Cum au dezonorat Alina Gorghiu, Vasile Blaga şi Oana Stănciulescu blazonul PNL

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mai mult decât penibilă, mai mult decât descalificantă, mai mult decât o imensă greşeală politică tăcerea şi lipsa de reacţie rapidă a conducerii PNL în scandalul mare cât casa al desemnării controversatei Oana Stănciulescu drept una dintre reprezentanţii partidului în viitorul Consiliu de Administraţie al Televiziunii Române.

Retragerea urgentă a propunerii, prezentarea promptă a unor scuze obligatoriu necesare nu ar fi fost defel o dovadă de slăbiciune. Şi nici o cedare a şefilor celor ce se tot străduiesc să se prezinte drept urmaşii Brătienilor în faţa acelora care doresc nu oricum, ci cu argumente, înlăturarea respectivei doamne de pe o listă unde nimic nu o îndreptăţea să figureze vreodată. Chiar dacă lista respectivă e mult mai reprezentativă, mult mai consistentă în autentice valori culturale decât cea lansată pe piaţă în week-end de alte persoane cu opinii contrare . Listă şi text în care Oana Stănciulescu e apărată în numele românismului şi onestităţii sale prezumate. De unde rezultă că dacă nu eşti nici onest, nici bun român.

Nu voi comenta lista cu pricina în detaliu şi nici nu mă voi opri prea mult asupra semnatarilor. Îmi îngădui doar o observaţie. Prezenţa pe această a doua listă a unui nume precum acela al lui Marian Munteanu, un personaj care e foarte adevărat că a avut un anume rol pozitiv la începutul anilor ’90, în acţiunile anticomuniste din Piaţa Universităţii, dar mai apoi a ajuns să se asocieze cu Virgil Măgureanu şi cu efemerul partid creat de acesta, spune multe şi o pune în adevărata lumină pe doamna Stănciulescu. Plasând-o o dată în plus în grila defel onorantă a celor fără convingeri şi principii adevărate, a traficanţilor de valori, a instabililor în atitudini şi fapte.

Cum pot oare crede eu că doamna Oana Stănciulescu ar reprezenta un adevărat reper moral, că ar fi fost o autentică luptătoare pentru democraţie, că ar fi fost o necondiţionată susţinătoare a unor valori morale absolute aşa cum sunt Regele Mihai I şi seniorul Corneliu Coposu, câtă vreme din jurnalistă de la Dreptatea respectiva persoană a devenit o vajnică apărătoare contra cost a generalului de securitate, a turnătorului, a devalizatorului Dan Voiculescu la postul patronat de acesta? Deci a cuiva care a făcut un rău imens României şi drumului său pe calea democraţiei. A cuiva care a desfăşurat acţiuni din ordinul unei persoane care le-a făcut ani, zeci de ani rău şi Regelui, şi domnului Coposu. Sau trebuie să cred că şi numitul Voiculescu Dan, azi puşcăriaş, a fost şi el bun român şi mare patriot?

Înlăturarea de pe lista de propuneri a PNL a numelui Oanei Stănciulescu a fi echivalat cu o repunere în drepturi a normalităţii. Cu  reafirmarea caracterului profund anticomunist al Partidului Naţional Liberal. Care oricum are o problemă de imagine de vreme ce preşedintele său de onoare este dl. Mircea Ionescu-Quintus, a cărui colaborare cu Securitatea, fie şi în condiţiile dramatice ale detenţiei şi ale prigoanei ulterioare acesteia, nu este chiar foarte onorantă.

La urma urmei, nu legionarismul sau nelegionarismul, poate relative ale doamnei Stănciulescu, reprezintă cheia problemei pe care, după cum se vede, PNL nu are tăria morală de a o fi rezolvat până la această oră. Deşi nu e defel normal ca PNL să promoveze pe cineva care a avut atitudini cel puţin nepotrivite atunci când a fost vorba despre o seamă de aspecte legate de aşa-zisa „lege anti-legionară”. O lege pe care şi eu, în vară, la vremea promulgării ei de preşedintele Klaus Iohannis, o socoteam incompletă şi perfectibilă. În sensul că mi se părea mai mult decât util ca legea să devină una antitotalitară, condamnând cu egală severitate extremismele de orice fel. Comunist sau nazist deopotrivă.

Nefirească, complet condamnabilă mi se pare legătura doamnei Oana Stănciulescu cu patronul trustului Intact. Cu atât mai mult cu cât legătura Oanei Stănciulescu cu Dan Voiculescu nu a fost una simplă, nu a ţinut strict de relaţia angajat-angajator, salariat-patron. Oana Stănciulescu l-a apărat pe cel care o plătea pentru asta sau şi pentru asta, i-a emis contra bani certificate de bună purtare. Or, asta nu se cheamă imoralitate?

Să înţelegem oare că menţinându-şi propunerea PNL şi conducerea lui sprijină, tolerează, promovează mercenariatul, jocul de-a alba neagra cu convingerile şi valorile? Să înţelegem că pentru fostul om de viitor în PCR, promovat de acesta în funcţii de conducere prin felurite întreprinderi bihorene, mlădiţa comunistă de odinioară pe nume Vasile Blaga şi pentru absolventa de facultate privată pe nume Alina Gorghiu morala, consecvenţa, anticomunismul autentic nu fac nici două parale? Că pentru şefii PNL năpârlirea e la mare preţ? E asiguratoare de posturi şi demnităţi?

În al doilea rând, cum am putea oare să o credităm pe Oana Stănciulescu că ar avea bune intenţii faţă de TVR, că ar dori şi ar putea contribui la salvarea acesteia câtă vreme chiar ea lucra la Antena 3 exact în vremea în care trustul felixian, directorul Mihai Gâdea, pe lângă care Oana Stănciulescu se gudura în cel mai greţos mod cu putinţă, duceau o susţinută, o josnică, o murdară campanie împotriva Televiziunii publice?

Până marţi când, din câte se pare, Parlamentul va valida noul CA al TVR, mai sunt mai puţin de două zile. Timp suficient totuşi pentru PNL de a şterge de pe lista sa de propuneri numele Oanei Stănciulescu. Dezonoare la care au supus partidul cei doi conducători ai săi şi comilitonii lor, propunând o asemenea persoană nu va fi ştearsă însă niciodată. Din memoria mea, în nici un caz.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite