Cum au ajuns să fie achitaţi securiştii care l-au omorât  în bătaie pe disidentul Gheorghe Ursu

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti i-au achitat, joi, pe Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, judecaţi pentru torturarea şi ulterior omorârea cunoscutului disident anti-comunist Gheorghe Ursu.

Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu  - Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, au fost achitaţi joi de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti. Acestora le-a fost schimbată şi încadrarea juridică a faptelor, de la crime contra umanităţii la tratamente neomenoase. Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 

Controverse în jurul încadrării juridice

”Sunt stupefiat, efectiv nu mă aşteptam, mi se pare o bătaie de joc la adresa ideii de justiţie în România, în clipa asta. Este un dosar foarte solid, cu sute de probe care demonstrează că oamenii ăştia sunt vinovaţi (Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş n.r.), că l-au torturat pe Gheorghe Ursu în închisoare. Sunt mărturii adunate chiar în timpul procesului, dincolo de ce s-a dovedit prin rechizitoriu. Mie mi se pare evident că această judecătoare a făcut jocul Securităţii. Am depus concluzii scrise de aproape 200 de file, oricine ar citi aceste lucruri nu are cum să-i nu-i condamne. Oamenii aceştia l-au torturat şi sunt martori care au spus că l-au văzut pe tatăl meu venind de la anchetă, de la Pârvulescu, cărat cu pătura, nu se mai putea mişca, vărsa sânge. Nişte probe atât de evidente, de directe, cu semnătura lui Pârvulescu de când l-a scos de la anchetă. Deci să-i achite în această situaţie, înseamnă că s-a lăsat influenţată de Securitate. La 30 de ani de la revoluţie, de la căderea comunismului înseamnă că mai suntem încă tributari influenţei Securităţii, prin timorare, nu-mi dau seama cum, dar este o evidentă injustiţie crasă făcută în cunoştinţă de cauză”, a declarat fiului Gheorghe Ursu, Andrei, pentru Radio Europa Liberă.

Andrei Ursu nu consideră însă că schimbarea încadrări juridice de la crime împotriva umanităţii la tratamente neomenoase este crucială, cei doi fiind vinovaţi, conform acestuia, oricare ar fi încadrarea juridică.

”Schimbarea încadrării nu este semnificativă. Ei se fac vinovaţi şi prin încadrarea veche şi prin cea nouă. Ambele încadrări se referă la crime împotriva umanităţii şi sunt o continuare, articolul 359 din legislaţia veche s-a continuat în articolul 439 din legislaţia nouă, ambele articole privesc infracţiuni contra omenirii, care sunt indentice şi în codul penal internaţional, şi în declaraţiile actului de la Haga din urma procesului de la Nuremberg, care a statuat ce înseamnă aceste crime imprescriptibile făcute de reprezentanţi ai unei dictaturi, ai unui regim totalitar. Asta s-a întâmplat şi în cazul nostru, fără discuţie, iar schimbarea încadrării nu este decât o chestiune tehnică. Important este că judecătoarea a vrut să-i scape basma curată. A ignorat probele”, a mai spus Andrei Ursu.

Adrian Niculescu, profesor SNSPA şi vicepreşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, observă că hotărârile justiţiei nu se comentează, dar că este, totuşi, „foarte surprins” de sentinţa judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti.

„Nu putem comenta hotărâri de justiţie. E important de spus şi faptul că sentinţa nu este definitivă, dar totuşi, această decizie poate părea o confirmare că nu e totul roz în justiţia românească, aşa cum spuneau alţi. Am rezervele mele faţă de această foarte surprinzătoare achitare, mai ales ca om care a urmărit acest caz din noiembrie 1985. Eram la Perugia şi ascultam Radio Europa Liberă când am auzit de moarte lui Gheorghe Ursu, care era bine cunoscut în diferite cercuri ca un important opozant/disident al regimului comunist din România. În ultimii ani, m-am apropiat de Andrei Ursu şi sunt sensibil la cazul tatălui său. Trebuie spus că Andrei Ursu este co-autorul unui raport fundamental – Raportul Ursu-Hodor-Thomasson, publicat în numărul 4/2018 al jurnalului Noua Revista de Drepturile Omului – privitor la Revoluţia Română, care contrazice frontal concluziile Parchetului Militar General privitoare la rolul lui Ion Iliescu în revoluţie”, a spus istoricul Adrian Niculescu.

Istoricul Marius Oprea consideră că schimbarea încadrării juridice este o problemă importantă, susţinând că nu este deloc normal ca faptele torţionarilor lui Gheorghe Ursu să fie considerate simple tratamente neomenoase. 

„Sigur că nu păţesc nimic pentru că faptele lor se înscriu acum la tratamente neomenoase. Încadrarea juridică este principala problemă. În loc ca aceste situaţii să fie socotite în mod clar drept crime împotriva umanităţii, ele sunt socotite fie simple omoruri, fie tratamente neomenoase. Ne aflăm în situaţia în care crimele regimului comunist sunt tratate într-un mod cu totul absurd – în opinia mea, crimele comunismului şi Holocaustul trebuiesc tratate juridic şi istoric la fel pentru că sunt două feţe ale aceleaşi monede: crima împotriva umanităţii”, a spus imediat după pronunţarea sentinţei istoricul Marius Oprea.

Problemele nu se opresc, însă, la simpla încadrare juridică, Oprea observând şi legătura celor doi suspecţi achitaţi cu Serviciul Român de Informaţii de după 1989.

„În cazul acestui proces, probabil a atârnat greu şi faptul că protagoniştii acestui caz au avut după 1989 o carieră deloc de neglijat în Serviciul Român de Informaţii şi o condamnare a lor ar arăta că SRI-ul a încălcat legea pentru că nu aveau voie să fie încadraţi în structuri. Nu aveau ce să caute, inclusiv dacă s-au pretat la aşa-zisele tratamente neomenoase. Vasile Hodiş a fost şef chiar la serviciul juridic al SRI-ului”, arată istoricul.

Cererea procurorului

La ultimul termen, procurorul de caz a cerut judecătorilor ca foştii ofiţeri de securitate să fie condamnaţi la câte 25 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii, deşi iniţial procurorii au cerut închisoare pe viaţă pentru aceştia. 

Pârvulescu şi Hodiş au fost trimişi în judecată pe 1 august 2016, fiind acuzaţi că au exercitat acţiuni represive în mod sistematic asupra lui Gheorghe Ursu în perioada în care acesta era urmărit de Securitate pentru fapte care erau considerate „ostile regimului comunist”. Mai mult, cei doi foşti ofiţeri au fost acuzaţi de procurori că l-au torturat şi au participat la uciderea disidentului anti-comunist. Până acum, trei persoane au fost condamnate dosarul toturării şi uciderii lui Gheorghe Ursu: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului. După ce a invocate motive medicale, Stănică n-a stat nicio zi în închisoare, Creangă a stat zece ani în spatele gratiilor, iar Clită a ieşit din puşcărie după noua ani pentru bună purtare.

Cine a fost Gheorghe Ursu

Gheorghe Ursu este unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi anti-comunişti. Inginer de construcţii, poet şi scriitor, acesta a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă" şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste. A fost arestat la 21 septembrie 1985 pentru că avea în posesie 17 dolari, un caz înscenat de Securitate pentru a nu fi acuzată pe plan internaţional de persecuţie politică. Ursu a fost închis într-o celulă în care ceilalţi doi deţinuţi primiseră ordin de la Securitate să exercite acte de violenţă asupra lui. A murit la 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost ucişi la Auschwitz.