Ce-i de făcut, „Generaţie Facebook“? There is no spoon!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: http://torchfiremedia.deviantart.com/
FOTO: http://torchfiremedia.deviantart.com/

Mii, zeci de mii, sute de mii, poate chiar milioane de români cu drept de vot, cei mai mulţi dintre ei tineri ai „Generaţiei Facebook“, încep a se retrage din agora cetăţii româneşti. Entuziaştii de ieri, tinerii „frumoşi şi liberi", activiştii lui „Uniţi, salvăm!" care promiteau să schimbe România, să zdrobească „orânduiala cea crudă şi nedreaptă", tinerele noastre speranţe sunt dezamăgite şi pleacă. Pleacă iarăşi...

Am fost determinat să scriu aceste rânduri după ce am citit, pe Blogurile Adevărul, articolul Efectul? Electoratul Facebook nu va mai vota, sub semnătura reporterului Cristian Delcea.

M-a întristat dezamăgirea izvorâtă din constatările amare pe care le face autorul despre cum au votat tinerii şi despre cum au sperat ei că votul lor va aduce schimbarea în bine a societăţii şi statului nostru. M-a întristat dezangajarea, renunţarea la luptă care sunt mărturisite, printre rânduri, de autor. 

M-a întristat şi deopotrivă dezamăgit, mai ales, concluzia reporterului Cristian Delcea: „Ce-i de făcut, generaţie Facebook? Un like care nu mai este îşi pierde albăstrimea şi se transformă într-un pumn gri. Rămânem aşa, cu pumnii strânşi, unul lângă altul, pentru ca ei să ştie că rezistăm."

Rămânem doar cu pumnii strânşi? Atât? Pentru nişte pumni strânşi – şi ăia gri – toată zbaterea "Generaţiei Facebook"? Dăm "delete" la "user" şi gata?

Dacă ar fi să rămân în universul PC-ului şi al Internetului, atunci pot spune că eu aparţin „Generaţiei PC 286/Windows 93", generaţia formată din tineri care, în anii 90, după ce doborâseră o dictatură criminală - sau cel puţin aşa credeam atunci, anume că noi, tinerii ieşiţi în stradă, în Decembrie 1989, îl izgoniserăm pe Ceauşescu de la putere - descoperea minunata lume a "Personal Computer"-rului, a "Windows 93"-ului, a primelor "games" în MS-DOS (Civilization I, Dune I, Panzer General, Duke Nukem, Wolfenstein 3D etc., veteranii ştiu despre ce vorbesc!) şi mai apoi, spre sfârşitul anilor 90, incredibila lume virtuală a Internetului. 

Îmi amintesc că am utilizat un PC 286 cu Win93, pentru prima oară în viaţă, când am început să lucrez la Fundaţia pentru Tineret Dolj, adică în 1995. Văzusem, dar fără să-l folosesc, cu vreo doi ani în urmă, cred că prin 1993, un PC 286 la biroul avocatului care ne făcuse dosarul pentru înfiinţarea Asociaţiei de Tineret CELEST Dolj, unde am fost o vreme lider.

O asociaţie înfiinţată împreună cu zeci de tineri entuziaşti, de vârsta mea - abia împlineam 23 de ani - cu toţii hotărâţi să ne bucurăm de libertatea dobândită şi să luptăm cu sistemul. Simţeam noi - era mai mult instinct, decât raţiune, deşi "gustasem" din Mineriade şi din Piaţa Universităţii - că sistemul supravieţuise lui Decembrie 1989, că lucrurile nu sunt defel curate, că activistul PCR, deşi îmbrăcat în haine schimbate de "democrat", tot un nenorocit de activist comunist rămâne.

Generaţia mea nu a fost prea mult ajutată de Internet - ba chiar deloc, dacă mă gândesc mai bine - pentru a lupta cu neocomuniştii lui Iliescu, cu Mineriadele lui, cu partidul-stat renăscut de către găştile foştilor membri ai eşaloanelor 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii, cei care conduc, de fapt, şi România de astăzi. Spre sfârşitul anilor 90, abia dacă învăţasem utilizarea email-ului şi a Word-ului. Noi nu am avut prea mare acces la tehnologie, dacă ne comparăm cu „Generaţia Facebook"...

