Caracteristici, controverse, opţiuni politice, abţineri şi absenţe în Strategia Naţională de Apărare a Ţării 2020-2024

Strategia Naţională de Apărare a Ţării (SNAp) a fost trimisă de către Preşedinte în Parlamentul României. Un document bun, modern, adecvat, cumpănit şi echilibrat. Fără asperităţi şi pe deplin consensual în esenţă, reflectă nivelul gândirii româneşti în materie strategică de azi.

Cu atât mai importantă realizarea cu cât procesul de elaborare a fost unul complicat de criza pandemiei de coronavirus, fapt ce a presupus lipsa consultărilor largi şi transformarea tuturor comunicărilor în livrări de documente, corecturi şi observaţii trimise online, cu o dificultate în a dezbate observaţiile şi temele mai nuanţate, mai subtile, cu rol şi de comunicare de argumente şi opţiuni. De aceea trebuie, odată în plus, salutată realizarea finală.

Documentul a absorbit în cea mai mare măsură contribuţiile instituţionale, gestionând bine controversa constituţională securitate naţională-apărare a ţării, şi neclaritatea persistentă din documentele normative elaborate aleator până în 2003, documente ce amestecă securitatea statului şi securitatea naţională, respectiv dimensiunile stat şi naţiune, eludând securitatea societală şi pe cea a cetăţeanului. (Chiar şi ideea de a crea obligaţii instituţionale Preşedintelui României, ca să prezinte documentul în primele 6 luni ale mandatului printr-o lege sectorială, de planificare a apărării, este o aberaţie juridică pe fond ce se cere corectată la modificarea Constituţiei şi reaşezarea eşafodajului normativ în domeniul securităţii şi apărării.)

Documentul are numeroase niveluri de lectură, este unul comprehensiv şi rotund, coerent pe fond, de aceea orice analiză este sortită limitărilor de spaţiu. Ne-am oprit aici doar asupra analizei caracteristicilor generale, asupra marilor teme de controversă şi dezbatere, asupra elementelor de politici şi opţiuni ale SNAp ca şi asupra dimensiunii abţinerilor şi absenţelor din pronunţarea explicită publică, respectiv componenta de ambiguitate constructivă a SNAp.

• Abordarea generală. Caracteristicile SNAp

Strategia Naţională de Apărare a Ţării 2020-2024 a reuşit să acomodeze două componente obligatorii şi, totodată, pe deplin utile. La capitolul predicatelor majore, se regăsesc şi continuitatea şi stabilitatea necesare reflectării posturii României în cel de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis, ca şi flexibilitatea, adaptarea şi rezilienţa aferente situaţiei de turbulenţă generală şi impactului pandemiei de coronavirus, dar şi a consecinţelor acesteia asupra individului, societăţii, politicului, relaţiilor internaţionale.

La bază stă un concept de securitate extins – practic recursul la definiţia securităţii lui Barry Buzan (într-un concept revizuit şi modernizat) – cinci componente ale securităţii – securitate politică, economică, socială, militară şi de mediu; trei obiecte de securitizat – stat/instituţii, societate şi cetăţean; componentele noilor ameninţări – regăsite în varianta NATO – securitate cibernetică, securitate energetică, infrastructură critică, terorism; ameninţări asimetrice şi hibride – securitate informaţională, hibridă şi legală. Abordarea este pe deplin liberală şi, totodată, europeană, odată ce aşează  cetăţeanul în centrul acţiunii instituţiilor de securitate naţională.

Protecţia drepturilor omului, statul de drept, siguranţa cetăţeanului se află în prim plan, o formă de garantare a posturii de principal beneficiar al construcţiei instituţionale şi abordării comprehensive, whole of the government, ba chiar whole of the society, pe dimensiunea de rezilienţă, a securităţii. Apare explicit nevoia complementară de stat puternic şi nevoia reformării instituţiilor, asumată ca atare chiar în preambulul semnat de către Preşedinte. În plus, sunt absorbite componentele de identitate şi demnitate (o referire la Identity a lui Fukuyama din 2019) care reflectă noile probleme apărute ca efecte secundare ale dezvoltărilor tehnologice şi ale social media. Identitatea devine preocupare şi ca parte a securităţii societale, şi ca nevoie individuală de a fi securitizată, aşa cum coeziunea societală rămâne o altă dimensiune necesară securităţii societale şi rezilienţei.

