Eveniment

articolul anterior articolul urmator

Cealaltă „Rusie“. Chestiunea maghiară în Barometrul de opinie publică

78
17 May 2019 11:03:50
LARICS
Viktor Orban, alături de statuia amiralului Miklos Horthy 
(1868-1954), pe care premierul maghiar îl consideră „un om de stat 
excepţional“ FOTO AFP
Viktor Orban, alături de statuia amiralului Miklos Horthy (1868-1954), pe care premierul maghiar îl consideră „un om de stat excepţional“ FOTO AFP

Între agenda cetăţeanului şi agenda politicianului nu există de fiecare dată suprapuneri, decât într-o lume ideală. Dar nici discrepanţele majore nu sunt fireşti într-o societate democratică.

Analiză realizată de Dan Dungaciu*

O situaţie de acest fel reprezintă o anormalitate, un nefiresc al lucrurilor care se exprimă electoral printr-un singur mod: respingerea ofertei politice, respectiv o slabă participare la vot a categoriei de public căreia i se pare că agenda sa este ignorată ostentativ de cei care se presupune că ar trebui să o reprezinte.

În România zilelor noastre, conform cercetărilor sociologice, tematica politică cu un ridicat nivel de aşteptare publică, dar cel mai puţin discutată în spaţiul public - inclusiv în actuala campanie pentru europarlamentare - este chestiunea maghiară.

Barometrul de opinie publică prezentat pe 13 mai în Aula Academiei Române dezvăluie pe deplin această contradicţie flagrantă şi dă un tablou amplu al percepţiei chestiunii maghiare la nivelul publicului din România. Aceasta este, până la urmă, miza şi misiunea unui Barometru de Opinie Publică care realizează cea mai amplă şi profundă fotografie a societăţii româneşti de azi.

Ungaria nu a renunţat la Transilvania. Într-o formă sau alta...

Începem cu ce ştiam. 64,4% din populaţia României crede că „Rusia rămâne principala ameninţare la adresa României“. E limpede şi predictibil. Iar faptul că politicienii României abordează subiectul în ieşirile lor publice e perfect logic şi coerent. Răspund unei îngrijorări fireşti a unei populaţii care nu îşi uită istoria în raport cu Estul.

Apoi apar, imediat, surprizele. Căci, pe de altă parte, aproape acelaşi procent (62,6), crede că „Ungaria acţionează pentru a obţine controlul asupra Transilvaniei, într-o formă sau alta“. Aici nu discutăm nici „adevăruri“ nici „neadevăruri“, discutăm cum simte populaţia României astăzi. Exact ca în cazul Rusiei. Dar cum se face că, în cazul acestor temeri, nimeni nu vine cu niciun răspuns? Tăcerea în legătură cu subiectul este totală dar, conform datelor Barometrului, asurzitoare.

Şi încă: peste 58% din populaţia României crede că „Ungaria se amestecă într-un mod nepermis în treburile interne ale României“. În presă au mai răzbătut, pe alocuri, episoade evidente care nu fac decât să confirme această temere. Dar politicienii, intelectualii publici, cu rarisime excepţii, au tăcut şi tac în continuare, cu capetele adânc împlântate în nisipul patriei. Problema, pur şi simplu, nu există!

Ce trebuie să facă electoratul să primească măcar un răspuns de la cei care diriguiesc politica externă românească? Publicul are dreptate? Atunci să facă cineva ceva. Publicul se înşală? Politicienii trebuie să explice şi să lămurească această „eroare“ care atinge cote de avarie.

Şi într-un caz şi în celălalt, tăcerea este inadmisibilă, impardonabilă şi vinovată.

Statul care nu ne vrea binele

Faptul că opinia publică este extrem de consolidată pe această chestiune o dovedesc şi răspunsurile referitoare la prietenii/neprietenii României. Rusia este pe ultimul loc la prieteni, cu 65%. Ştim asta şi ne-am obişnuit cu ideea. Dar îi suflă în ceafă, foarte aproape, cu 60,2%, un stat care este şi membru NATO şi membru UE. Adică Ungaria. Cum se face că, la 30 de ani de la căderea comunismului şi la mai bine de 20 de ani de la Tratatul de la Timişoara (Tratatul cu Ungaria), un stat coleg cu România în UE şi NATO ajunge, în percepţia publică românească, să fie aproape egalul Rusiei la în rândul celor care ne vor răul? Şi nimeni să nu rostească nicio o vorbă despre asta.

Vecinul în care nu te poţi încrede

Modul în care se distribuie temerile românilor în raport cu vecinii este iarăşi relevant. Serbia, Bulgaria şi R. Moldova ne sunt prieteni, având peste 50% grad de încredere (cu R. Moldova, firesc, pe primul loc), pe când două state, Ucraina şi Ungaria, nu sunt considerate „prietene“ de peste jumătate dintre locuitorii României.

Însă diferenţele sunt majore. Dacă Ucraina nu este considerată prietenă de 36,8%, cu Ungaria lucrurile sunt dramatice: aproape 62% cred că ţara cu care ne învecinăm la Vest nu poate fi considerată o ţară prietenă. În termeni de percepţie publică, Ungaria este cel mai problematic vecin al României. Doar 10% nu au o opinie formată, ceea ce arată că atitudinile faţă de Ungaria sunt puternice şi consistente.

Concluzii. „Rusia“ de la Vestul României

Premierul ungur Viktor Orban alături de preşedintele rus Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

Datele Barometrului de opinie publică relevă câteva aspecte care nu pot fi ignorate:

  1. Profilul percepţiei Ungariei aşa cum se degajă din Barometrul de Opinie Publică arată aşa: circa 62% din populaţia României crede că Budapesta doreşte, într-o formă sau alta, controlul Transilvaniei, se implică nepermis în treburile interne ale României, are interesul ca România să fie un stat slab şi nu poate fi considerată un prieten al ţării noastre.
     
  2. În acelaşi timp, Rusia este privită negativ şi în termeni inamicali de circa 64-65% dintre români. Păstrând proporţiile, în termeni de percepţii publice, avem de-a face cu o altă „Rusie“, aproape la fel de negativ privită de către populaţia românească. Sigur, Ungaria nu este Rusia, dar, repetăm, dacă ne uităm la percepţii, este cel puţin nefirească focalizarea discuţiei strict pe Federaţia Rusă şi ignorarea completă a temerilor românilor faţă de vecinul din Vest, culmea, coleg în UE şi NATO cu ţara noastră! Tocmai pentru că Ungaria nu este Rusia, temerile aproape egale ale românilor faţă de Budapesta şi Moscova ar trebui obligatoriu să devină subiect de clarificare publică.
     
  3. Cum s-a ajuns aici şi de ce se tace ostentativ pe această chestiune este, aparent, un mister. Cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu o temă la care se uită cu îngrijorare peste 60% dintre români şi niciun actor politic nu o abordează, fie că suntem în campania electorală fie că nu. Nici chiar în campania pentru alegerile europarlamentare tema nu este abordată de nicio voce, în ciuda faptul că europarlamentarii români vor trăi 2020, adică Centenarul Trianonului, în fotoliile Parlamentului European. A crede că tema va ocoli instituţiile europene este o naivitate şi, la limită, o iresponsabilitate. Ungurii, spre deosebire de noi, românii, îşi vor lua Centenarul în serios.
     
  4. Consensul ignorării chestiunii maghiare astăzi indică nu doar o situaţie nefirească, ci o criză mai adâncă a societăţii româneşti. O vom numi canibalizarea politicii externe româneşti de către politica internă. Canibalizarea politicii externe de către politica internă a devenit astăzi semnul unei crize profunde, de proiect, al României. Abordarea faţă de chestiunea maghiară, sau mai degrabă lipsa ei, este doar un simptom al acestei crize al unei Românii carente în termen de proiect. Această criză face ca, în realitate, nici un proiect românesc de anvergură regională sau globală să nu poată fi de succes. Politizarea completă, pe verticală şi orizontală, a vieţii publice este cea care trebuie să ne îngrijoreze. Niciodată, în istoria recentă a României, lucrurile nu au căpătat o asemenea amploare.
     
  5. În această situaţia, se ridică încă o întrebare fundamentală pentru sănătatea societăţii româneşti: în condiţiile de azi, care sunt instituţiile, dacă mai sunt, care pot depăşi această criză a politizării şi mai pot ridica la nivel public probleme acute, profund resimţite de societatea românească, precum chestiunea maghiară, oferind răspunsuri sau cel puţin o tribună echilibrată, probă şi coerentă? Din această perspectivă, un Barometrul de Opinie Publică trebuie să fie nu doar o oglindă socială, dar şi o provocare cotidiană.

*Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experţi LARICS.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

78 Comentarii

Guenther Mann
17.05.2019, 11:35:04

ungaria actioneaza, dar degeaba. dupa unirea transilvaniei cu ungaria mica, in foarte scurt timp ungaria de azi ar deveni provincie auxiliara. in ungaria nu se intampla absolut nimic, in timp ce transilvania, franta doar de sobolanii din sud, este in plin avant economic si turistic. Transilvania va fi libera si independenta, cu lb oficiala romana, maghiara si engleza. Vezi si croatia, bosnia, montenegro, macedonia, kosova....

-10 (26 voturi)
dorin valeriu domuta
17.05.2019, 11:46:19

Nu exista un "centenar al Trianonului"! Doar se implinesc o suta de ani dela Pacea de la Versailles al carei segment - pacea cu Ungaria - s-a semnat la Trianon. P.S. Nimic despre cel mai bun vecin dintotdeauna Marea Neagra ?!

+2 (8 voturi)
vasile turcu
17.05.2019, 11:53:52

Un articol cap-coadă cretin.

-6 (18 voturi)
mihai radu
17.05.2019, 11:58:27

De ce?!

+2 (4 voturi)
Guenther Mann
17.05.2019, 12:02:12

victoras orban sa fie fericit, ca ungaria mica mai exista. in mor normal trebuia desfiintata in 1919 odata cu regatul austro-ungar. dar nimeni dintre vecini nu a fost de acord cu primirea unor milioane de cetateni de provenienta asiatica: maghiarii si tziganii. asa a ramas ungaria o insula a celor nedoriti in europa. fratele mic al germaniei, care cam la fel s-a nascut: din populatii si teritorii nedorite de vecini in urma multor razboaie.

-4 (14 voturi)

Vezi toate comentariile (78)