De fapt, nu tehnologia de comunicare şi procesare a informaţiei sau absenţa ei a avut importanţă în faptele, bune sau rele, ale generaţiei mele. Nu lipsa lui "Facebook" ne-a determinat pe unii dintre noi să abandonăm dorinţa de a face politică şi să rămânem implicaţi în societatea civilă, ca militanţi în diferite ONG-uri. Nu lipsa lui "Facebook" i-a determinat pe alţii dintre membri generaţiei mele să se implice în politică şi să piardă pe drum idealurile curate de care erau animaţi la începutul anilor 90, transformându-se din contestatari ai sistemului - MATRIX, cum îl numesc eu - în slujitori loiali, ba chiar în "programatori" ai acestui MATRIX care ne distruge speranţele şi ne ruinează viaţa.

Faptele generaţiei mele au fost condiţionate de viziunea noastră despre lume şi viaţă, formată în anii comunismului, din lecturi interzise, dar şi pervertită în acei ani de sistemul aberant de dezumanizare şi îndoctrinare la care ne-a supus dictatura comunistă. O viziune completată la începutul anilor 90 de avalanşa de informaţie tipărită, audio şi video, care a năvălit asupra noastră şi care a impus multora dintre noi, să ne asumăm o maturizare înainte de vreme, pentru că altfel, am fi redevenit nişte sclavi ai sistemului.

De aici au izvorât, poate, şi naivităţile noastre, ale celor care am rămas în societatea civilă, zona pe care "Generaţia Facebook" a încercat s-o cucerească şi pe care acum o abandonează, dezamăgită. Naivităţile noastre, cum spuneam determinate de modul nostru de gândire, au fost destule: am crezut că Punctul 8 de la Timişoara va fi aplicat clasei politice postdecembriste abia apărute, că Piaţa Universităţii va rămâne veşnic "Zona liberă de comunism" şi că statele occidentale democratice ne vor sări în ajutor, că Emil Constantinescu - pe care l-am votat cu toată voinţa şi mai ales, cu toată speranţa - va reuşi să învingă sistemul şi nu că va fi învins de MATRIX, că Traian Băsescu - cel ales la primul mandat, ultima zvâcnire de speranţă a generaţiei mele, deja maturizată la acel moment, măcinată de amintirile amare ale tinereţii abia trecute - va fi "cruciatul" care va învinge definitiv MATRIX-ul şi că nu va fi - aşa cum a dovedit - un super-arhitect al acestui MATRIX...

Ce vreau să spun "Generaţiei Facebook" este că îi lipseşte o viziune despre lume şi viaţă, un set de convingeri verificate, nu cu "like"-uri pe Facebook sau pe forumuri, şi nici măcar în mişcări de stradă aprinse şi mistuite cu eficienţa focului de paie, tocmai pentru că se nasc în spaţiul virtual - ce-i virtual, ca virtualul piere! - ci în viaţa reală, în interacţiunea cu semenii, faţă către faţă, nu pe "mess"-ul de Facebook.

O interacţiune care presupune cu mult mai multe eforturi, decât acela că-ţi faci o pagină pe Facebook, că-ţi faci un blog ori că te aduni cu alţii ca tine pe la vreun "flashmob" printre rafturile cu conserve de la mall....

"Generaţia Facebook" a dovedit că are mai puţin instinct şi mai puţină raţiune până şi decât noi, "Generaţia 286/Win93" a anilor 90 din secolul trecut. Pe noi ne-au învins minerii, cu bâtele lor, ne-au învins securiştii lui Iliescu şi ne-au trădat cei "15000 de specialişti" ai lui Constantinescu. Înfrângerile nu sunt titlu de glorie, dar una este să te învingă minerii, securiştii, neo-comuniştii, şi alta este să capitulezi pentru că te-a sedus, te-a posedat şi apoi te-a abandonat unul care vorbea puţin şi părea om serios şi gospodar, şi care s-a dovedit a fi doar un "mutul mută pământul" şi identic de ipocrit ca toţi indivizii care infestează sistemul ticăloşit, MATRIX-ul nostru cel a toată România...

"Generaţia Facebook" trebuie să renunţe la sensibilităţi inutile, care îi provoacă dezamăgiri juvenile şi să facă măcar ceea ce ne-a spus nouă instinctul, la începutul anilor 90, că trebuie făcut: să se organizeze în lumea reală şi să reocupe societatea civilă.

"Generaţia Facebook" să înţeleagă un adevăr prea puţin rostit: politrucii şi MATRIX îşi bat joc de noi tocmai pentru că societatea civilă din agora românească este paralizată de dezamăgire, atunci când nu este infestată de impostori şi a ajuns să fie transformată într-o prelungire a sistemului. Banii, mai ales banii europeni, au distrus societatea civilă din România, singura forţă capabilă, într-o democraţie, să se opună cu succes erorilor, trădărilor şi derapajelor antidemocratice ale clasei politice.

Avem mii de ONG-uri, sute de fundaţii, zeci de sindicate, însă câte dintre acestea luptă pentru nişte idealuri curate, nepătate de prezenţa banilor murdari? Cred că prea puţine, de vreme ce politicienii îşi permit să ne batjocorească cu zâmbetul pe buze, fără să le fie teamă de reacţia societăţii civile...

Există ONG-uri care au reuşit performanţa să se transforme în "aspiratoare de fonduri europene", singurul lor scop de existenţă fiind doar acela de a "vâna" aceşti bani europeni. Alianţe dintre cele mai mizerabile între astfel de ONG-uri, administraţia publică, politicieni, ba chiar şi partide, se fac şi se desfac pentru ţelul comun de a accesa fonduri europene şi a mânca salarii nesimţite pe muncă puţină sau deloc şi fără vreun folos pentru comunitate.

"Generaţia Facebook" priveşte prea mult către politicieni şi nu reuşeste să vadă mizeria din propria curte, din societatea civilă românească. Ochelarii "Facebook" îşi fac datoria...

O revoluţie morală a statului şi societăţii noastre poate fi făcută doar de entităţile organizate ale societăţii civile, care să determine partidele politice să-şi asume reforma. Aceste entităţi sunt ONG-urile înfiinţate de oameni care NU doresc să facă bani din implicarea lor civică, ci să schimbe sistemul, să dea "shut down" lui MATRIX.

"Generaţia Facebook" trebuie să se organizeze, să dea naştere la asociaţii şi formaţiuni cu adevărat civice, să promoveze în viaţa reală idealurile pe care le-a postat pe pagini virtuale. Începutul, destul de timid şi de stângaci, a fost făcut, la umbra ruinelor fumegânde de la Colectiv şi cu amintirea dureroasă a celor omorâţi acolo. S-au născut coaliţii civice, asociaţii, ba chiar şi mici partide politice. Însă este prea puţin...

Lipsa unei unităţi de idei şi de valori a "Generaţiei Facebook" fost dovedită, culmea, de către idolul vremelnic al acestei generaţii, de Preşedintele Klaus Iohannis, în momentul în care el a solicitat să discute cu "liderii străzii". Dacă "Generaţia Facebook" caută să afle când a început trădarea comisă faţă de ea de către Preşedintele Klaus Iohannis, atunci să ştie că a fost "discuţia cu liderii străzii"... 

Dragă "Generaţie Facebook", reforma profundă a unei societăţi, a unui stat, nu se face în câteva ore, zile sau luni, aşa cum îţi doreşti, ba nici măcar în ani. Vorbim despre decenii şi despre existenţa voinţei asumate de o generaţie întreagă şi de o elită generoasă care coordonează reforma. În adâncul tău, "Generaţie Facebook" există voinţa şi deopotrivă, elita. Problema voastră este că aţi devenit prea... virtuali!

Prin urmare, dragi "user"-i ai "Generaţiei Facebook", vă îndemn: treceţi Facebook-ul şi (re)veniţi în lumea reală! S-ar putea să fiţi marea speranţă acestei Naţiuni, poate ultima...

...şi nu uita, dragă "Generaţie Facebook": There is no spoon!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite