Controversata biografie a părintelui „alimentaţiei raţionale“, Iulian Mincu. Fostul ministru al Sănătăţii, îngropat duminică

FOTO Eduard Enea/Adevărul

Profesorul Iulian Mincu, una dintre figurile proeminente ale medicinei comuniste, s-a stins din viaţă, la vârsta de 88 de ani, lăsând moştenire posterităţii poate unele dintre cele mai importante reforme din sănătate, dar şi celebra carte „Alimentaţia raţională“.

Diabetologul Iulian Mincu, legendă a medicinei comuniste şi unul dintre primii miniştri ai Sănătăţii din perioada postdecembristă, s-a stins din viaţă, vineri, la vârsta de 88 de ani. Primul medic care a reformat sistemul de sănătate, dar şi despre care s-a spus că i-a salvat viaţa lui Nicolae Ceauşescu a fost înmormântat, duminică, la Cimitirul Bellu, din Capitală.

Cariera fulminantă, încoronată de realizări şi controverse, de duşmănii şi colaborări cu figuri celebre ale epocii, i-a adus prof. univ. dr. Iulian Mincu scaunul de ministru al Sănătăţii în perioada 1992-1996, dar şi titlul de fondator al Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Păulescu”, din cadrul spitalului Cantacuzino, din Bucureşti. Doctorul Mincu a mai fost preşedinte al Societăţii de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice şi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, dar şi al Academiei de Ştiinţe din New York. A avut totuşi un regret.

„Pentru mine ar fi fost o onoare să fiu medicul preşedintelui Ceauşescu. Dar nu am fost chemat decât de două ori, în două ocazii. Odată în 3-4 aprilie 1988, când a făcut o precomă hiperosmolară. El suferea de diabet şi era tratat de Dumitrescu, care era şi cuscrul lui George Oprea, prim-viceprim-ministru al Guvernului României. Apoi am mai fost chemat pe 2 sau 3 septembrie”, mărturisea diabetologul. în urmă cu doi ani, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”. Mincu a povestit atunci că, la presiunea soţiei sale, Ceauşescu refuza insulina, doar că diabetul său se agrava şi ar fi putut muri la distanţă de zile fără tratamentul-şoc aplicat de el. Drept mulţumire că l-a pus din nou pe picioare, medicul a povestit că Ceauşescu l-a lăsat să asiste la o şedinţă a Comitetului Central.

Cum a devenit Mincu diabetolog

După ce a dat examenul de stat, în 1953, la care a ieşit şef de promoţie, medicul Iulian Mincu, specializat în medicină internă, a fost repartizat să-şi facă stagiul într-o comună din Argeş. Destinul său a luat însă o întorsătură deosebită în 1956, anul în care a devenit şi membru de partid. Tânărul medic Mincu a fost chemat în acea primăvară la Facultatea de Medicină şi a fost transferat în Bucureşti, ca asistent universitar la catedra de Fiziopatologie. A tratat pacienţi la secţia de Semiologie de la Spitalul Brâncovenesc şi la Spitalul Colentina, iar în 1961 i s-a propus să devină şef de lucrări la Nutriţie şi Dietetică, în cadrul Spitalului Cantacuzino. Acolo se afla atunci profesorul Pavel, discipolul profesorului Paulescu, care a descoperit insulina. Pentru că nu avea specializările necesare, Iulian Mincu a acceptat să mai facă şi o facultate de biochimie.

„Noi te facem acolo pentru că vrem să schimbăm specialitatea. Nu ne mai trebuie «Nutriţie şi Dietetică», trebuie să ne modernizăm şi să facem ceea ce este în lumea occidentală: «Diabet, nutriţie şi boli metabolice»“, a povestit diabetologul cum a fost convins de profesorul Theodor Burghele, rectorul Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti să schimbe locul de muncă.

Alimentaţia raţională şi raţiile alimentare

Un capitol controversat al carierei profesorului Iulian Mincu este publicarea cărţii „Alimentaţia raţională a omului sănătos”, în anul 1978. Multe voci l-au acuzat că el ar fi fost promotorul raţiilor alimentare care au urmat, însă doctorul a susţinut mereu că a fost vorba doar despre o confuzie semantică.

„N-are nicio legătură! E o înşelătorie! Raţia alimentară a lui Ceauşescu înseamnă cantitatea de mâncare pe care o mănânci. Or, nu vă supăraţi, dacă Ceauşescu nu vindea atunci alimentele ţării, nu ajungea să fie împuşcat de populaţie”, s-a apărat profesorul Iulian Mincu, în interviul pentru ziarul „Adevărul”.

Ministrul Iulian Mincu

Deşi o figură foarte controversată a Guvernului Văcăroiu, ministrul Sănătăţii Iulian Mincu a făcut câteva reforme în domeniu a căror importanţă este recunoscută şi astăzi. Printre ele se numără introducerea rezidenţiatului după model european, a Legii Asigurărilor după model german şi a vaccinării împotriva hepatitei B, în maternităţi. Tot pe vremea ministrului Mincu a fost demarat programul anti-HIV/SIDA, a fost înfiinţat Colegiul Medicilor, dar şi sistemul de urgenţă în Capitală.

Prietenii şi duşmanii profesorului Mincu

Şcolit inclusiv peste hotare, în represivii ani ’60, profesorul Iulian Mincu i-a amintit în biografiile sale pe profesorul Maurice Derot, unul dintre marii diabetologi ai Franţei, la care a ajuns cu o bursă de trei luni, dar şi pe profesorul Mach, din Elveţia, care l-a ajutat să dezvolte sistemul de perfuzie alcalin. Însă cariera profesorului Iulian Mincu s-a lovit şi de rivalităţi celebre, precum cele cu colegii de generaţie, diabetologii Constantin Dumitrescu, medicul oficial al dictatorului Nicolae Ceauşescu, şi Constantin Ionescu-Târgovişte.

Iar rivalităţile n-au vârstă. În 2009, prof. dr Constantin Dumitrescu, profesor consultant la Clinica de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Malaxa, membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, a adresat o scrisoare deschisă Ministerului Sănătăţii în care condamna planurile comitetului director al Institutului Păulescu de a conferi Clinicii de diabet numele prof. dr. Iulian Mincu.

„De la bun început, nu se poate face nici o apropiere între marele savant acad. prof. Ion Pavel, decedat în 1991, ctitorul diabetologiei din ţara noastră, personalitate cu rezonanţă internaţională (membru al Academiei Române, dar şi al Academiei de Medicină din Franţa), reper de cinste şi moralitate, şi prof. Iulian Mincu, profesor consultant, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, a cărui activitate profesională este cel mult îndoielnică, cu un profil moral pe care nu îl putem dezvolta aici”, se arată în scrisoarea semnată de prof. dr. Constantin Dumitrescu.