Cât de periculoase sunt şicanele Rusiei în Marea Neagră şi ce-ar trebui să facă România
0
Provocările Rusiei în Marea Neagră sunt permanente, iar filmarea de zilele trecute arată odată în plus că şicanele comandate de la Kremlin ar putea să se transforme oricând, intenţionat sau nu, în ceva foarte complicat.
În clipul video se poate vedea un avion de luptă rusesc zburând la mică distanţă de distrugătorul american Donald Cook, aflat în apele internaţionale, într-un exerciţiu militar destinat „să asigure securitatea şi stabilitatea” în zonă şi să le dea „încredere” aliaţilor din regiune, după cum au explicat oficialii americani.
De ani de zile, avioanele ruseşti trec razant pe lângă spaţiul aerian al României sau chiar îl violează intenţionat, instigându-i pe piloţii americani, britanici, canadieni, italieni, care patrulează, sau se apropie prea mult de navele americane. Moscova testează în acest fel nu doar răbdarea României, ci şi pregătirea militarilor NATO aflaţi în Marea Neagră pentru exerciţii sau trimişi aici pentru a veghea graniţa de Est a Alianţei Nord Atlantice. Dacă cineva stă mai prost cu nervii şi ripostează, se poate ajunge la un casus belli, adică la un pretext pentru o confruntare armată.
Nici NATO şi nici statele riverane nu au strategii de securizare a Mării Negre sau de apărare, în cazul unei eventuale agresiuni. La ultimele întâlniri la nivel înalt ale Alianţei au fost decise doar măsuri de descurajare şi de adecvare a situaţiei din Marea Neagră, dar nimic concret pentru a opri avansul Rusiei, pentru a construi un cordon de izolare a mecanismelor militare sofisticate pe care le poate folosi Rusia.
Marea Neagră este un spaţiu în care, oricând, poate exploda un nou conflict, cum a fost cel din Georgia, în 2008, în timpul căruia Rusia a bombardat portul georgian Poti, iar Turcia le-a interzis americanilor să treacă prin Strâmtori cu navele spital pentru a da o mână de ajutor. Sau cum a fost cel din Crimeea, în 2014, unde nu s-a tras niciun foc, pentru că peninsula a fost cedată fără luptă.
Echilibrul strategic din Marea Neagră s-a schimbat după anexarea Crimeei, iar Rusia poate, din nou, controla aproape întreaga regiune pontică. Până în 2014, spaţiul ei de manevră era restrâns la o bucată scurtă de litoral, de aceea şi-a instalat arme sofisticate cu ajutorul cărora să supravegheze din Novorossiisk intrarea în Marea Neagră. Rusia avea un contract serios cu Ucraina pentru menţinerea unei părţi din flota sa militară la Sevastopol, dar odată cu venirea la putere a unor lideri pro-occidentali, la Kiev, situaţia putea să-i scape de sub control.
Până în 2002, când Bulgaria şi România au fost invitate să adere la NATO, Federaţia Rusă încă mai avea speranţe că poate controla Pontul Euxin. Apoi, după 2008, când la Summitul NATO de la Bucureşti s-a decis crearea unei anticamere pentru Ucraina şi Georgia, Moscova a înţeles că Marea Neagră ar putea deveni o Mare NATO, aşa că s-a pregătit cu un scenariu de extindere pentru această situaţie, scenariu pe care l-a pus în operă în martie 2014, când a luat Crimeea şi a destabilizat estul Ucrainei. În acelaşi timp, Moscova şi Ankara au avansat mult în amiciţia lor şi loialitatea Turciei faţă de NATO a devenit îndoielnică.
Sancţiunile occidentale împotriva Rusiei nu au descurajat tendinţele ei imperiale şi nici măcar opozanţii preşedintelui Vladimir Putin n-ar vrea să schimbe direcţia. Alexei Navalnîi a spus încă din 2014 că nu ar fi de acord să dea înapoi Crimeea, fiindcă peninsula „aparţine Rusiei”.
Acesta ar fi fost primul test pentru un nou lider care s-ar putea instala la Kremlin, să renunţe la conflictele îngheţate din jurul Mării Negre şi să demonstreze că Moscova acceptă că relaţiile internaţionale sunt guvernate de reguli.
Între timp, instigările Rusiei continuă aproape zilnic în regiunea pontică, iar în localităţile de pe coasta Crimeei au fost aduse arme sofisticate, inclusiv sisteme de rachete cu bătaie lungă, iar flota rusă de la Marea Neagră are fregate noi, purtătoare de rachete Kalibr, pe care le-a testat acum doi ani, pentru a demonstra că o astfel de rachetă parcurge în circa două minute mai mult de 250 de kilometri înainte de a-şi atinge ţinta. Kalibr poate străpunge scuturile de apărare antirachetă, iar în Crimeea se află peste 100 de astfel de arme sofisticate.
România stă liniştită fiindcă se consideră în siguranţă, câtă vreme soldaţii americani rămân la baza militară Mihail Kogălniceanu de lângă Constanţa, iar navele NATO fac exerciţii în Marea Neagră. Nu e clar, însă, de ce oficialii români nu încearcă să-i convingă pe liderii Alianţei că e nevoie de o strategie de securizare a Mării Negre, semnată de liderii statelor NATO, cu obiective, termene şi angajamente.
Generalul american, Phillip Breedlove, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, a vorbit de mai multe ori despre pericolul unui război în Marea Neagră, explicând că Rusia are aici capacităţi militare mai puternice decât cele ale Alianţei.
Sabina Fati - Deutsche Welle
Se încarcă comentariile...
