Eveniment

articolul anterior articolul urmator

Ce-a fost n-a fost şi va mai fi

70
23 Dec 2019 07:41:03
Traian Ungureanu
Marş comemorare 30 de ani de la Revoluţie  FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Marş comemorare 30 de ani de la Revoluţie  FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

După 30 de ani, Revoluţia din 1989 se îndreaptă spre locul în care se va întîlni cu 1848, 1877, 1918 şi alte date aniversate maşinal. Unii vor protesta, scandalizaţi de această sentinţă care le răpeşte tinereţea. Alţii, înţelepţiţi pînă la cinism, vor observa că marele tocător de pulverizat trecutul nu putea face o excepţie pentru 1989. Mai tîrziu, şi unii şi alţii vor avea prilejul să înţeleagă unde au greşit faţă de ceilalţi.

Evenimentele din decembrie 1989 ne sînt cunoscute, mai ales prin ce nu ştim despre ele. Vărsarea întîmplătoare de sînge, teroriştii invizibili, delirul circular stîrnit de panici stîrnite de zvonuri stîrnite de delir circular, busculadele inepte din studiourile tv, proclamaţiile solemne întrerupte de alte proclamaţii solemne pot fi rememorate în detaliu dar nu lămuresc. Execuţia Ceauşeştilor a încoronat şocant un spasm fără origini cunoscute şi autori asumaţi. Povestea furioasă a acelor zile nu răspunde întrebărilor simple: cine, cum şi de ce? Decembrie ’89 e istorie haotică. Mister, tragedie şi comedie, unite în încercarea de a-şi ascunde părinţii.

În mai puţin de o săptămînă (16-21 decembrie) o dictatură fortificată 42 de ani dispărea cu totul. Cu toate astea, aproape nici un act închegat şi colectiv nu anunţase răsturnarea comunismului în România. N-ar trebui să ne mirăm. Închegaţi nu sîntem nici azi. Iar Colectiv avea să însemne ceva cumplit, abia în 2015.

Spre deosebire de Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria, societăţi care au respirat religios şi moral sub apă, România era scufundată şi amuţită deplin. Ei erau pre-democratici, noi am rămas post-comunişti.  

Cert e că, în 1989, cea mai violentă şi mai declarativă revoluţie anti-comunistă a Estului nu a fost condusă de un partid, de un sindicat sau de grupuri de rezistenţă vizibile. Polonia a lăsat în urmă imaginea lui Lech Walesa - electricianul care a carbonizat comunismul, România a rămas cu imaginea lui Nicolae Ceauşescu - cizmarul care l-a desăvîrşit.

Pînă aici, datele şi evenimentele. De aici încolo, discuţia despre sensul lui 1989, la 30-a aniversare.

Mai întîi şi de la bun început: substituirea. Înlocuirea actorilor absenţi cu fantome de rezervă. În lipsa eroilor şi a forţelor vizibile, pe scenă au fost îmbrîncite noţiuni largi şi demagogic-prestigioase: poporul, armata, anti-comunismul, libertatea, democraţia. Toate au fost confirmate rapid şi emoţionant în funcţia de autor al Revoluţiei. De atunci încoace, realitatea prin delegaţie şi impostura oficial agreată sînt regula de mişcare a societăţii româneşti. După 30 de ani de practică, am devenit rezultatul acestei prefaceri prin prefacere.

Tot în primele zile ale Revoluţiei, a fost rezolvată şi problema cauzelor. De unde şi pînă unde răsturnarea furibundă a comunismului, într-o ţară mistuită de comunism? Explicaţia a fost încredinţată unei alte etichete copeeşitoare: miracolul. Aşa cum atîţia oameni s-au obişnuit să spună: Revoluţia a fost o minune. De altfel, un celebru anunţ la Radio a legat oficial execuţia Ceauşeştilor de Sfînta Zi a Crăciunului.

În următorii 30 de ani, albia deschisă de teoria miracolului s-a lărgit. Efectul cumulat a dus la cooptarea inexplicabilului în structurile de bază ale vieţii cotidiene. Legitimarea inexplicabilului a adus credinţa larg răspîndită în jocul întîmplării fericite. O ploaie de transformări fulgerătoare a creat miliardari, imperii media şi averi fabuloase. O ceată exhibiţionistă de parveniţi cu proptele în vechiul regim comunist a apărut, dintr-o mişcare, pe crestele aristocraţiei. Saltul spre succes a devenit o banalitate frecventă, dar, în secret, rezervată unui trib select de beneficiari.

Pe acceeaşi strucutră, s-a produs şi saltul în gol. Nenumăraţi oameni fără relaţii au crezut că pot deveni orice îşi doresc pentru ei şi pentru îndreptarea istoriei. După un timp, mai toţi au înţeles că s-au dat unei iluzii. Aşa s-a născut frustrarea pe care o mare parte a societăţii o trăieşte şi azi. De aici, protestul neîntrerupt al ultimilor 30 de ani, sub diverse nume şi alcături: anti-comunism, civism, rezsistenţă. De remarcat că anti-comunismul a atins apogeul după şi nu înainte de 1989. Ceea ce spune că, în absenţa unei împotriviri reale la comunism, răfuiala a fost reprogramată şi a ţintit cavalerii dubioşi ai post-comunismului.

Născută de o Revoluţie spectaculoasă şi incoerentă, istoria noii Românii a continuat să producă anomalii de calibru. La mai puţin de cinci ani de la victoria asupra comunismului, s-a dezlănţuit cea mai mare mutaţie cunoscută în istoria modernă a ţării: migraţia. Milioane de oameni au părăsit ţara şi procesul continuă, de 25 de ani. Decembrie 1989 a devenit, astfel, un paradox fără seamăn: prima revoluţie urmată de plecarea învingătorilor, nu a învinşilor. 1989 e, practic, un 1848 inversat. Renaşterea anunţată în 1989 a trecut repede în declin şi, apoi, în panică demografică.

Deprecierea imaginii iniţiale a Revoluţiei a înaintat natural. În 30 de ani, s-au născut generaţii care nu cunosc nimic din umilinţa comunismului şi trăiesc total desprinse de trecut. Însă lovitura de graţie a fost aplicată cu mîna victimei. Proasta educaţie a înflorit după 1989, a devenit cel mai reuşit produs naţional şi s-a ocupat de rest. Dispariţia valorilor şi, chiar, a ştiinţei de carte a anihilat nu numai memoria lui 1989, dar orice altă referinţă la trecut.

Şi interacţiunea deschisă cu Occidentul a forţat efecte bizare. Anii imediat următori lui 1989 au fost, în Vest, anii triumfalismului liberal. Reţeta democraţie-capitalism-stat de drept a devenit o predică şi o obligaţie de la sine înţeleasă. Statele incapabile de aşa ceva au învăţat să pretindă că pot fi şi face exact aşa ceva. Am intrat, astfel, în epoca imitaţiei. România e un caz clasic. Sîntem în grafic, deşi n-am făcut nici un grafic. Mania alinierii goale la norme şi obiective mimate domină politica ultimilor 30 de ani. În mare parte, e de crezut că imitaţia şi nu afinitatea stau la baza prezenţei statului român în UE.

În aceste condiţii, întîlnirea care a adus, în aceleaşi minţi, ignoranţa şi mimetismul era inevitabilă. Rezultatul tîrziu al pseudo-descălecatului din decembrie ’89 a cristalizat în două show-room-uri politice groteşti. La 30 de ani de la Revoluţie, USR a descoperit religia seculară PC, reuşind, astfel, să se îmbăieze de două ori în  acelaşi rîu. Căci puritatea PC e un extract tîrziu din zoaiele comunismului. În paralel dar mai calculat, D. Cioloş a reuşit să întrupeze agale o figură politică nouă: europortunistul.  

După 30 de ani, partea substanţială a Revoluţiei are un înţeles mult diferit şi  restrîns. Dimpotrivă, componenta verbală e un cîştig în extindere. O revoluţie dominată de teatral, declamaţie şi imprecaţie a produs o epocă în care tribuna şi discursul sînt, cu adevărat, libere. Majorittatea statelor occidentale au dresat şi limitat dreptul la expresie liberă. România e, în continuare, un paradis cu spume la gură. Se poate spune orice şi oriunde. Aproape sigur, vom vorbi şi scrie despre Revoluţie, la fel de liber şi inutil, şi la a 60-a aniversare.

Memoria şi uitarea nu se exclud. Dimpotrivă, scriu istoria împreună, umăr osos la umăr poros. Cîndva, 1989 a fost treapta pe care am păşit în căutarea viitorului. Apoi, a devenit  scara părăsită în debaraua pe care o deschidem o dată pe an. Istoria neclarificată şi istoria lipsită de părinţi declaraţi n-au început şi sfîrşit.

Ce a fost n-a fost şi va mai fi.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

70 Comentarii

Vanatorul/d.c.
23.12.2019, 08:16:53

Motto: Nehliudov nu era chiar asa de vinovat pentru ceea ce i se intamplase Katiusei Ma apropiam de sfarsitul romanului, imi scosesem ochelarii, imi aprinsesem o tigara si priveam in gol, incercand sa inteleg cat de vinovat putea fi Nehliudov pentru ceea ce i se intamplase Katiusei. Gandeam ca citind romanul Invierea pentru a doua oara, dupa 10 ani, ar fi trebuit deja sa deslusesc motivul incrancenarii cu care Katiusa refuza toate incercarile lui Nehliudov de a o salva. Atunci a sunat telefonul si-am auzit vocea ..tremuratoare a nevestei: – Omule, cand vii acasa ? – Pai tu nu stii, scumpo ? Maine dimineatata, pe la vreo 8 (santierul intrase in..conservare pana pe 15 ianuarie si era ziua in care, prin tragere la sorti, picasem ofiter de serviciu). Dar care-i baiul ? – N-ai deschis televizorul ? – Nu. Citesc. – Deschide-l (imi zise tot cu glasul tremurand). Raman la telefon. L-am deschis si am inteles intr-o clipa. – Scumpo, tine copiii in casa si nu te speria. – Tu nu vii ? – N-am cum sa parasesc santierul. Mai ales in conditiile astea. Dar stai linistita ca nu se intampla nimic rau. Il alunga pe Ceasca..! Am inchis. I-am pus semn la carte si am inchis-o si pe ea. Am chemat portarul in birou , i-am spus ce se intampla si l-am avertizat sa fie cu ochii-n patru’. Si sa nu cumva sa-l gaseasca cineva dormind, daca vine vreun control. Apoi am sunat ofiterul de serviciu de la Trust. – Ai auzit Nelule..? – Pai cum sa n-aud ? Ce, eu fac ofiter de serviciu la dracu-n praznic, ca tine..? Ha..ha..ha..! (Sediul Trustului era aprope de centrul Iasului) – Si pe mine cand aveai de gand sa ma suni, budana cu trascau ce esti..? – Hi..hi..hi..! Adicatelea ai fi si tu vreo dameza misto tare, si trebuie sa te sun ca sa-ti dau vreo intanire.. Da’ m-ai mirosit, asa-i..? – Pai daca te-ai trotilat cu posirca aia din sfecla cu care te aprovizioneaza socru-tu de sarbatori, puti si prin telefon..! Bai Nelule, uneori cand ma gandesc la tine, imi trece prin minte ca unii fraieri trebuie sa faca neaparat o facultate ca sa-si bata joc de viata lor..! Daca vine vreun control si te gaseste ..trotilat, nu te-ai nenorocit..? – Stai cuminte ca am pus dopul deja..! M-a speriat seful ala mare, ca m-a sunat si mi-a spus ca indiferent cine vine si cere cheia la la subsol unde avem armele pentru garzi, sa nu i-o dau..! Si sa nu plec de langa telefon. – Bine. Ce-i prin centru..? – Pai ce sa fie..? Merg o gramada de oameni catre Consiliul Judetean , ca la defilare. Pe mijlocul strazii..! Si nu-i nici un militian. Tare, nu ? Ne-am luat la revedere si am inchis. Peste noapte am auzit scurte focuri de arma, dinspre depozitul de munitii aflat in apropiere. Mi-am adus aminte de armata si am fost sigur ca vreun militar din garda, speriat fiind, a tras dupa..liberare. Pentru ca in Iasi, nu se anuntase existenta..teroristilor lui Iliescu. Si m-am trezand zimbind, gandind-ma ca militarul ala, probabil instruit la Canal sau in agricultura, se poate pricopsi si cu vreo 5 zile de permisie, pentru..bravura lui. Cand am ajuns dimineata acasa, copiii chiar ca dormeau ca niste ingerasi. Nevasta-mea insa nu inchisese un ochi toata noaptea si ma astepta cu “nechezolul” inca fierbinte, in ibric. – Ce-o sa se-ntample, Andu..? Cineva ii impusca pe oamenii aia de la Bucuresti. Ce-o sa fie cu noi..? Am privit-o mai atent..Era ravasita de nesomn si speriata. Avea o frumusete aparate, asa…obosita si ingrijorata. Brusc, parca mi-a devenit si mai draga.. – Stiu, scumpo..Pacat de oamenii aia… Asa-i..! Insa la noi in Iasi e calm..Si daca-l gasesc pe Ceausescu, cred ca treburile se vor calma in toata tara. Si va fi bine. Mai rau, nu va fi in niciun caz..Poate doar pentru nevestele si copiii celor impuscati. Saracii.. Sau sculat si copiii..Inca in pijamalute, dupa ce s-au spalat pe ochi si pe dinti, i-a chemat maica-sa la masa. Pentru ei nu se intamplase nimic. Pe la vreo 4 dupa amiaza, imi suna la usa un vecin de la partier. O..lepra de om pe care nu-l inghitea niciun vecin. Un ratat care fusese dat afara de la o autobaza de autobuze din cauza bauturii. Un nimic de om pe care-l lasase si nevasta si pe care-l batusem de 2 ori in interval de 6 luni, pentru ca beat fiind, imi speriase fetița care se juca cu alte fetite in fata blocului, injurand-o, amenintand-o si tipand la ea, de-aiurea. De beat si prost ce era.. La fel vorbise si injurase si cu nevasta-mea , cand ii atrasese atentia sa nu se mai lege de copii. Nu-l batusem cand era beat. Ci cand era treaz si pentru ca se ratoia si la mine.I-am deschis usa si cand m-am uitat la el, tot beat era. Numai ca avea o banderola tricolora pe brat. M-am gandit ca poate a inceput sa-i placa pumnul meu cat barosul, si abia asteptam sa..inceapa iar cu injuraturile..Cand-colo, secatura era numai..miere.. ”-Sa traiti si la multi ani dom’ Andu..! Am venit la dvs. sa va intreb daca..”. Pe scurt, tipul fusese in ziua aia la autobaza, “poporul” autobazei facuse o ..razmerita pe-acolo si el ajunsese un fel de sef al unui..front revolutionar. Dupa ce..udase cu colegii noile functii, hotarasera ca-i musai sa-l ajute pe tovarasul Iliescu, drept pentru care cautau voluntari pentru o excursie la Bucuresti, gratis, cu doua autobuze puse la dispozitie de..frontul autobazei. Venise la mine sa ma intrebe daca vreu sa merg si eu cu ei , pentru ca ma ma stia “un om..hotarat..!” si cu ..pumnul greu. Sincer acuma, poate altcuiva i-as fi spus “da”, chiar daca nevasta-mea, care ascultase toata discutia langa mine, se cam facuse..livida la fata numai vazandu-ma ca stau un pic pe ganduri. Cand i-am spus ratatului s-o taie la Bucuresti cu betivii din frontul lui si nu cu mine, a respirat usurata saraca. Drama personala a acelei zile a venit abia pe la vreo 5 seara. Atunci cand copiii mi-au cerut voie sa ia sania de pe balcon, pentru a se trage cu ea in spatele blocului, unde nu prea mai trecea nicio masina. Eram la televizor, cand fata, hohotind de plans, mi-a spus ca cineva i-a furat bradutul ei minunat de pe balcon, acolo unde il pusesem sa stea cu crengile infasurate in sfoara, pana in ajunul Craciunului, cand urma sa-l aducem in casa si sa-l impodobim…! Era ..disperata, ce mai..! Abia am reusit s-o impac si eu si maica-sa, promitandu-i ca a doua zi ii vom cumpara unul si mai..minunat (ceea ce s-a intamplat). Si ca oricum urma sa cumparam alt brad, pentru ca Mos Craciun trecuse deja in inspectie cu o zi inainte si..cam strambase din nas vazand bradul, care , asa dupa cum spunea el, nu era chiar atat de minunat, precum ar merita fetita noastra ..! In tot timpul asta, fecioru-meu abia se abtinea sa nu rada. Pentru el, Mos Craciun isi desecretizase demult indentitatea. Cu toatea astea tinea s-o asigure si el pe sora-sa, ca bradutul pe care-l furasera hotii, nu era cine stie ce si ca “Mos Craciun a avut dreptate cand i-a spus lui tata sa-ti cumpere altul, mai mare si mai frumos! ”-Sa vezi ce brad iti cumpara maine tata..Parca vad ca ai sa te cateri in el ca o maimuta..! Hi..hi..! Hi..hi..el, hi..hi..eu si si nevasta-mea, hi..hi..inca cu lacrimi pe obrajori si fata si..gata drama zilei..! Restul zilei l-am petrecut la televizor. La fel ca toata..revolutia. N-am facut nimic..eroic si probabil ar trebui sa-mi crape obrazul de rusine pentru asta. Dar mai ales pentru faptul ca pe 15 ianuarie, prima zi de munca pentru mine si santieristii mei in Romania Democrata a tovarasului Iliescu, si sindicalistii si nesindicalistii, si membrii PCR si nemembrii, dupa ce au pus si ei de-o razmerita care a scos din functie conducerea santierului, m-au ales seful Frontului lor, pentru ca, desi eram mai..”al drecu” decat alti ingineri, ma credeau cinstit si drept, plus ca eram tanar si ..nepilos, de perspectiva cum ar veni. Iar eu, ca un ticalos nerecunoscator, in loc sa ma gandesc la Frontul lor..proletar si revolutionar, deja visam la libertate, la munca in strainatate bina platita, la bunastarea familiei si la viitorul copiilor. Si i-am refuzat. Intre timp terminasem de citit a doua oara “Invierea” si mi-a trecut prin minte ca Nehliudov nu era chiar asa de vinovat pentru ceea ce i se intamplase Katiusei si am considerat remuscarire lui putin cam exagerate de catre Tolstoi. Dar deh, asa-s toti cei scoliti in Rusia. Cand exagereaza cu remuscarile, cand n-au deloc..! Tovarasul Iliescu, sigur cunoaste chestia asta..!

+8 (20 voturi)
G M
23.12.2019, 08:57:33

În țăruile menționate populația era catolică sau proitestantă, la noi era majoritar ortodoxă. Nu cred că nu există o legătură în religios și politic, nici acolo nici la noi. BOR este instituția cea mai nocivă pentru poporul român.

+10 (12 voturi)
Podar
23.12.2019, 09:26:30

@GM.... Decât BOR...mult mai nocivâ Este Politica...Colivâ... Iar in...Retrospectivâ... Inchiziția Parșivâ... Catolicismul...in...eschivâ. ...

-3 (7 voturi)
Podar
23.12.2019, 09:16:33

Apropos de...Migrațiune... ... ”Câinele moare de lung drum” (Momit de-o ispitâ proastâ) Iar eu...de grija voastrâ... Ca lumânarea mâ...consum, Cu ochii pe...fereastrâ. Incerc sâ imi ...imaginez, Ce viațâ puteți duce, Sub...instinctul maidanez, Pe drumuri de...râscruce. Goniți de propriile nevoi, Plecați in lumea mare... Infrigurați, flâmânzi și goi, Cuprinși de...disperare. Nu era oare mai...comod, Râmași cu noi...acasâ, Sâ clâdim in comun acord, O țarâ mai frumoasâ..?! Eliberați de tot ce-i prost, Cu zâmbetul pe fațâ... Stup de albine am fi fost, Uniți...treceam prin viațâ. Nimeni nu l-ar fi umilit, Fiind la el...Acasâ... Pe...veneticul chinuit La... o strâinâ masâ. Umâr la umâr am fi rupt Râul din râdâcinâ... Pe derbedeii ce ne-au supt, Rânjiții din...vitrinâ. Așa..?! Sâmânța le-a râmas, Prosperâ...polirtucii... Dreptetea nu mai are...glas, (Ajunsâ-n umbra crucii), Trâim ca...guguștiucii. Cu ceva...boabe in gușâ Și jumuliți de pene, Ne-am lâsat impinși pe tușâ, De viclenele hiene. Ce-n 3 decenii ne-au bâgat, Țara in...carantinâ... Și pe românul aplecat, Strivit de a sa...vinâ. Parcâ suntem...”Carul cu Boi”, Pictura fârâ... ramâ, Eliberați in zi de Joi, Trâind tot vechea dramâ (Dar... n-am bâgat de seamâ). Incâ nu suntem conștienți, De ce am fi in stare... (Dacâ n-am fi...Indiferenți), De-am fi mai vii și mai atenți, La tot ce e-n...mișcare. Dacâ am fi mai ...incisivi, Cu...șmecherii și proștii, Cu...râbdâtorii milostivi, Chiar dacâ-s tot ..”de-ai noștrii”. Ori...incâ nu ne-am sâturat, Viclenii sâ...conducâ, Acest ”bobor”...azi...”Educat”, De un alt glas de...curcâ...?! ps. Și eu...am vrut cândva sâ plec, Pe ale lumii valuri... Necazurile sâ-mi innec... In roze idealuri. Dar dragostea din pieptul greu, Și in prezent mâ...leagâ, De cuibușorul âsta-l meu, De patria intreagâ. (Când alții o...reneagâ). Copiii n-am putut sâ-i las Și nici pârinții-n...poartâ, Pentru o viațâ de pripas, Așa cum...azi ...”se poartâ”. Pentru o mânâ de...”arginți”, Nu meritâ...Vânzarea... Aici, mai bine...”strâng din dinții”, Sâ caut...Rezolvarea...! La care sunt și eu...supus, E ca o...Datorie, Sâ lupt și sâ nu mâ las dus, De-o proastâ...Scâfârlie. N-am de gând sâ fug de-acasâ, De frica unor...gândaci, Ii fac eu, pe ei sâ...iasâ, Dacâ sunt bâgat ...”In draci”. Iar sfaturile peste gard, Nu pot ține loc de...”Apâ”, Când problemele ne ard, Sper ca unii sâ...priceapâ. Voturile de...afarâ, Ne incurcâ și mai râu... Fiindcâ...nu trâiesc in țarâ, Dar aleg un...nâtârâu. ...

-3 (9 voturi)
Sârbul Vasile
23.12.2019, 09:45:57

Suntem o ţară de... Pufni, se buluciră ştiri: Un altul frânt la datorie Sub faldul falnicei oștiri; Urma își pună pirostrie. Depun sicriu cu tricolor, Comanda Foc! mai auzi. Stufoase jerbe loc spuzi... Privi decât sumarul lor. Desprins, trecuse pe ulei: Suntem o țară de doi lei. Se poate, îl destindă meci... Și apărură imnuri cânte. Reverbera în piepturi zeci Chemarea iminentei trânte. Impresionant avem decor, Stătu cirac lângă franțuzi. A lor cuvinte mari incluzi, Din somn deştepte galben cor, Ușor ne-om crede niște zmei: Suntem o țară de pigmei. Au ce anime? Numai sport Cu bun renume dobândit. Întartă mintea spre confort Că vrei ori nu, devii bandit. Bățoși girează Parlament; Hidoasa formă fără fond. Uimea intregul mapamond Abia bunghit pe continent Segment un veac înapoiat: Suntem o țară de copiat. Din ăst ungher întunecos, Apuce plozii, m- am târât, Căpșoru' hăbăuc am scos Prin bardul tipic amărât. Aude nemți. Așa flămând, Servea divinului proiect; Enorm absoarbâ intelect. Ci printre muritori tronând, Doar Creangă prețui amic: Suntem o țară de nimic (Con)știință, artă. filozofi, Au libertate, zburde, vezi, Cum se pliară după grofi. Îmbie truditori, purcezi, Ridice iute clanul mâini. Acum fierbimte i te rogi, Ca untul fi- vor boșorogi; Priască miezul albei pâini. În tonul sumbru și închei: Sumtem o țară de lachei

0 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (70)

Modifică Setările