Condiţia unor simpli jurnalişti

Într-o societate a monologurilor, unde parcă nu mai există răbdarea necesară, pentru opiniile interlocutorilor, o comunitate profesională - marcată de refuzul capitulării în faţa cinismului la modă - şi-a trimis reprezentanţii în "oraşul domniei mele", aşa cum îl numea voievodul Mircea cel Bătrân.

Acesta fiind Râmnicu Vâlcea, atestat documentar în anul 1388, printr-un hrisov, al ilustrului voievod, trimis mănăstirii Cozia şi numit, după un an, de acelaşi Mircea cel Bătrân, drept “oraşul domniei mele”.

O precizare necesară, de vreme ce conaţionali autothtoni, precum profesorul dr. Nicolae Dinescu, cel ce conduce inedita Academie Olimpică Română, nu au uitat să îşi înceapă gândurile către o asistenţă aparte, cu sintagma “oraşul domniei mele”, ce sugera şi un potenţial actual deloc insignifiant.

Asistenţa era formată din invitaţii la Adunarea Generală a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România/UZPR, reuniţi în moderna sală a Bibliotecii Judeţene condusă de generosul Remus Grigorescu.

UZPR fiind organizaţia care nu numai că a supravieţuit unor vicisitudini trecătoare, unor concurenţe meteoritice, unor adversităţi conjuncturale, unor orgolii demne de cauze mai bune, dar a şi probat, mai ales în ultimul timp, capacitatea de a renaşte, ca pasărea Phoenix, pentru simplul motiv că presa de calitate impune echipa, cea fără de care niciun virtual formator de opinie, la nivel local sau naţional, nu ar avea forţa şi susţinerea necesară unei evoluţii menite a invita compatrioţii la o cumpănită, nu pripită, judecare a evenimentelor politice, sociale, economice, din ţară şi de peste hotare.

Indiscutabil, există şi jurnalişti care nu sunt membri ai UZPR, din raţiuni distincte, de la necunoaşterea raţiunii sale de a fi, la alegerea unor căi aparte de evoluţii individuale, în viaţa comunităţilor unde se manifestă.

Iar acest mozaic nu face decât să indice genul proxim al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Acesta fiind capacitatea de a acţiona legal, democratic şi convingător, pentru apărarea identităţii profesionale a celor care prin cuvintele lor - scrise, în presa tipărită sau electronică, rostite la posturile de radio şi ilustrate la cele de televiziune - îşi invită conaţionalii ca să mediteze la calitatea vieţii pe care o duc, într-o ţară ce are toate reperele unui stat deloc insignifiant, la frontiera de est a comunităţii euroatlantice, dincolo de care autoritarismul generează temeri, justificate, în spaţiul ex-sovietic.

UZPR a reuşit, în ultima perioadă, să aibă publicaţii proprii, un website actualizat în mod curent şi să facă un demers, la forurile tutelare, privind condiţia jurnaliştilor români. Din acest punct de vedere, gândurile lui Doru Dinu Glăvan, liderul acestei uniuni aparte sunt justificate:

„Mi-am depus candidatura pentru un nou mandat de preşedinte al Uniunii, în dorinţa de a continua numeroasele proiecte începute şi puse în practică în ultimii patru, dar şi pentru a aborda altele, în vederea consolidării organizaţiei şi mai ales pentru a aduce un aer proaspăt, al generaţiei mai tinere. Cei patru ani anteriori au fost presăraţi de multe frământări, căutări, însă am întâlnit oameni deosebiţi, care s-au alăturat proiectului meu, au devenit membri ai organizaţiei, în calitate de jurnalişti profesionişti, de oameni de cultură sau pur şi simplu de membri simpatizanţi, susţinători, aşa cum prevede Statutul nostru. Pagina web uzp.org.ro, cu sute de mii de vizitatori, numeroase parteneriate cu alte organizaţii sau autorităţi naţionale, soldate cu activităţi benefice de imagine şi chiar materiale, financiare, instituirea premiilor „Eminescu, ziaristul”, organizarea permanentă a Seratelor „ Eminescu, jurnalistul ”, editarea unei reviste lunare „Cronica Timpului ”, o publicaţie de cultură şi educaţie civică, organizarea consecventă a Premiilor anuale ale UZPR, editarea primei reviste a breslei, de după 1990, revista UZP, au fost argumente convingătoare pentru a obţine, aşa cum s-a întâmplat, un vot favorabil, în unanimitate. Nu în ultimul rând este vorba de demersurile, cu succes, pe care le-am întreprins, timp de peste trei ani, pentru ca jurnalismul să fie recunoscut ca o activitate de creaţie, din care derivă şi facilităţi pentru membri celor aflaţi într-o asociaţie de creaţie şi utilitate publică, precum este UZPR. De la Râmnicu Vâlcea am plecat cu încrederea că, împreună cu toţi cei pe care i-am propus în organismele de conducere, votaţi, la rândul lor, în unanimitate, vom putea dezvolta programe tot mai eficiente, întârind rolul UZPR în lumea breslei .”

Iată şi organismele UZPR, pentru perioada anilor 2016-2020, aşa cum au fost votate în Adunarea Generală de la Râmnicu Vâlcea, din 5 martie 2016:

Consiliul Director: Doru Dinu Glăvan - preşedinte, Ion Petrescu - vicepreşedinte; Adrian Rosentzveig / Adi Cristi - vicepreşedinte; Benone Neagoe - secretar general; Gheorghe Frangulea - trezorier; Diaconu Mădălina Corina - membru; Dreptate Emil - membru; Fulea Adrian - membru; Istudor Roxana - membru; Junea Mihai - membru; Prodan Gutiera - membru. Supleanţi : Daniela Gîfu, Gabriela Rusu, Casian Maria Spiridon. Comisia de cenzori: Ion Iofciu; Ion Marin; Ion Bădoi. Comisia de atestare profesională: Gheorghe Frangulea - preşedinte; Mihai Golescu; Adriana Frăteanu; Benone Neagoe; Dan Gâju. Juriul de onoare şi de arbitraj: Gheorghe Coandă – preşedinte şi Superior al Ordinului Ziariştilor; Dan Lupescu; Teodor Cepraga; Miron Manega; Florin Şperlea.

Departamente: Departamentul de comunicare-promovare - Roxana Istudor, coordonator; Departamentul de formare şi dezvoltare profesională - Gabriela Rusu, coordonator; Departamentul pentru jurnalism - Daniela Gîfu, coordonator; Departamentul pentru relaţii internaţionale - Mădălina Corina Diaconu, coordonator; Consiliul Consultativ al preşedinţilor de Filiale şi Grupuri ale UZPR - Adrian Fulea, coordonator. Manager de proiect - Valentin Uban.

A contat, în brainstormingul care a precedat alegerile, încrederea în tandemul profesional format de tenacele Doru Dinu Glăvan şi de diplomatul Benone Neagoe, ale căror reuşite pragmatice sunt de domeniul evidenţei, pentru mai binele celor care au trăit o viaţă cu dorinţa de a fi profesionişti acolo amatorismul deseori joacă feste cititorilor, radioascultătorilor şi telespectatorilor.

O bilă albă merită organizatorii reuniunii menţionate, deşi poate pe viitor se va renunţa la reflexul unor prezidii pasagere, în condiţiile în care contează fiecare comunicator prezent în sală, egal în drepturi cu cel aflat în faţa sa.

Una peste alta, Adunarea Generală a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România/UZPR a probat pofta de comunicare modernă, utilă, cu finalităţi practice, a celor prezenţi, precum şi modestia, bunul simţ şi tactul cu care fiecare realizator de publicaţii, autor de volume de versuri sau editor de albume inedite au ştiut să le ofere celor ce preţuiesc asemenea mărturii ale efemerităţii acelora ce sunt, la nivel local şi naţional, cronicarii unui timp în care francheţea, onestitatea, recunoaşterea adevăratelor valori - într-o societate încă bulversată, de diferenţa dintre aparenţe şi realităţile nemăsluite - par să indice o aventură pe cont propriu.