Ce a căutat Biden la Bucureşti? Reînnoirea jurămintelor, cu contract prenupţial

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Spre deosebire de Ucraina, România poate conta 100% pe sprijinul SUA şi NATO, pentru că este membră a Alianţei. Biden a dat însă un mesaj ferm românilor şi viitorului titular de la Cotroceni: Rusia nu mai luptă doar cu arme convenţionale. SUA nu ne pot apăra acolo unde nu ne apărăm singuri - pe teritoriul statului de drept şi anticorupţiei.

L-am ascultat astăzi şi ieri (marţi şi miercuri, n.r.) pe Joe Biden, „live”, la Cotroceni şi în declaraţii televizate. Cam ca toate vizitele oficialilor americani de nivel înalt, care nu au timp de pierdut cu politeţuri gratuite, vizita a avut câteva obiective foarte clare, cu regie şi coregrafie adecvată, retorică impecabilă şi mesaje puţine, simple şi limpezi. A bon entendeur, salut! (Or else... ;) )

1. Mesajul de securitate. MEMBRU NATO = GARANŢIA ABSOLUTĂ A SPRIJINULUI AMERICAN

În regiunea noastra şi în Europa/lume, lipsa de reacţie americană mai fermă la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei a produs, de la caz la caz, imensă dezamăgire, indignare, acuzaţii de ipocrizie, aşteptări înşelate, egoism izolaţionist... sau în cel mai bun caz multă îngrijorare. Dacă aşa se întâmplă cu Ucraina, ce se va întâmpla dacă "intră" Rusia peste noi, în România? Sau în ţările baltice? Sau în Republica Moldova? Ne vor lăsa baltă americanii? Cât mai putem conta pe angajamentele NATO, dacă Ucraina a fost lăsată să se descurce singură? Ce valoare mai au tratatele internaţionale la care suntem parte, dacă Ucrainei nu i-a folosit la nimic Memorandumul de la Budapesta?

Statele Unite nu au niciun interes - şi nimeni nu are - ca incertitudinea să cuprindă regiunea, ca Rusia să câştige deja bătălia psihologică, prin care să diminueze încrederea aliaţilor în NATO şi coeziunea acestora, ca angajamentele reciproce şi principiile care se află la baza lor să scadă în valoare. De aici şi turul de forţă urgent al lui Joe Biden (dar si al SG NATO Rasmussen anterior) în regiune, înainte de alegerile din Ucraina (prilej de noi tulburări şi noi discuţii în spaţiul public).

Scopul principal al vizitei a fost acela de a îndeparta echivocul şi a articula răspicat că există o diferenţă enormă, fundamentală între statele membre NATO şi cele nemembre NATO: membrii alianţei, printre care se numără şi România, pot conta 100% pe sprijinul american şi al aliaţilor. Angajamentele luate rămân valabile şi vor fi respectate, pentru că litera tratatelor reflectă spiritul valorilor împărtăşite ale semnatarilor, sunt o chestiune identitară, pe care este clădit spaţiul de libertate şi securitate la care România a aderat.

Sigur, Ucrainei i se promisese sprijin american şi european, dar aşa cum NATO şi UE au dezamăgit Ucraina la summitul NATO de la Bucureşti, din 2008, apoi la summitul de la Vilnius, şi Ucraina a frustrat aşteptările partenerilor occidentali printr-o evoluţie înceată şi lipsa alegerii clare între Est şi Vest. Greu de justificat totuşi lipsa aproape totală de acţiune a NATO când graniţele unui stat suveran sunt modificate cu forţa, în interiorul Europei, din moment ce NATO singur şi-a definit operaţiunile în afara teritoriului său (de ex. în Afganistan, Libia) drept un demers de protejare a teritoriului propriu la sursa ameninţării, înainte ca aceasta să atingă teritoriul Alianţei.

Dar... Ucraina nu este membră NATO, spune implicit Joe Biden. Poate că promisiunile americane faţă de parteneri externi sunt guvernate de raţiuni geopolitice care pot introduce o doza mare de relativitate. Dar promisiunile faţă de aliaţi sunt "obligaţii sacre", consfinţite în tratate şi lipsite de orice interpretare sau echivoc.

2. Mesajul politic. RECUNOAŞTEREA CONTRIBUŢIEI/IMPORTANŢEI ROMÂNIEI CA PARTENER. AŞTEPTĂRILE SUA DUPĂ ALEGERI

În subsidiar, cele de mai sus ne amintesc că nu este deloc fără importanţă că România a reuşit performanţa aderării la acest spaţiu comun occidental. Nu a fost doar o formalitate, nu a fost lipsit de substanţă. Iată substanţa - siguranţa pe care noi o putem avea, în timp ce ţările vecine care nu au îndeplinit criteriile de aderare nu o au. Aderarea României înseamnă asumarea unei identităţi, dar înseamnă şi îndeplinirea unor criterii dure, înseamnă un parcurs intern remarcabil, într-o singură generaţie, înseamnă, aşa cum a subliniat vicepreşedintele american, că astăzi nu mai vorbim despre ce poate face America pentru România, ci despre ce putem face împreună.

Este un util "reminder" că nu este cazul nicidecum să ne considerăm un stat la remorca UE sau a SUA, nişte executanţi, ci să fim conştienţi de propriul potenţial - cu corolarul imperativului de a-l şi utiliza! Atenţie: Statele Unite şi-au oferit sprijinul deplin faţă de partenerii europeni şi Ucraina, dar au lăsat să fie clar că nu intenţionează defel să-şi asume criza regională ca fiind a lor. Atenţia americană rămâne distribuită pe multe alte meridiane, iar miza pentru SUA este de a gestiona relaţia cu Rusia şi efectele ei (din China până în Iran), în lumina evoluţiilor recente, nicicum cu prioritate problema Crimeei sau a Doneţkului.

NOU RĂZBOI RECE. STATUL DE DREPT CA REDUTĂ

România şi-a dovedit calităţile de partener în misiunile externe alături de forţele SUA, dar şi prin găzduirea scutului antirachetă sau prin eforturile de acum de sporire a alocării din PIB către Apărare. Mai presus de orice însă, România a demonstrat că poate fi un stat viabil, cu instituţii solide, cu un stat de drept.

Din acest moment şi în schimbul angajamentului Washingtonului faţă de Bucureşti, Statele Unite aşteaptă la rândul lor de la România continuitate atât în plan intern, al consolidării statului de drept, cât şi al parteneriatului cu SUA. Este un fel de reînnoire a jurămintelor, dar cu contract prenupţial.

Mesajul este pe de-o parte unul geopolitic, prin care SUA ne avertizează că Rusia nu luptă doar cu armele convenţionale, ci va exploata orice breşe în forţa statului şi a instituţiilor sale pentru a manipula opinia publică, a "cumpăra" decidenţi, vectori de opinie şi a submina politic, social şi economic statele slabe. Iar aici, NATO şi SUA nu ne pot apăra decât sprijinindu-ne să ne consolidăm instituţiile şi ţinând în continuare lupa pe justiţie şi pe clasa politică, pentru a ne ajuta să evităm derapajele.

Este un mesaj clar de tip nou Război Rece, care semnalează apariţia unui nou context regional de securitate şi unor noi mize. Nota bene amatorilor de exagerări electorale: NU îndeamnă la vânătoare de vrăjitoare. De 25 de ani, clasa politică din România în ansamblul ei şi prin cei mai relevanţi reprezentanţi, din toate zonele ideologice, ca şi mediul instituţiilor de securitate şi politică externă, au fost marcat pro-americane. Orice "abateri" sunt sancţionate prompt de sistemul suficient de sănătos ca să se autoregleze, în condiţiile unei minime "mentenanţe". Oricare ar fi fost ideile unora sau altora (întemeiate, la un anumit moment în trecutul recent) de relansare a relaţiei cu Rusia, oricare ar fi fost erorile ulterioare, mă îndoiesc că există politicieni români în acest moment care propun altă direcţie decât cea strict euroatlantică.

Pe de altă parte, este un mesaj cu trimitere la apropiata schimbare de titular la Cotroceni (iar locaţia de unde vicepreşedintele s-a adresat societăţii civile poate nu a fost întâmplător aleasă). Joe Biden a ţinut să-l felicite pe Traian Băsescu personal pentru ceea ce americanii percep drept eforturi susţinute ale preşedintelui, de-a lungul timpului, în direcţia luptei anticorupţie. Scopul nu a fost unul electoral, ci de atenţionare a potenţialului succesor, fie el Victor Ponta, fie altul, asupra importanţei pe care o acordă Statele Unite acestui domeniu şi continuităţii politicilor respective. Nu atât un omagiu actualului preşedinte, cât un avertisment următorului.

În afara asigurărilor privind solidaritatea NATO cu fiecare dintre membrii săi, mesajul privind necesitatea de a merge pe acelaşi drum, al independenţei justiţiei şi al combaterii corupţiei, a fost al doilea pilon al vizitei vicepreşedintelui american. Definirea corupţiei ca doar altă formă de tiranie, iar a luptei împotriva acestui flagel, drept o formă de autoapărare, a urmărit să sublinieze caracterul esenţial al acestei zone de bună guvernare, dar şi să facă apel la îngrijorările tuturor privind instabilitatea în regiune. Pe scurt: vă e frică de război? Consolidaţi-vă statul!

3. Mesaje secundare

BUGETUL APĂRĂRII. DE PARTEA SUA ÎN NATO ŞI UE.

Secundar celor de mai sus, Biden a urmărit să se folosească de situaţia existentă pentru a pune mai multă presiune pe aliaţi să-şi sporească bugetele de apărare. Este un meci pe care SUA îl au de mult timp cu statele europene din NATO, dintre care foarte puţine îşi respectă obiectivul privind ponderea cheltuielilor militare în PIB. Pentru Statele Unite, ceea ce s-a întâmplat în Ucraina este ocazia perfectă de a spune "v-am spus noi!" şi de a cere încă mai energic ca nu doar SUA să îşi asume răspunderile legate de apărarea comună. În aceste demersuri, SUA contează foarte mult pe aliaţii din Europa Centrală şi de Est, dintotdeauna mai apropiaţi lor şi cu o percepţie mai acută a riscurilor şi ameninţărilor din cauza poziţionării lor într-o regiune mai expusă. Intenţia României de a ajunge la 2% din PIB pentru apărare este de mare ajutor pentru SUA în negocierile cu restul europenilor, iar pentru guvernul Ponta, un punct câştigat în campania de PR în relaţia cu americanii.

CONTRIBUTOR DE SECURITATE, NU ASISTAT

În acelaşi sens, deşi mai subtil, a venit mesajul privind poziţionarea corectă a României în această relaţie bilaterală - nu mai este un stat asistat, în trena Statelor Unite sau a altora, ci unul matur, capabil să vină şi cu propriul "input", cum ar spune americanii, nu doar un eficient şi fidel executant. Repetat de-a lungul timpului de diplomaţii de la Washington, mai ales în spatele uşilor închise, pentru a nu jigni un partener altfel foarte diligent, cum este România, mesajul a fost şi de data aceasta mai atenuat, întrucât nu era momentul unor "dojeni" implicite.

THE ECONOMY, STUPID

Nu în ultimul rând, ni s-a transmis că investiţiile americane vin acolo unde climatul investiţional este unul atractiv. Şi că atât măsurile economice, cât mai ales transparenţa sunt factori decisivi, iar România ar trebui să se concentreze pe aceste aspecte pentru a se asigura că primeşte maximul de beneficii din relaţia cu SUA. De altfel, există adesea în spaţiul public lamentarea că nu avem beneficii de pe urma relaţiei cu America. Joe Biden ne-a semnalat, discret şi diplomat, că în mare măsură asta depinde doar de noi şi este răspunderea noastră. Structural, ca mentalitate, Statele Unite cred în relaţii contractuale, nu în binefacere. Tu îmi dai X, de care am eu nevoie, iar la schimb eu îţi „plătesc" Y. Nu îţi dau de pomană, deci nu-ţi voi băga în traistă dacă nu e şi în avantajul meu. Cât despre capacitatea de negociere... fiecare îşi apără interesele, în definitiv.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite