Câtă şpagă dau multinaţionalele, cine le pedepseşte şi cum

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Exxon
Exxon

Indulgenţa faţă de mituitor e probabil unul dintre marile păcate ale luptei anticorupţie de până acum. Consecinţa este că, mai ales de la adăpostul unei jurisdicţii internaţionale, mituitorii sunt încurajaţi în comportamentul lor. Este prins un politician şi băgat în puşcărie? Nici o problemă, găsim altul, dăm şpagă până nimerim unde trebuie! (Lucian Davidescu)

De 40 de ani, autorităţile din SUA îşi pedepsesc propriile companii pe care le prind că dau mită în străinătate. Dacă guvernele înapoiate nu sunt în stare să îşi pedepsească corupţii, măcar să facem noi ceva, a gândit Congresul SUA în 1977, când a legiferat FCPA (Foreign Corrupt Practices Act).

Poate că sună uşor caraghios, dar raţiunea a fost că altfel companiile dispuse să plătească şpăgi le vor face concurenţă neloială celor cinstite. Nici nu contează dacă mituitorul e american sau nu, câtă vreme compania are treabă şi prin SUA, este ţintă.

Şi unele dintre ţările europene au început să practice, mai recent, politici similare, însă nu există încă o abordare unitară de la nivelul Comisiei Europene. Totuşi, în acest fel şansele ca o companie să fie prinsă cresc semnificativ.

Sancţiunea nu este puşcăria, ci amenda – mare, ce-i drept. În top 10 intră sume de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de dolari, pentru nume ca Siemens, Alstom, Halliburton, British Aerospace etc. În total, Departamentul Justiţiei şi Comisia Valorilor Mobiliare din SUA au dat sancţiuni în peste 300 de cazuri, majoritatea în ultimii 10 ani.

Numele României apare în cinci dintre investigaţiile FCPA.

Cel mai recent este de anul acesta – cazul Elbit (din grupul israelian care a modernizat în anii ’90 Mig-urile 21), într-un scandal legat de Casa Radio. Elbit a plătit o amendă de 500.000 de dolari pentru că a „rătăcit” câteva milioane prin România. Nici un dosar şi nici o luare de poziţie din partea DNA, deocamdată.

În 2010, compania germană Daimler a plătit o amendă de 185 de milioane de dolari pentru că a dat mită în 22 de ţări, inclusiv în România prin intermediul subsidiarei Mercedes Benz Turk. Nici unul dintre cei 10 primari care au cumpărat autobuze Mercedes în perioada anchetată nu a fost anchetat pentru acest motiv.

În cazul Microsoft, investigaţia a început acum 5 ani pentru presupuse cazuri de mită din România, China şi Italia. Deocamdată, nu se aude nimic. Dar în România se ştie: dosarul s-ar fi „prescris” înainte de a ajunge la mituitori. Au ajuns la închisoare câţiva dintre intermediari şi chiar denunţători, în timp ce alţii au fost iertaţi şi de puşcărie şi de bani.

„Investigaţia FCPA asupra Microsoft a fost scoasă în evidenţă pe această pagină pentru că demontează eroarea de judecată cum că companiile bune nu dau mită şi gata”, scrie fcpaprofessor.com.

Celelalte două cazuri sunt din industria farmaceutică – Johnson and Johnson, respectiv Stryker, care ar fi sponsorizat medici prin diverse ţări inclusiv România, la începutul anilor 2000, ca să le prescrie pacienţilor marfa. În România nu s-a auzit nimic despre vreo anchetă în situaţiile respective.

A existat însă o altă anchetă de acest fel – cei 77 de oncologi cercetaţi şi percheziţionaţi în 2015 pentru că ar fi primit sponsorizări de la 11 companii de medicamente: Roche, Pfizer, GlaxoSmithKline, Novartis, Actavis, Sandoz, Teva, Alvogen, Egis, Romastru şi Glenmark. De cercetat, au fost cercetaţi doar medicii şi un importator, iar anul acesta dosarul a fost clasat cu discreţie (fără comunicat DNA).

Industria farmaceutică, cea de armament şi cea petrolieră sunt vedetele acestui tip de investigaţii. În cazul industriei de petrol şi gaze, fiecare dintre companiile „BIG 6” – ExxonChevron, TotalBP, Shell, Eni – fiecare a fost pedepsită pentru că a dat mită măcar o dată, într-un colţ sau în altul al lumii. Exxon al nostru a dat inclusiv în Rusia!

În total, amenzile pentru cei şase au depăşit un miliard de dolari.

Deocamdată, în cazul României nu există vreo investigaţie legată de activitatea companiilor petroliere – nici locală nici internaţională. Indicii de corupţie şi posibil chiar trădare sunt însă atât de multe încât e păcat barem să nu încerci să cauţi. Sau, dacă nu găseşti nimic, să dai un exemplu pozitiv.

Iată, o afacere cu miză de zeci de miliarde de euro dar totuşi curată, dovada că anticorupţia a izbândit în România!

Indulgenţa faţă de mituitor e probabil unul dintre marile păcate ale luptei anticorupţie de până acum. Oficial, politica penală a statului este aproape la fel de dură faţă de mituitor cât este faţă de mituit. În practică, proporţia este substanţial în favoarea condamnărilor obţinute împotriva mituiţilor. Consecinţa acestei indulgenţe este că, mai ales de la adăpostul unei jurisdicţii internaţionale, mituitorii sunt încurajaţi în comportamentul lor. Este prins un politician şi băgat în puşcărie? Nici o problemă, găsim altul! Dăm şpagă netulburaţi în continuare, până nimerim unde trebuie!

Şansa ca latura penală a anticorupţiei româneşti să-şi revină din pumnii pe care i-a primit sau şi i-a administrat este să arate că se poate şi altfelCă nu e nevoie să se facă 10 ani că plouă, cum s-a întâmplat în cazul EADS, pentru ca acum să numere zilele până la prescripţie.

Deci iată un posibil criteriu eliminatoriu pentru viitorul şef DNA: să vină, încă din planul de management, cu determinarea că vrea să vadă cam ce ar putea fi în neregulă în cazul gazelor din Marea Neagră!

-----

Toate articolele despre legea offshore:

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite