Câteva cuvinte la moartea lui Mircea Ionescu-Quintus

Dispariţia la impresionanta vârstă de 100 de ani a seniorului liberal Mircea Ionescu-Quintus va provoca, dincolo de vorbele îndurerate şi de respect mai mult sau mai puţin de circumstanţă, şi sentimente amestecate. Poate chiar mici controverse.

Fostului preşedinte al PNL, între anii 1993-2001, trebuie să i se recunoască meritele tot la fel cum i se pot, la o adică,  reproşa multe. Nu a avut prestanţa şi nici rigoarea morală, fără îndoială unice ale lui Corneliu Coposu, a semnat în momentul în care a fost eliberat din închisoarea dură, criminală, reprezentată de etapa dejistă a canalului Dunăre-Marea Neagră un angajament de colaborare cu Securitatea (oare câţi ar fi rezistat unor presiuni pentru noi, cei de azi, inimaginabile?)  care însă, în conformitate cu decizia CNSAS, nu a fost pus în practică. În sensul că semnatarul angajamentului nu a făcut poliţie politică. A accepat demnităţi ministeriale în guverne de coaliţie  care au luat şi decizii socotite, atât la vremea respectivă cât şi la judecata de mai târziu a istoriei, nici foarte liberale, nici tocmai democratice. A admis ca partidul din a cărui conducere a făcut parte îndată după revenirea la activitatea legală să încheie şi alianţe nepotrivite. Nu a avut forţa- poate că nu i-a îngăduit-o nici vârsta- ca în aceşti ultimi ani în care a îndeplinit funcţia de preşedinte de onoare al PNL să oprească alunecarea pe tobogan a acestui mare partid istoric, unicul supravieţuitor al sistemului politic şi parlamentar de dinainte de comunizarea României.  O supravieţuire, la urma urmei, miraculoasă.

Istoria din 1990 încoace a marelui partid al Brătienilor a fost marcată de nenumărate sciziuni şi dispute. Dincolo însă de toate aceste agitaţii, partidul a reuşit totuşi să rămână viu şi să nu împărtăşeasca trista soartă a PNŢ şi a social-democraţilor lui Sergiu Cunescu ce se revendicau din aripa demnă condusă de Constantin Titel Petrescu.

Cum politica este arta compromisului poate că atitudinea ceva mai flexibilă a lui Mircea Ionescu-Quintus să fie una dintre explicaţiile supravieţuirii PNL. Rămâne de văzut cum vor şti să îi valorifice moştenirea politică, cu ceea ce are ea bun, liberalii de astăzi. Cum vor face ei faţă necesităţii ca în România contemporană să se audă ceva mai ferm şi glasul Opoziţiei.