Structura Strategiei este, de asemenea, pe deplin adecvată. De la predicatele definitorii ale României ca stat – cu menţinerea şi continuitatea angajamentelor şi garanţiilor pe cei trei piloni, apartenenţa la UE, apartenenţa la NATO şi Parteneriatul Strategic cu SUA – la pronunţarea obiectivelor majore finale ale activităţii şi serviciului de apărare naţională a ţării – prosperitate şi securitate, dar şi apărarea drepturilor omului, identitate, demnitate, statul de drept – la valori, principii, interese şi obiective naţionale, mecanismul epistemologic al construcţiei teoretice din spatele documentului este foarte clar şi coerent. Urmează evaluarea mediului de securitate, ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi şi direcţii de acţiune aferente – o soluţie pentru a introduce marile direcţii sectoriale implicate în efortul integrat de asigurare a securităţii naţionale.

• Marile teme de controversă şi dezbatere. Politica şi opţiunile din SNAp

Documentul are câteva teme care intră, îndeobşte, în spaţiul controversei şi debaterii publice şi politice. Ne-am oprit aici asupra combaterii corupţiei, mass mediei, relaţiilor cu Rusia, Republica Moldova şi China, bunei guvernări, anticipării şi studiilor prospective şi a elementelor de securitate politică.

FOTO Shutterstock

Corupţia

Combaterea corupţiei apare în două locuri în SNAp. Mai întâi în intro-ul asumat de preşedinte, în prim plan şi în spaţiul de contextualizare, unde se notează:

Pe lângă aceste deziderate, (integrarea în NATO şi UE – n.n.) românii şi-au afirmat, în numeroase ocazii, ataşamentul pentru apărarea statului de drept şi a democraţiei, independenţa justiţiei, lupta împotriva corupţiei, ataşamentul faţă de implicarea în spaţiul public, indiciu al dezvoltării unei culturi politice participative.

Apoi pe dimensiunea securităţii economice, se notează:

146. Dificultăţile de ordin economic, perpetuarea economiei subterane şi a corupţiei, nivelul crescut al evaziunii fiscale coroborat cu gradul redus de colectare a taxelor şi impozitelor, infrastructura deficitară, precum şi rezilienţa redusă a sistemului fiscal în raport cu evoluţiile externe limitează perspectivele de dezvoltare a României şi capacitatea de promovare a obiectivelor sale politico-militare, diplomatice şi de imagine în plan extern. Conex, dificultăţile în asigurarea sustenabilităţii bugetare afectează creşterea economică, respectiv dimensionarea şi alocarea eficientă a cheltuielilor publice.

Este adevărat că, în rest, opţiunea a fost de a prelua componentele de natură securitară a corupţiei şi de a le regăsi în diverse forme de-a lungul dezvoltării strategiei şi de a nu face din corupţie un element central sau de prim plan al SNAp. Odată pentru că e preocuparea constantă, după care s-a câştigat politic referendumul organizat de către preşedinte pe justiţie şi europarlamentarele care au avut loc concomitent, ca şi semnalul consistent dat de societate şi cetăţeni pentru apărarea justiţiei independente şi statului de drept. Apoi pentru că obiectivul eliminării MCV dăinuie în subtextul demersului care presupune şi tratarea cu maximă decenţă şi fără exagerată vizibilitate a combaterii corupţiei, orientată mai mult spre rezultate, nu spre declaraţii şi vizibilitate.

Ipostazele corupţiei se regăsesc, astfel, în conţinutul articolelor 53, 142, 146, 150 şi 157. Nu e vorba de a defini şi a regăsi aici componentele infracţiunilor de corupţie, care au relevanţă juridică, ci componentele ce ţin strict de securitatea naţională. Reţinem şi motivaţia consilierului prezidenţial pentru Securitate naţională, Ion Oprişor, potrivit căreia, în elaborarea Strategiei s-a avut în atenţie respectarea prevederilor constituţionale şi a legilor în vigoare, precum şi a deciziilor Curţii Constituţionale a României, în baza cărora "serviciile de informaţii nu trebuie să participe la obţinerea de probe în cooperare cu Ministerul Public, care să fie utilizate în cadrul procesului de urmărire penală". Articolele prevăd:

• 142 - Actiunile nelegitime întreprinse de grupuri de interese sunt de naturä sä afecteze grav modul de elaborare si implementare a politicilor publice, respectiv de gestionare a bugetelor alocate în interesul comunitatilor. Se mentine o performantä redusä în asigurarea serviciilor publice esentiale, pe fondul capacitätii limitate de gestionare sau operationalizare a serviciilor sau proiectelor conexe.  
• 146 - Dificultăţile de ordin economic, perpetuarea economiei subterane si a coruptiei, nivelul crescut al evaziunii fiscale coroborat cu gradul redus de colectare a taxelor şi impozitelor, infrastructura deficitarä, precum rezilienta redusă a sistemului fiscal în raport cu evolutiile exteme limiteazä perspectivele dezvoltare a României şi capacitatea de promovare a obiectivelor sale politico-militare, diplomatice si de imagine în plan extern. Conex, dificultatile în asigurarea sustenabilitätii bugetare afecteazä cresterea economicä, respectiv dimensionarea si alocarea eficientă a cheltuielilor publice.  
• 150 - Grupările de criminalitate organizată continuă să actioneze pentru atragerea in sfera de influenţă a unor funcţionari publici, pentru a evita sau diminua măsurile de răspuns instituţional. Activităţile retelelor de criminalitate transfrontalieră specializate in contrabanda cu produse puternic accizate sau de larg consum, migratie ilegală si trafic de droguri, dar si ale grupărilor de criminalitate informatică, preocupate de extinderea ariei operationale, reprezintă un factor de risc cu impact crescut asupra securităţii nationale.  
• 157 - Actiunile de deturnare a actului de decizie generează prejudicii bugetului public, afectează potentialul de dezvoltare a tării, buna guvernare, decizia în folosul cetăţenilor si comunităţilor, increderea in institutiile statului, dar si imaginea si credibilitatea statului la nivel internaţional.

FOTO Shutterstock

Mass Media

Din cauza dezbaterii privind Strategia Naţională de Apărare a Ţării din 2009 relativ la vulnerabilitatea pe care o reprezentau campaniile de presă, menţionate ca atare în document, mass media e un alt subiect de dezbatere şi de atenţie sporită în aceste documente. Referirile se regăsesc în trei puncte şi fac vorbire despre războiul informaţional purtat prin intermediul mass mediei, fiind vorba despre întărirea rezilienţei inclusiv prin nivelul de conştientizare şi de protejare a media în faţa unor asemenea acţiuni externe ostile:

49. Strategia de dezvoltare a unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilienţei societale şi a infrastructurilor critice include:

■ îmbunătăţirea nivelului de conştientizare cu privire la acţiuni ostile/de influenţă derulate în spaţiul public prin intermediul mass-media clasice sau online sau a think-tank-urilor, dificil de gestionat atunci când apar şi factori noi cu impact în plan securitar, precum fake news, a căror sursă de provenienţă este, adesea, greu de identificat şi atribuit;

■ creşterea capacităţii instituţiilor de învăţământ, cercetare, a think-tank-urilor şi media de a identifica şi combate mişcările de dezinformare susţinute de actori statali sau non-statali ostili;

(...)

115. Această strategie va fi completată de dezvoltarea unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilienţei societale, care să includă:

(…)

■ îmbunătăţirea nivelului de conştientizare cu privire la acţiuni ostile/de influenţă derulate în spaţiul public prin intermediul mass-media clasice sau online (dificil de gestionat atunci când apar şi factori noi cu impact în plan securitar, precum dezinformarea  sau răspândirea/fabricarea de ştiri false);

(…)

Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

Rusia şi raportarea la ameninţările ce au ca sursă activităţile sale

Un punct ce e considerat o hârtie de turnesol este raportarea la Federaţia Rusă şi la acţiunile sale. Comparativ cu declaraţia finală a summitului NATO de la Varşovia, textul actual este unul cumpănit dar direct, cel mai clar formulat din istoria Strategiilor Naţionale de Apărare. Fără a fi definit ca inamic, adversar, ameninţare în tot, Rusia e calificată prin divergenţele sale cu NATO, din care România face parte, prin consolidarea posturii ofensive şi agresivităţii Rusiei, cu impact asupra potenţialului de escaladare a tensiunilor existente în regiunea Mării Negre.

66. Perpetuarea şi extinderea divergenţelor dintre unele statele occidentale şi NATO, pe de o parte şi Federaţia Rusă, pe de altă parte, pe subiecte privind securitatea internaţională şi regională vor constitui obstacole în identificarea soluţiilor viabile de asigurare a stabilităţii, predictibilităţii şi securităţii.

104. Potenţialul de escaladare a tensiunilor existente în regiune, pe fondul consolidării posturii ofensive şi agesivităţii Federaţiei Ruse din ultimii ani şi al perfecţionării instrumentarului hibrid pe care îl utilizează, reprezintă o preocupare majoră de securitate în context naţional.

108. Cooperarea regională reprezintă unul dintre principalele instrumente de promovare a contribuţiei României la consolidarea mediului de securitate din imediata sa vecinătate, pe coordonatele integrării europene şi euro-atlantice. Paradigma cooperării regionale este însă şi ea afectată de deteriorarea semnificativă a securităţii, în special în vecinătatea estică a României. În acest context, acţiunile Federaţiei Ruse contribuie la deteriorarea stabilităţii regionale, cu impact defavorabil direct asupra rezilienţei statelor din regiune, în primul rând Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, respectiv asupra realizării obiectivelor acestor state în relaţie cu Uniunea Europeană şi/sau  NATO, aşa cum acestea le-au definit în documentele naţionale relevante, de orientare strategică.

109. Acţiunile constante ale Federaţiei Ruse de consolidare a propriilor capabilităţi militare ofensive în Marea Neagră şi de creare a unui sistem de interdicţie regională şi restricţionare a accesului care să asigure controlul asupra bazinului pontic şi contrabalansarea acţiunilor de dezvoltare a capabilităţilor militare aliate pe flancul estic al NATO reclamă o postură naţională de apărare consolidată şi continuarea atitudinii active a României în scopul consolidării posturii aliate de descurajare şi apărare în regiune.

119. Consolidarea potenţialului militar în vecinătatea României, inclusiv pe flancul estic, respectiv pe frontiera NATO (militarizarea Crimeii şi în general, a bazinului Mării Negre de către Federaţia Rusă, desfăşurarea exerciţiilor militare şi consolidarea capabilităţilor prin intermediul cărora pot fi desfăşurate operaţiuni ofensive şi defensive, de către aceasta), generează provocări majore la adresa intereselor strategice naţionale vizând securizarea frontierelor UE şi NATO şi, respectiv, asigurarea securităţii energetice şi a stabilităţii în Regiunea Mării Negre.

121. Temporizarea proceselor de adaptare a Alianţei la ameninţările din vecinătatea estică şi sudică, perpetuarea dezechilibrelor pe dimensiunea flancului estic şi modificările poziţiilor unor aliaţi privind raportarea la Federaţia Rusă prezintă potenţialul unor influenţe negative la adresa situaţiei de securitate a României. 

155. Surse suplimentare de riscuri sunt reprezentate de:

■ volatilitatea stării de securitate în Balcanii de Vest, alături de conservarea focarelor de conflict  din regiunea extinsă a Mării Negre şi perspectivele limitate în soluţionarea conflictelor îngheţate din regiune, în paralel cu lipsa de transparenţă asociată armamentului Federaţiei Ruse staţionat în regiunea separatistă transnistreană şi cu tendinţa de prelungire a crizei de securitate din estul Ucrainei, declanşată în contextual anexării ilegale a Crimeii;

Ferm, clar, explicit, dar şi diplomatic, nuanţat, fără asperităţi este întregul conţinut de raportare la Rusia în 7 articole regăsite în SNAp.

Republica Moldova

O altă zonă de atenţie şi dezbatere rămâne Republica Moldova. Există 4 referinţe, cu abordarea generală a obiectivului naţional de securitate relativ la sprijinirea/susţinerea parcursului european al Republicii Moldova. Acţiunile Federaţiei Ruse pot avea efect negativ asupra rezilienţei statelor din regiune, inclusiv Republica Moldova şi a obiectivelor în relaţie cu UE şi NATO, în timp ce, în premieră, se notează ca risc de securitate naţională contrabalansarea orientării europene cu orientarea pe direcţia eurasiatică, iar reducerea şanselor căii europene pentru Republica Moldova facilitează accentuarea unor riscuri (...) şi pentru securitatea naţională.

