Copii băgaţi la dubă – cine-i vinovat?

Cel mai rău lucru în scandalul Liceului ”Dimitrie Bolintineanu” e să te plasezi de partea unora sau a altora, în funcţie de pasiunile politice. Dacă eşti fan USL, procurorii sunt bolşevici, iar părinţii şi mai ales elevii, nişte victime.

Dacă dormi cu fotografia preşedintelui sub pernă sau o mângâi tandru la birou, atunci vinovat e Ponta, care ţine cu loazele şi influenţează justiţia.

Dar dacă am gândi cu capetele noastre şi nu cu ale lor? Să o luăm metodic.

În primul rând, părinţii. Ei sunt vinovatul fundamental, din momentul în care, în loc să-i dea pe mâna autorităţilor pe cei care l-au cerut şpagă la Bac, au acceptat să intre în acest joc. Nu numai că s-au expus pe ei, dar cel mai grav este că şi-au expus copiii. Odată, pervertirii în sensul intrării în viaţă prin fraudă. Şi a doua oară, făcând ca primul contact al copiilor lor cu autoritatea să fie atât de traumatizant.

Şi încă ceva: liceul despre care vorbim nu e nici pe departe unul de fiţe, cu copii de bani gata. Părinţii muncesc din greu pentru cele câteva sute de euro, bani care se pare că au fost viraţi de către unele familii în sprijinul odraslei – sau loazei. 

Te-ai aştepta ca oamenii aceştia, care trag cu sârg pentru fiecare bănuţ, să aibă alte principii morale, dar uite că nu prea. Dar nu sunt ei victimele furtului generalizat din societate, practicat cu sârg de oamenii statului dar şi nu ne ascundem după deget - şi de privaţi ?

Până la urmă, nu e mare diferenţă între statul care-ţi ia şapte piei şi nu-ţi înapoiază mai nimic şi privatul care te angajează fără forme legale, îţi triplează norma la mijlocul săptămânii, iar la sfârşitul lunii zice că n-are de unde să te plătească – n-a avut, cică, încasări, e blocaj financiar, după care demarează în BMW-ul lui...

Mulţi dintre oamenii care au cotizat o mică avere crezând că le va fi mai bine copiilor lor îţi vor răspunde: nu e, frate, nicio diferenţă. ”În viaţă, câştigă ăla care are tupeu şi nesimţire, care-l calcă pe gât pe celălalt şi care fură fiindcă-i băiat deştept” – o filosofie existenţială profund incorectă practicată de victimele unei societăţi profund nedrepte.  Aici este lucrul cel mai grav.  Şi să nu ne facem iluzii că se rezolvă odată cu cazul ”Dimitrie Bolintineanu”!

Apoi, autorităţile. Felul în care au acţionat denotă apucăturile lor securiste. Generaţiile s-or fi schimbat, securismul rămâne, din păcate. Nimic nu-i oprea să-i cheme pe fiecare la audieri în mod individual, să trateze cazul discret şi eficient, aşa cum lucrează un stat de drept. Cine plăteşte, dacă fie şi numai unul dintre copiii traumatizaţi în felul acesta se dovedeşte a fi, totuşi, nevinovat? Toate familiile au dat şpagă? Cel mai probabil, nu. Atunci, nu-i poţi trata pe toţi ca pe o turmă.

Preţul acestei acţiuni este imens. Pentru că, dacă cei nevinovaţi au suferit traume nedrepte, atunci şi cei vinovaţi se pot considera nişte victime – ceea ce, în realitate, e cel mult parţial adevărat. Cu greu se va mai putea vorbi atunci despre caracterul de exemplu public al pedepsei – care pedeapsă trebuie să vină, pentru toţi cei vinovaţi că au dat sau că au luat şpagă!

Şi aşa revenim la filosofia deformată a oamenilor copleşiţi de abuzuri şi de nedreptate: ”ăia care fură cel mai mult nu ne lasă şi pe noi să furăm un pic!” Ce ţară nedreaptă...