„Chilot” la mică adâncime
0Care-ai zis, bre, că Ponta Victor Viorel e vreun papă-lapte? Aţi văzut cum a luat-o-n barcă precum în balon pe ditamai ministreasa de mediu? Ziceai că-i o pană-n vânt, ce pana lui!... Până şi ditamai baronul de Teleorman se chircise pe-un colţ de băncuţă, să nu-l stânjenească pe barosanul ginere cu burtă de popă al ălui mai „ouat-dă-fac”(1) socru din partid...
„Yogi, mă simt minunat, aş vrea această slujbă!”, torcea de plăcere premierul când se dădea cu F16-ele pe post de copilot cu mâinile la spate, ca elevii din clasa 0.
Iar pilotul american, jovial şi indulgent precum ursul din desene animate (nu Yoggi-iaurtul, cum scribălesc unii născuţi după internet), l-a răbdat pe guraliv tot zborul. Mare noroc cu veteranul Yogi! Altul ceda şi-l mai şi plesnea peste bot: „Shut up, puştiu', că asta nu-i skodiţă cum ai tu!”.
Roşul orgolicorii socialiste combinat cu tradiţionala mămăligă bleagă ca o balegă naşte redbullshit cu aripi. Aşa că plagiatorul minune s-a apucat de studiat mecanica fluidelor oriunde i se dă ocazia. Vorba aia: unii zboară la firul ierbii, alţii plutesc la vârful miriştii inundate. Ce mi-e-n aer, ce mi-e-n apă, important e să plutească.
Să moară marinarul de necaz! De când n-a mai pupat el comandant pe vreo bărcuţă măcar! Ia uite, Dragneo, motor de cinci subofiţeri-putere şi comandă vocală! Să mai aud pe careva că-mi spune copchil-ot că-l dau cu cracii-n baltă. Ia, zi, fă Doiniţă, şi faşi p-acilea? Ai chef de nişte inundaţii? Să v-arăt eu cum chilotez barca partidului numa' din vorbe!...
În Maramureş, de treci dealul la Băiuţ, „...adu-i doina, adu-i doina...”. În colţul opus, la Beiu, în Teleorman, „ce faci fă,. Doina, ce faci fă, Doina?”. Ce-ar merge un hit electoral cu versurile astea pe ritm de sârba-n barcuţă!...
(Adu-i doina, variantă dance prelucrată de Class)
Pentru cei care încă mai caută motivele ruperii USL, imaginarea unui dialog între cei doi ca pe imaş ar fi relevantă... Mai ales că prietenia s-a stricat după sărbătorile de iarnă, când Ponta a fost în vizită la ciobanul Ghiţă...
Mai ştiţi ce scria Ghiţă despre pozele cu Ponta?
„Dragi pretini care v-aţi supărat pe mine, io nu fac politică, la mine vine multă lume şi am poarta deschisă tuturor. Fac poze cu toate oile, dapăi cu oamenii :))
Parcă-l şi vezi pe Victoraş cu Ghiţă:
„Ce faci, bre, Ghiţă?” „Bine, mă 'oiţe!
Cineva mi-a spus că, dacă peste ani mandatul lui Ponta s-ar scurge în uitarea guvernărilor degeaba cu mâna-n buzunar, o enigmă tot va rămâne în faţa craniului imberb, infantil şi cu ochelari: „A fă sau a nu fă?”
Iar dacă ţara a rămas la aceeaşi rezoluţie neclară a neputinţei şi nepăsării, măcar ne putem lăuda că pixelul a evoluat: de la albastru la lacustru.
1Gropile lui Ouatu – la începutul sec.XIX venise la Bucureşti un englez, pe nume Watt, care deschisese o fabrică de străchini, ulcele, carafe etc. din lut; extragerea argilei necesare a condus la nişte gropi, din ce în ce mai mari, neastupate, pe care localnicii, puţin familiarizaţi cu engleza, le-au denumit foarte pitoresc “gropile lui Ouatu”. Pronunţia pentru Watt şi what este aceeaşi...