi, implicarea în rezolvarea problemei jurnaliştilor răpiţi, ajutorarea cazurilor sociale - indiferent de religia sau de naţionalitatea celor care vin să ceară ajutor, rezolvarea problemelor femeilor românce care vin să ceară ajutorul fundaţiei."