Câteva aspecte din culisele Marşului Unionist de pe 20 octombrie

Pentru că foarte mulţi analişti sau oameni de presă privesc din exterior fenomenul unionist din România, fără a da să înţeleagă mai multe din el sau modul în care acesta evoluează, dar şi pentru că Acţiunea 2012 militează pentru transparenţă, voi face câteva precizări legate de marşul unionist de pe 20 octombrie 2013.

Marşul Unionist de pe 20 octombrie nu are nici o legătură cu protestele împotriva exploatării de la Roşia Montană. Culmea este că el nu are legătură nici cu declaraţiile preşedintelui României, Traian Băsescu. 

El are legătură cu manifestaţiile de stradă de anul trecut de la Chişinău, are legătură cu finalizarea campaniei de strângere de semnături pentru o lege care va face din Republica Moldova o prioritate a statului român,  are legătură cu manifestaţia de stradă de anul trecut şi care a fost pe 21 octombrie 2012, are legătură cu un sondaj care spune că peste 87,25% dintre români vor Unirea.

Marşul unionist din acest an nu este un lucru aleator, aşa cum văd că unii cred, ci unul programat încă din iarna lui 2012-2013, fiind una din campaniile gândite anticipat ca parte a unui program cunoscut de toţi voluntarii(cam 1000 de persoane ştiau că el va fi înainte ca măcar Roşia Montană să existe ca subiect public). Când au apărut protestele de la Roşia Montană ne-am pus problema dacă mai e bine să facem acest eveniment sau renunţăm la el. Cum în general probabilitatea de a apărea elemente neprevăzute este mare, s-a decis ca el să se facă, chiar dacă importanţa ar fi diminuată de celelalte proteste, sau ar exista posibilitatea unui amestec al celor două cauze ale societăţii civile. Deci marşul a rămas şi cu rugămintea către coordonatorii de la Roşia Montană să  nu amestecăm evenimentele, aşa cum ei din bunăvoinţă s-au oferit, dar au înţeles logica unei astfel de propuneri. Proiectul Unirii României cu Republica Moldova trebuie să aparţină tuturor, fie că sunt neutri, fie că sunt de dreapta, fie de stânga, fie de centru, fie monarhişti sau republicani... cred că aţi înţeles ideea.

Acţiunea 2012 încearcă pe orice cale, inclusiv prin intermediul acestui blog, să păstreze o maximă transparenţă şi comunicare cu presa. Singurul obiectiv, declarat public, este promovarea ideii de unire a celor două state româneşti. Oricine susţine acest obiectiv poate sta alături de noi indiferent de ce alte aspecte mai tratează el în viaţă. 

Pentru acest lucru utilizăm toate mijloacele legale pe care democraţia ni le-a pus la dispoziţie. Şi manifestaţiile de stradă sunt parte a unui comportament democratic.

Am văzut comentarii în presă, editoriale, prin care marşul ar fi deviat cumva din protestele împotriva proiectului de la Roşia Montană. Nu mai vorbesc de unii care au spus că era vorba chiar de manifestaţia de la Roşia Montană şi erau şi unii cu Basarabia. Înţeleg că astăzi nu se mai face presă, că lumea preferă copy-paste din birou, dar ar fi corect să se pună mâna cel puţin pe un telefon deoarece datele de contact sunt publice.

Unii cred în acest proiect, alţii nu cred, noi suntem siguri că nu va exista altă finalitate. 

Cine cunoaşte bine realităţile de dincolo de Prut ştie că fie vom avea un teritoriul fără de locuitori, fie un singur stat românesc extins dincolo de Prut. Lipsa informaţiilor, inclusiv din presă, face ca unii să nu înţeleagă acest mecanism. Unirea celor două state este inevitabilă, problema fiind când şi nu dacă.

Proiectul nu este unul idealist deoarece cele două societăţi româneşti se află practic în situaţia Germaniei dinainte de 1989: flux mare către România, un curent puternic unionist pe cele două maluri în rândul tinerilor, o clasă politică românească unionistă şi o delăsare, nepăsare dincolo de Prut. 

Cu doar două zile înainte de unificarea Germaniei, care la fel a fost inevitabilă, primul ministru al Germaniei Democrate spunea că sunt alte subiecte mai importante pe agenda celor două state iar reunificarea nu este de actualitate. De asemenea Germania a avut importante fonduri europene alocate ulterior reunificării, posibilitate de care poate dispune şi România. 

Mulţi spun: noi nu suntem Germania... eu cred că suntem Germania, cea de acum 20 de ani.