33. Sprijinirea parcursului european al Republicii Moldova, participând la proiecte bilaterale de interconectare strategică şi susţinând eforturile statului vecin de a-şi consolida instituţiile democratice şi a-şi creşte rezilienţa se înscrie, de asemenea, în strategia României de a contribui la stabilizarea politică, economică şi securitară a vecinătăţii NATO/UE, cu beneficii directe pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova şi pentru întreaga comunitate de limbă, identitate, istorie şi cultură românească.

63. Pe aceste coordonate şi corespunzător intereselor naţionale de securitate, obiectivele naţionale de securitate vizează:

■ susţinerea parcursului european al Republicii Moldova;

108. Cooperarea regională reprezintă unul dintre principalele instrumente de promovare a contribuţiei României la consolidarea mediului de securitate din imediata sa vecinătate, pe coordonatele integrării europene şi euro-atlantice. Paradigma cooperării regionale este însă şi ea afectată de deteriorarea semnificativă a securităţii, în special în vecinătatea estică a României. În acest context, acţiunile Federaţiei Ruse contribuie la deteriorarea stabilităţii regionale, cu impact defavorabil direct asupra rezilienţei statelor din regiune, în primul rând Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, respectiv asupra realizării obiectivelor acestor state în relaţie cu Uniunea Europeană şi/sau  NATO, aşa cum acestea le-au definit în documentele naţionale relevante, de orientare strategică.

136. Evoluţia Republicii Moldova reprezintă un risc, din cauza perspectivei contrabalansării orientării europene cu orientarea pe direcţia eurasiatică.  Reducerea şanselor căii europene pentru Republica Moldova facilitează accentuarea unor riscuri pe liniile descrise în această strategie, în mediul de securitate proxim şi pentru securitatea naţională.

Bună guvernare, anticipare, studii prospective

Un subiect extrem de interesant şi de strictă actualitate îl reprezintă, ca şi componentă a bunei guvernări, capacitatea de anticipare a evoluţiilor şi de dirijare a lor înspre scenariile cele mai favorabile. Buna guvernare este prevăzută în 4 articole, inclusiv cel referitor la tentativele de deturnare a actului de decizie.

6. Sunt necesare eforturi consistente pentru transformarea ţării noastre într-un stat rezilient, capabil să se raporteze adecvat la incertitudinea şi amploarea evoluţiilor din mediul de securitate. Pentru aceasta, este nevoie de un stat puternic, un stat care conştientizează necesitatea dezvoltării unor mecanisme proprii de reacţie rapidă şi eficientă şi, inerent, a unei culturi de securitate solid dimensionate - inclusiv în rândul cetăţenilor săi. Flexibilitatea, adaptabilitatea, capacitatea de reacţie rapidă în timp de criză sunt principii ale conducerii strategice, care permit anticipare şi planificare, şi pregătirea pentru cazurile cele mai nefavorabile, pentru a evita surpriza strategică şi a asigura rezilienţă şi bună guvernare în folosul tuturor cetăţenilor României.

42. Pe plan intern, Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2020 - 2024 vine în sprijinul efortului naţional de modernizare a statului. Buna guvernare rămâne instrumentul prin care democraţia trece din planul conceptelor şi teoriilor în planul vieţii reale şi o condiţie esenţială a securităţii şi prosperităţii, factorii implicaţi în procesul bunei guvernări fiind deopotrivă statul şi societatea civilă.

61. Din perspectivă internă, obiectivele naţionale de securitate vizează:

■ înlăturarea deficienţelor care afectează buna guvernare, întărirea capacităţii, eficienţei şi obiectivităţii sistemului administrativ;

157. Acţiunile de deturnare a actului de decizie generează prejudicii bugetului public, afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernare, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, încrederea în instituţiile statului, dar şi imaginea şi credibilitatea statului la nivel internaţional.

Anticiparea se regăseşte în 7 articole

6. Sunt necesare eforturi consistente pentru transformarea ţării noastre într-un stat rezilient, capabil să se raporteze adecvat la incertitudinea şi amploarea evoluţiilor din mediul de securitate. Pentru aceasta, este nevoie de un stat puternic, un stat care conştientizează necesitatea dezvoltării unor mecanisme proprii de reacţie rapidă şi eficientă şi, inerent, a unei culturi de securitate solid dimensionate - inclusiv în rândul cetăţenilor săi. Flexibilitatea, adaptabilitatea, capacitatea de reacţie rapidă în timp de criză sunt principii ale conducerii strategice, care permit anticipare şi planificare, şi pregătirea pentru cazurile cele mai nefavorabile, pentru a evita surpriza strategică şi a asigura rezilienţă şi bună guvernare în folosul tuturor cetăţenilor României.

44. Este important ca România să se poată adapta, să anticipeze şi să răspundă adecvat provocărilor de securitate pe care le generează o lume în permanentă şi accelerată transformare. Ca atare, devin esenţiale cunoaşterea şi evaluarea prospectivă a proceselor interne şi internaţionale, precum şi a tendinţelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale.(Rezilienţă)

58. Pentru a asigura respectarea întocmai a valorilor şi principiilor enunţate, Strategia va facilita implementarea politicilor de securitate şi apărare, respectiv va promova următoarele atribute: eficienţa, încrederea, pragmatismul, profesionalismul, prevenirea şi anticiparea, pro-activitatea şi managementul judicios al avuţiei naţionale

■ prevenirea şi anticiparea, ce derivă din necesitatea identificării şi angrenării mijloacelor necesare pentru a combate, cu celeritate şi eficienţă organizaţională, riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale, printr-o abordare integrată civil-militară, după caz;

5.1.3. Dimensiunea de ordine publică

178. Direcţiile de acţiune vizează:

■ Îmbunătăţirea proceselor decizionale - dezvoltarea capacităţii de prevenire şi anticipare, prin analiza şi evaluarea integrată a riscurilor şi asigurarea managementului operaţional integrat pentru gestionarea evenimentelor publice şi cu impact în planul ordinii şi siguranţei publice;

200. Stabilirea obiectivelor naţionale de securitate determină implicit şi direcţiile concrete de acţiune pentru atingerea acestora. Astfel, instituţiile publice abilitate vor acţiona permanent pentru identificarea, anticiparea, prevenirea, diminuarea, respectiv contracararea ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor care ar putea împiedica îndeplinirea obiectivelor de securitate.

215. Orice arhitectură solidă de securitate impune şi asigurarea de resurse umane pregătite şi dotate, ca parte esenţială a unor capabilităţi interoperabile, capabile să acţioneze coerent şi convergent. Anticipând tendinţele din mediul de securitate şi înglobând progresele în domeniul tehnologic, acestea îşi vor spori capacitatea de a contracara eficient riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale, indiferent de natura acestora.

Iar studiile prospective, ca element profund novator şi de prim plan în documentele şi strategiile de Securitate echivalente, se regăsesc în art.44, cu referire la dimensiunea de construcţie a unui stat rezilient. Este un început.

44. Este important ca România să se poată adapta, să anticipeze şi să răspundă adecvat provocărilor de securitate pe care le generează o lume în permanentă şi accelerată transformare. Ca atare, devin esenţiale cunoaşterea şi evaluarea prospectivă a proceselor interne şi internaţionale, precum şi a tendinţelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale.

• Abţineri şi absenţe din SNAp

Nu putem să nu notăm şi câteva elemente pe care le-am situat în spaţiul de abţineri şi absenţe din SNAp. Este vorba despre referirile la securitatea politică – cu ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile înregistrate pe această dimensiune, dar şi la referirile la China, puse în mod diplomatic în cheia fenomenelor în evoluţie şi fără a pronunţa numele statului chinez, cu care România are relaţii istorice foarte bune, are o istorie a intermedierii negocierilor între marile puteri, în alte perioade, implicând Statele Unite şi China în acelaşi timp. Pe această bază, alegerea făcută este de înţeles.

Securitatea politică

SNAp are referiri subtile, generale, nepronunţate, la unele elemente de securitate politică. Totuşi temele esenţiale nu sunt abordate direct, de unde şi referinţa noastră la absenţa acestei dimensiuni. Practic SNAp discută, pe elemente conexe şi componente ale securităţii politice la nivel de efecte, şi nu abordând cauze ale problemelor de securitate politică. Putem interpreta această absenţă prin dorinţa/opţiunea de a nu depăşi mandatul elaborării unui asemenea document prin discutarea temelor legate de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi politice.

Probabil că locul acestei dezbateri ar trebui să-l găsim în Parlament, în zona academică sau în societatea civilă. E dificil ca un document să atingă temele spinoase din acest domeniu pentru ca ulterior să fie supus dezbaterii în Parlament. De altfel, referirile de această natură nu s-au regăsit niciodată într-o Strategie Naţională de Apărare.

Crizele secundare, interdependente, intercondiţionate şi inter-influenţabile ale crizei pandemiei de coronavirus au accelerat şi amplificat şi elementele ce ţin de deficienţele în acest domeniu, al securităţii politice. Şi mă refer cu precădere la efectele majore asupra lidershipului, politicului şi a calităţii democraţiei. Elemente clasice şi aflate în dezbaterea publică acum în întreaga lume occidentală.

Referirile la resurse umane, pregătire etc sunt prea generale pentru a cădea în acest spaţiu al dezbaterii rezervat, poate, mai degrabă dezbaterilor electorale din campania care urmează. Pe dimensiune politică, problemele sunt multiple. Avem tratat doar populismul şi extremismele, nu şi alunecările spre partitocraţie şi ad-hocraţie. În debaterile actuale, regăsim teme precum detaşarea politicului de societate – sindicate, societatea civilă, grupurile profesionale, grupurile religioase de tot felul, ca sursă de legitimitate şi dialog.

Ruptura clasei politice de elitele naturale şi elitele profesionale, de zona de expertiză, preeminenţa popularităţii şi loialităţii faţă de lider versus profesionalism, expertiză, nevoia de reconectare cu meritocraţia sunt în prim planul fenomenelor subliniate de actuala criză. De altfel, referirea la meritocraţie se regăseşte în programul electoral al Preşedintelui României, Klaus Iohannis, la ultimele alegeri. În plus, actuala Strategie introduce componentele de dialog şi implicare ale societăţii civile în zona securitară şi pe dimensiunea de rezilienţă, ca şi asumarea culturii de securitate şi a culturii politice. O asumare prin exemplu a elementelor deficitare la nivelul securităţii politice, care culminează cu calitatea clasei politice. Aşa cum se întâmplă cu grupurile consultative pe categoriile de politici publice şi la nivelul Guvernului României.

China

Numele celui de-al doilea actor cu potenţial şi cu relevanţă globală nu apare în SNAp. Şi acest lucru în mod asumat. Există un număr de articole la capitolul contextului internaţional care au formulări generale ce ar putea face referire şi la China. Cu certitudine unul din subiectele la care fac referire este Rusia:

65. Tendinţele strategice înregistrate în ultimii ani ilustrează acumularea unui potenţial substanţial de reconfigurare a relaţiilor dintre actorii cu interese globale, cu efecte directe asupra stabilităţii şi predictibilităţii sistemului internaţional, iar revitalizarea competiţiei strategice globale confirmă tranziţia spre o nouă paradigmă de securitate. Acesta va accentua tendinţa spre o mai susţinută activitate a statelor în plan bilateral, cu interese şi alianţe de moment, conjuncturale, ceea ce va afecta şi mai mult predictibilitatea mediului de securitate internaţional.

67. Reafirmarea unor state cu ambiţii de lideri regionali, care contestă sau chiar încalcă normele de drept internaţional existente, determină creşterea riscurilor şi a ameninţărilor la adresa securităţii globale, în general şi a României în particular.

68. Revirimentul politicii de forţă şi asertivitate unor puteri non-occidentale care contestă actuala ordine internaţională liberală reprezintă variabilele majore care vor influenţa distribuţia puterii în plan global şi configuraţia balanţelor de influenţă şi a echilibrelor regionale.

Există numeroase referiri la reţelele 5G, la noile tehnologii în numeroase paragrafe. Dar, în mod diplomatic şi perfect de înţeles, SNAp a ales să se abţină în pronunţări explicite de poziţie faţă de China.