Când vine vorba despre TVR, parlamentarii habar nu au ce legi votează

Duminica trecută, atunci când publicam, tot pe adevărul.ro, editorialul intitulat Laşităţi, un text în cuprinsul căruia formulam critici dure la adresa felului în care politicienii, în general, parlamentarii, în special, înţeleg să se facă a rezolva starea deplorabilă în care a ajuns Televiziunea publică, încă mai aveam o speranţă.

Trimitere către articolul „Laşităţi“

Încă mai speram că indiferenţa, cinismul, crasa nesimţire nu au pus cu totul stăpânire pe cei ce se fac că ar lucra sub cupola Parlamentului. Când, de fapt, respectivii doar se autogratulează cu privilegii care mai de care mai scandaloase. Încă mai speram că, în al doisprezecelea ceas, politicienii îşi vor recunoaşte vinovăţiile. Vor admite că ei sunt ei, politicienii, ei, politicul, ei, partidele, ei, parlamentarii, sunt principalii culpabili.

Vor înţelege că, numind, în repetate rânduri, în fruntea TVR preşedinţi directori-generali care doar le-au executat supuşi ordinele, fiecare în funcţie de încatenarea lui politică şi de majoritatea care i-a trimis să guverneze instituţia din Calea Dorobanţi în funcţie de interese de partid, dar şi Consilii de Administraţie hulpave, imorale, ai cărei membri ar trebui, poate, să fie cercetaţi de DNA, au adus în apropierea gropii şi în preajma somnului de veci SRTV.

Încă mai speram că parlamentarii vor încerca măcar să se informeze în legătură cu problemele adevărate ale TVR, cu statutul său de organizare şi funcţionare, cu normele legale care se află la baza funcţionării sale. Că vor înceta nu doar să spună, ci să şi facă lucruri trăznite.

Primul care mi-a arătat că sper aiurea şi sper degeaba a fost un domn pe nume Niculae Mircovici. Despre care aflu că ar fi chiar secretarul Camerei Deputaţilor. Şi care se trezeşte dând, precum răposatul Nicolae Ceauşescu, „indicaţii preţioase”. „Alesul”, şi nu numai el, vrea ca până la 22 martie 2016 TVR să aibă un nou Consiliu de Administraţie. Ceea ce poate că nu ar fi atât de rău. Atâta doar că dl. Mircovici, despre care mă îndoiesc că nu ar fi uitat vreodată să îşi încaseze indemnizaţia de parlamentar, e uituc în privinţa SRTV. Mai exact, omul nostru nu ştie că din data de 23 septembrie 2015, SRTV nu mai are nici urmă de CA. Asta şi în urma votului său. În cazul în care în 23 septembrie 2015 i s-a întâmplat să meargă la serviciu. D. Mircovici-distratul a uitat şi că instituţia e condusă de un director general interimar în persoana d-nei Irina Radu.

Consiliul de Administraţie ce ar urma să fie desemnat ca şi cele anterioare, tot strict şi negreşit politic, ar fi unul compus din marionete al căror rost ar fi acela de apune în practică ordinele parlamentarilor. Oameni politici, cum altfel? Iar principala dispoziţie a indivizilor rătăciţi contra indemnizaţii grase prin sălile şi pe culoarele Parlamentului e aceea ca viitorul CA să ceară insolvenţa. Aceea pe care o doresc „aleşii” în frunte cu dl. Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului. Un fălos înţepat, etern paralel cu legea.

Iată că şi înfumuratul preşedinte al Senatului se face că lucrează. Dl. Tăriceanu a propus o seamă de amendamente al căror rost ar fi acela de a face posibilă insolvenţa. Unul dintre aceste amendamente glăsuieşte că, odată insolvenţa declarată şi administratorul special desemnat, Consiliul de Administraţie ar avea competenţe doar în zona editorială. După mintea d-lui Tăriceanu, Consiliul de Administraţie ar trebui să se „rezume la supravegherea politicii editoriale”.

Fără doar şi poate, fostul manechin fercheş de la Apaca, rătăcit prin politică de vreo 26 de ani, etern preocupat ba de nunţi, ba de divorţuri, domeniu în care are competenţe de nimeni contestate, premier al falimentului şi apostol al crizei pe care nu s-a priceput să o prevină, nu s-a obosit să citească întreaga Lege 41/1994. Lege care spune clar că CA-urile nu au nici un fel de atribuţii în plan editorial. Orgoliosul domn Tăriceanu, hiperactiv în ultima perioadă, nu cunoaşte nici măcar o iotă nici din Legea audiovizualului din 2002. Un act normativ care interzice ferm orice fel de ingerinţe în politicile editoriale ale posturilor de radio şi televiziune. Indiciu clar că parlamentarii noştri votează legi despre al căror conţinut habar nu au.

Scriam în editorialul de duminica trecută că, înainte de a cere insolventa TVR, Parlamentul ar trebui să îşi ceara propria insolvenţă. Motive ar fi destule. Ineficienţă, rapacitate, dezinteres, prostie. Evoluţiile din ultimele zile şi diletantismul plimbăreţilor de plăcere pe banul public mă îndeamnă să cred că am dreptate.