Discuţia legată de unire trebuie să fie una tranşantă şi e nevoie ca şi politicienii români să vorbească deschis de ea, aşa cum au făcut şi cei vest germani. Aici nu există altă cale decât cea a ruşinii. Un stat român fără trei milioane din cetăţenii săi este un stat incomplet.

Dincolo de Prut, tinerii, cei plecaţi peste hotare şi intelectualitate sunt majoritar unionişti. Este adevărat că poate restul nu ar fi iar ei sunt o minoritate, dar să nu uităm că va avea loc o schimbare de generaţie şi chiar fără de convingerea celorlalţi, aceşti tineri vor deveni cei care vor decide. Totul e o problemă de timp. Important este să decidem noi împreună dacă mai aşteptăm o generaţie sau acum este momentul ca toţi să beneficiem de avantajele unui stat românesc european unitar(cu relele lui, statul român e cu mult mai bun decât orice stat din estul său, inclusiv marele imperiu rus).

Foarte mulţi, din necunoaştere, vorbesc de fenomenul unionist ca de cei care poartă tricouri cu Basarabia e România, fac grafiti sau strigă în stradă. Asta e tot vina lor deoarece conferinţele ştinţifice organizate de noi, conferinţele politice organizate de noi, bursele pe care le acordăm studenţilor din Republica Moldova aici şi dincolo de Prut, cărţile publicate, evenimentele culturale legate de acest subiect, activitatea de lobi pe toate palierele, propunerile legislative, oferirea de asistenţă factorilor decidenţi, colaborările cu instituţiile statului, promovarea mesajului în media şi interacţionare cu aceasta, şcolile de vară organizate cu sprijinul mediului privat sau a autorităţilor locale(am adus cam tot atâtea persoane cât a adus şi statul român pe bani publici), nu prezintă interes pentru a fi reflectate în presă. În fiecare an peste 30 000  de elevi de liceu din România şi Republica Moldova beneficiază de un curs susţinut direct în şcoală  şi legat de acest subiect, iar zeci de profesori din Republica Moldova au participat la cursuri organizate de Acţiunea 2012.

Unirea celor două state nu ridică nici o problemă. Transnistria nu e o problemă- acolo e nevoie de democratizare, iar când ONU va considera că societatea este pregătită se poate organiza un referendum. O societate relativ democratizată va alege şi ea tot România. Nu o să fie probleme nici cu Găgăuzia şi nici cu Băţiul, aşa cum mulţi spun. Deja în Nord sunt investiţii româneşti şi europene masive, devenite deja indispensabile pentru populaţie, iar în sud vorbim de o populaţia foarte mică, de sub 100 000 de locuitori, care nu poate ridica probleme de autonomie, cu atât mai mult cu cât de asemenea sunt vizate importante investiţii private româneşti-europene. Noi suntem cei care ridicăm problemă în loc să ne asumăm deschis un mesaj, aşa cum a făcut şi Germania de Vest. 

Nu mai e cazul să ne ascundem de Rusia, să trăim cu impresia că mai păcălim pe cineva, ci să ne exprimăm direct astfel încât să se poată deschide un dialog legat de acest aspect, nu doar cu partenerii europeni, ci şi cu Federaţia Rusă, care are interese pe această zonă. 

Văd false polemici cum că Basarabia nu e de fapt Republica Moldova. Da, aşa este, ştim şi noi asta- unii dintre noi chiar predau istoria. Dar atunci când realizezi un mesaj acesta trebuie să fie simplu şi clar. Nu se putea folosi termenul de Moldova deoarece există şi o parte a ei în România, iar acest lucru ar crea confuzie. Marea majoritate nu dispune de  o cunoaştere profundă a fenomenului, iar mesajul nu trebuie să ajungă doar la intelectuali ci la toţi. Doar nu era să promovăm mesajul Republica Moldova e România(plus că ar fi fost prea mult şprai consumat).

Emitem pretenţii asupra fostelor provincii româneşti aflate acum în Ucraina? Nu, Acţiunea 2012 nu emite astfel de pretenţii deoarece noi avem un singur obiectiv: Unirea Republicii Moldova cu România. Nu tratăm alte subiecte, deşi asociaţiile componente şi membrii militează pentru susţinerea drepturilor şi conservarea identităţii româneşti de oriunde ne-am afla- Ucraina, Rusia, Italia, Spania, America, Germania, etc.... 

Mă opresc aici şi recomand celor care nu sunt în subiect să mai şi sune, aşa cum ar fi corect atunci când vrei să scrii un articol corect, deşi informaţie există destulă şi pe internet.