Cine sunt Refic Fizula, Neculai Tilici şi Teodor Sârbu, presupuşii torţionari pentru care IICCMER cere urmărirea penală

Reprezentanţii Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) au dezvăluit, miercuri, numele a altor trei presupuşi torţionari - Refic Fizula, Neculai Tilici şi Teodor Sârbu -  şi a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale a lor, pe care îi acuză de crime şi abuzuri în perioada comunistă.

Reprezentanţii IICCMER au anunţat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că au solicitat procurorilor bucureşteni începerea urmăririi penale în cazul lui Refic Fizula, fost ofiţer politic al unui penitenciar din Făgăraş, care ar fi responsabil de aplicarea unui regim de detenţie ce a dus la decesul a cel puţin 22 de deţinuţi politici, precum şi al lui Neculai Tilici, fost comandant de penitenciar, pe care îl acuză de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a cel puţin nouă deţinuţi politici.

De asemenea, IICCMER a solicitat Parchetului Militar Cluj începerea urmăririi penale pentru Teodor Sârbu, fost subofiţer de Securitate, pe care îl acuză că a participat la mai multe arestări de persoane, fiind implicat şi în anumite misiuni care au dus la executarea prin împuşcare a unor arestaţi.

Preşedintele executiv al Institutului de Investigarea a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Radu Preda, a declarat că este prima dată când instituţia pe care o conduce prezintă un pachet de trei nume, însă doar doi dintre cei trei torţionari se regăsesc în lista iniţială de 35 de persoane, prezentată de IICCMER.

Totodată, IICCMER a făcut public alte 12 nume din lista celor 35 de persoane cercetate, în cazul cărora se suspendă investigaţiile din lipsă de probe. (LISTĂ 12 NUME)

Biografia celor trei suspecţi de crime ale comunismului

1. Refic Fizula este acuzat de faptul că în unităţile în care şi-a îndeplinit serviciul a manifestat un comportament „abuziv şi pe alocuri violent“.

Potrivit datelor întocmite de IICCMER, la unităţile Târgu Mureş şi Făgăraş (cât a fost locţiitor politic) ofiţerul a reuşit ca printr-o muncă politică susţinută să contribuie din plin la creşterea şi educarea militarilor, asigurând prin aceasta paza şi aplicarea regimului de penitenciar. Tot la Făgăraş, Fizula a reuşit „să îmbine munca profesională cu cea politică, conlucrând în mod principial cu comandantul unităţii“. Conlucrarea „profesională” a celor doi este reflectată de decesele înregistrate în cetatea-închisoare, se arată în dosarul acestuia.

În intervalul în care Fizula a asigurat „paza şi aplicarea regimului de penitenciar“ (mai puţin de un an), conform documentelor IICCMER, la Făgăraş au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. Cauzele deceselor, indicate în actele de moarte, dovedesc că regimul de detenţie, alimentaţia şi îngrijirea medicală au fost gândite în scopul eliminării fizice a deţinuţilor: TBC osos, TBC renal, hipertrofie cardiacă, hemiplegie membre inferioare, ulcer stomacal, ciroză, uremie.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc mai arată că trecerea sa prin Făgăraş nu a rămas nesesizată nici în viaţa civilă, unde Fizula Refic s-a „remarcat” prin abuz şi violenţă. De altfel, în primele luni de la plecarea sa din Făgăraş, la Regiunea MAI Ploieşti, Secţia Penitenciare, apar o seamă de reclamaţii: datorii la foşti sublaterni neachitate, datorii rămase pentru chirie, gaz, electricitate, dar şi o reclamaţie din partea foştilor proprietari ai imobilului naţionalizat în care a locuit la Făgăraş.

Fizula Refic a rămas angajat al Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă până în martie 1960, când a fost trecut în rezervă.

Mărturiile supravieţuitorilor închişi la Făgăraş:

Liviu Grigore s-a născut la 27 noiembrie 1902 în Veneţia de Jos, judeţul Braşov. A fost colonel SSI şi arestat la 19 iunie 1952, condamnat la 6 ani temniţă grea. A fost închis la Făgăraş în intervalul 2 septembrie 1952 – 16 iunie 1955.

„Cazul cu făcutul băii: te scotea afară în ger cu săpunul pe tine, dându-ţi termen 10 minute, apoi dădea apă rece de nu o puteai suporta şi ieşeai afară în curte (tot) cu săpunul pe tine. […] La inspecţiile ce le făcea (maiorul Mraviov) cu rezultatul băgării la carceră, în găurile (bolţile) zidurilor cetăţii. Te băga desbrăcat, turna apă în găuri (carceră) ca să nu poţi sta jos. Umblau şobolanii prin găuri. Când ieşeai erai încovoiat, bolnav şi mulţi au şi murit. Te supuneau la fel de fel de motive inventate numai spre a te chinui...“  din cartea Rodicăi Grigore, „Să nu uităm eroii. Viaţa şi lupta fostului deţinut politic, colonel al Armatei Române, Liviu Grigore“

2. Neculai Tilici a fost locţiitor politic la Penitenciarul Zalău (15 decembrie 1950 - 1 martie 1951), locţiitor politic la coloniile de muncă agricole ale MAI (7 iunie 1951 - 30 august 1951), locţiitor politic la Penitenciarul Oradea (1 aprilei 1952 - 19 noiembrie 1952), şef al Biroului Penitenciare din Direcţia Regională MAI Oradea (19 noiembrie 1952 - 30 aprilie 1953) şi comandant al Penitenciarului Oradea, până 1 aprilie 1955.

În biografia lui Tilici se arată că, la Oradea, din raţiile prevăzute pentru deţinuţi îşi creştea şi întreţinea câţiva porci pentru nevoile lui şi ale familiei. Mai mult, obişnuia să-şi taie porcii în incinta penitenciarului, folosindu-i pe deţinuţi sau pe subordonaţi.

„Insultele grosonale, regimul alimentar sinonim cu distrofia, lipsa îngrijirii medicale, tratamentul inuman general (expunere la frig, duşuri cu apă rece în plină iarnă), toate erau păstorite cu sadism la Penitenciarul Oradea de către căpitanul Neculai Tilici“, arată IICCMER în biografia lui Tilici.

Mărturiile supravieţuitorilor închişi la penitenciarul din Oradea:

Onaca Cornel, condamnat la 15 de ani muncă silnică pentru „uneltire“. A fost deţinut la Oradea începând cu 20.01.1954: Despre gardienii de la Oradea: „Ooo! În afară de «banditule» şi de cele mai înjositoare insulte şi înjurături, nu ne scoteau. Înjurături, ţipete, urlete, dar excela „mă, banditule”. Lovituri erau când veneau la... percheziţiile au fost inumane! Acestea erau destul de dese şi se mergea până acolo, încât îţi desfăcea salteaua cu paie şi ţi-o răvăşea peste tine şi se urcau cu picioarele peste noi. Ni se aruncau paiele... Ce să găsească? Un vârf de creion sau ceva? Că n-aveai hârtie, n-aveai nimic. Un cui... Eu am făcut un crucifix pe perete în care am scris sus iniţialele INRI şi pentru asta m-au ţinut două-trei zile la «neagra», o celulă cu apă pe jos. Desculţ şi dezbrăcat. Şi-ţi aducea o cană de apă caldă la 24 de ore. Fără mâncare! În toate locurile exista «neagra».”

3. Despre Teodor Sârbu IICCMER arată că provine dintr-o familie modestă de ţărani şi imediat după satisfacera stagiului militar a fost solicitat să se angajeze în Securitate. Sârbu a acceptat şi, în decembrie 1949, a fost încadrat cu gradul de plutonier la Serviciul Judeţean al Securităţii Poporului (SJSP) Turda, unde a lucrat o scurtă perioadă de timp, iar în 1956, la cererea sa, a fost trecut în rezervă.

IICCMER arată că, în urma unor investigaţii, a obţinut informaţii care indică faptul că în perioada în care Sârbu a îndeplinit funcţii de execuţie în cadrul SJSP Turda, a participat la mai multe arestări de persoane, fiind implicat şi în misiuni care au dus la executarea prin împuşcare a unor arestaţi.

Conform datelor institutului, Teodor Sârbu a participat la împuşcarea lui Remus Lăluţ, în localitatea Orosia, judeţul Mureş, şi există probe că ar fi fost implicat în împuşcarea lui Viorel Bihoreanu, în localitatea Papiu Ilarian, tot din Mureş.

„Crimele au fost săvârşite în noapta de 2 spre 3 august 1950, iar la înfăptuirea lor au participat mai multe cadre operative de la SJSP Turda. Ambele victime au fost ţărani care aveau o stare materială bună, fiind consideraţi de autorităţile comuniste drept chiaburi. Prin atitudinile manifestate împotriva regimului şi influenţa pe care o aveau asupra consătenilor, ambii s-au opus procesului de colectivizare şi de înfiinţare a gospodăriilor agricole colective. Acesta a fost şi motivul principal care a dus la arestarea celor două persoane şi la anchetarea lor timp de mai multe zile. Fiecare a fost transportat cu un mijloc auto în apropierea localităţilor de domiciliu, unde au fost executaţi prin împuşcare“, potrivit documentelor întocmite de istorici.

Totodată, IICMER precizează că este posibil ca Teodor Sârbu să fi participat şi la alte execuţii de acest fel, care au fost înfăptuite în acea perioadă de către unele cadre angajate la securitatea judeţului şi apoi a Raionului Turda.

Investigaţiile IICCMER

Până în prezent au fost demascaţi alţi cinci presupuşi torţionari al căror regim a dus la moartea a sute de deţinuţi. Primul a fost Alexandru Vişinescu, trimis deja în judecată. Vişinescu a condus penitenciarul de la Râmnicu Sărat şi este acuzat de moartea a cel puţin 12 deţinuţi politici. A urmat apoi Ion Ficior, comandant al lagărului de la Periprava, acuzat că ordinele sale au dus la decesul a peste o sută de persoane. Iuliu Sebeştin a fost cel de-al treilea torţionar demascat, acesta decedând acum doi ani, iar cel de-al patrulea a fost Florin Cormoş, cel care a condus lagărul de muncă de la Cernavodă şi care s-ar face vinovat de moartea a 115 deţinuţi. De asemenea, IICCMER a cerut, anul trecut, urmărirea penală a lui Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti şi fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla. Acesta a recurs la torturi şi pedepse brutale, fiind responsabil şi de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a peste 200 de deţinuţi politici, potrivit institutului.