Cizma rusească: de la Fântâna Albă la Bucha

Sute de civili au fost ucişi la Bucha

Ce am învăţat din povara zecilor de milioane de morţi pe care ne-a pus-o în spate istoria regimurilor totalitare? Până unde merg, umăr la umăr, dictatorul şi masele?

La 1 aprilie s-au împlinit 81 de ani de la masacrul din poiana Fântâna Albă din Bucovina de Nord al trupelor sovietice asupra câtorva mii de civili români – numărul acestora nu este cunoscut cu exactitate, el variază între 2.000 şi 3.000 – care au încercat să treacă graniţa în România unde rămăseseră rudele lor apropiate. În urma pactului Ribbentrop-Molotov semnat la Moscova la 23 august 1939, Basarabia şi Bucovina de Nord au fost anexate de URSS în doar 4 zile după ultimatumul din 26 iunie 1940 al guvernului sovietic de evacuare a armatei şi administraţiei române.

Din primele zile ale anexării teritoriilor româneşti de către sovietici, mulţi români basarabeni şi bucovineni au încercat să se întoarcă acasă. Unii au reuşit, dar alţii au fost arestaţi sau împuşcaţi la graniţă. Aceste încercări trebuiau stârpite din faşă, iar instrumentul cel mai eficace era instituirea fricii. Autorităţile sovietice au ordonat numeroase crime, însă cel mai sângeros episod al terorii a fost masacrul de la Fântâna Albă.

NKVD a lansat zvonul că autorităţile sovietice vor deschide graniţa cu România în ziua de 1 aprilie 1941, care era şi prima zi de Paşte. O coloană de peste 7.000 de români bucovineni din mai multe sate de pe Valea Siretului purtând un steag alb, icoane şi cruci s-a apropiat de punctul de frontieră Fântâna Albă unde tineri şi bătrâni, femei şi copii au fost întâmpinaţi de rafalele de mitralieră ale grănicerilor sovietici. Cadavrele au fost aruncate în gropi comune şi acoperite cu pământ. Unii supravieţuitori, care între timp s-au stins, au povestit cum pământul se mişca de zbaterile celor care încă nu muriseră. Mărturiile lor se află în cele câteva cărţi care s-au scris despre masacrul de la Fântâna Albă.

Jurnalista şi scriitoarea Anne Elizabeth Applebaum, câştigătoare în 2004 a premiului Pulitzer pentru cartea „Gulag. O istorie“, tradusă şi publicată de Editura Humanitas în 2011, a scris recent pe Twitter despre ceea ce i-a spus bunica trăitoare în fosta URSS mamei sale, care nu a crezut-o, anume că ceea ce făceau ruşii, referindu-se la crimele ordonate de Stalin, vor face şi peste ani. Şi iată că spusele bunicii lui Anne Applebaum s-au adeverit.

Cruzimea militarilor ruşi întrece orice imaginaţie. Împuşcarea cu sânge rece a civililor legaţi cu mâinile la spate, violarea fetelor în faţa mamelor lor, mormanele cu cadavre de câini care putrezesc pe asfalt, maşinile peste care au trecut tancurile, toate acestea ridică întrebarea tulburătoare „Cum este posibil?“ Aceeaşi întrebare au ridicat-o ororile şi crimele Holocaustului şi ale regimurilor comuniste. Cuvântul crimă nu mai e îndeajuns acoperit de ceea ce defineşte. Cuvântul atrocitate se apropie mai mult de mirosul morţii, dar tot nu acoperă realitatea.

Ce am învăţat din povara zecilor de milioane de morţi pe care ne-a pus-o în spate istoria regimurilor totalitare? Până unde merg, umăr la umăr, dictatorul şi masele? Cum se împarte vina de la cel care dă ordinul la cel care apasă pe trăgaci? Potrivit unui sondaj realizat de institutul rus Levada, 86% dintre cetăţenii ruşi aprobă invazia armatei lui Putin în Ucraina. Institutul se declară independent, deci nu ar trebui să avem suspiciuni în ceea ce priveşte corectitudinea datelor. Însă putem suspecta că frica i-a făcut pe unii dintre ruşi, nu putem cuantifica pe câţi, să răspundă afirmativ. La fel, nu putem şti câţi dintre ruşi l-au ales pe Putin atâţia ani în fruntea puterii din convingere sau de frică.

Revenind la atrocităţile pe care le fac militarii ruşi în Ucraina, redau ce scrie jurnalista independentă Olga Tokariuk: „Bucha nu a fost o excepţie. Presa de stat rusă pregăteşte opinia publică pentru un genocid pe scară largă al poporului ucrainean. Ei vorbesc despre crime şi «reeducare», în esenţă despre lagăre de concentrare. Ei spun că numele «Ucraina» ar trebui să dispară.“

Tribunalul internaţional de la Haga va trebui să dovedească genocidul din Ucraina şi faptul că Putin este criminal de război. Cine vor fi vinovaţii, pe lângă Putin şi cercul său de apropiaţi? Generalii şi toţi ofiţerii care au ordonat masacrele? Dar soldaţii care au executat ordinele de a ucide civili vor fi şi ei anchetaţi şi condamnaţi? Dar soldaţii care, fără a primi ordin, au ucis civili din ură, au apăsat pe trăgaci pentru a se răzbuna? Cu ei cum rămâne?

Anchetatorii şi jurnaliştii din Ucraina spun că au găsit dovezi ale uciderii deliberate a civililor în Bucha. 

Masacrul de la Fântâna Albă din Bucovina de Nord face un arc peste timp după aproape un secol în care pare că nu am învăţat nimic. Legile nescrise ale umanităţii se dovedesc a fi prea slabe în faţa unei uri viscerale care poate să scoată capul oriunde şi oricum.   

George Arun - Deutsche Welle