Cum se poate debloca CSM?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Primul reflex la conceperea titlului a fost acela de a scrie ”cum poate fi deblocat CSM” dar am realizat instantaneu că CSM nu se poate debloca decât din interior, orice intervenţie exterioară fiind în acest moment susceptibilă a încălca independenţa justiţiei.

Situaţia actuală de blocaj instituţional la care s-a ajuns în CSM nu este altceva decât rezultatul intenţionat al intervenţiei unor persoane, strâns conectate cu scena politică, ce cunosc foarte bine mecanismele prin care CSM poate fi paralizat. Nu s-a ajuns la această situaţie datorită unei dispute interne între membrii CSM, pe criterii profesionale.

Dacă s-ar fi întâmplat aşa, am fi avut demult o conducere la nivel de preşedinte şi vice-preşedinte. De altfel, nimeni nu a contestat planul managerial al doamnelor Schmidt - Hăineală, Ghica sau al domnului Dănileţ. Nici până astăzi nu avem explicat pe înţelesul tuturor motivul real al deciziilor de revocare din funcţie care au fost luate până în prezent la nivelul instanţelor care au fost consultate. Să nu cunoască distinşii judecători faptul că orice decizie a lor, din activitatea curentă, poate fi contestată în justiţie şi trebuie să fie temeinic motivată pentru a nu naşte suspiciuni de rea-credinţă ? Dacă se cere revocarea unui judecător fără motiv, atunci ce se poate cere unui membru CSM care, eventual, ar fi condamnat definitiv?

Cum studiez, din motive profesionale, de mai mulţi ani ce se întâmplă în România din perspectiva garantării independenţei justiţiei, pot afirma că situaţia actuală nu are precedent de când a fost reînfiinţată această instituţie prin Constituţia din 1991. Cei care au redactat şi discutat această Constituţie nu aveau de gând să submineze justiţia din interior, ci să aibă un control prin ministrul justiţiei şi prin procurori, ca de altfel şi prin mecanismul de desemnare.

Se dorea o monitorizare a justiţiei şi nu o decredibilizare a ei, aşa cum se întâmplă astăzi. Nu se pot compara două rele dar odată ce justiţia este decredibilizată orice decizie a vreunei instanţe nu mai poate fi luată în serios, pentru a nu mai vorbi de punerea ei în aplicare. Membrii CSM erau aleşi până în 2003 de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţă comună, fără ca Parlamentul să intervină asupra propunerilor dar evident era un avertisment adresat magistraţilor : lăsaţi-ne în pace şi vă lăsăm şi noi. Ulterior, s-a mers pe formula includerii a doi reprezentanţi ai societăţii civile. O reformă care nu a dat roade, dimpotrivă: nu a existat până acum o voce credibilă în CSM care să sancţioneze comportamentul celorlalţi membri sau să ceară efectuarea unor analize ori punerea la dispoziţie a documente ce ar interesa opinia publică.

Este indicat ca la viitoarea revizuire să se specifice clar că barourile, notarii, executorii judecătoreşti, grefierii au câte un reprezentant în CSM şi că cei care doresc să reprezinte societatea civilă trebuie să susţină un interviu public cu membrii deja validaţi ai CSM, Parlamentul luând doar act de rezultatele interviului.

Cine trebuie să facă propunerea pentru Procurorul General şi Procurorul şef al DNA? Potrivit Constituţiei, toţi judecătorii şi procurorii sunt numiţi la propunerea CSM. Formula din actuala lege de organizare judecătorească prin care ministrul justiţiei trimite propunerile la Preşedintele României nu este neconstituţională : ministrul justiţiei face parte din CSM şi este o simplă curea de transmisie a propunerilor, fără posibilitatea de a interveni, altfel decât prin tergiversarea întocmirii actelor necesare. Dacă se vrea deblocarea CSM, este neceasr ca doar CSM să facă nominalizările. Orice intervenţie din partea Guvernului, Parlamentului ori a Preşedintelui în această procedură ar face ca noile propuneri să fie la fel de contestate ca şi precedentele.

Legat de problema revocării unor membri CSM, este nevoie ca analiza întregii proceduri să fie făcută numai în cadrul CSM. Revocarea este o sancţiune foarte drastică şi nemotivată în vreun fel. Între un CSM care se află într-un blocaj instituţional şi un CSM în care unii îi contestă pe alţii este de preferat ultima variantă. Dacă va exista suficientă maturitate, membrii CSM vor accepta să coabiteze, împrumutând o practică de comportament social şi nu neapărat una politică, mai ales pentru că viziunea lor nu are cum să fie radical diferită asupra independenţei justiţiei. Desigur, afirmaţia este valabilă doar în cazul în care toţi membrii CSM consideră că dependenţa justiţiei de politică este nocivă.

Trebuie înţeleasă foarte bine regula potrivit căreia membrii CSM nu pot activa în magistratură pe durata mandatului. În acest fel, ei nu pot influenţa felul în care se exercită actul de justiţie, ci doar partea administrativă. Chiar dacă un membru CSM ar fi sub influenţa totală a unui politician corupt, el nu poate influenţa o anchetă sau mersul unui proces câtă vreme nu se află el în poziţia de a acţiona direct, fără intermediari.

Independenţa justiţiei face parte din MCV pentru că România a acceptat acest lucru. Nici un magistrat nu a negat utilitatea MCV. Comisia Europeană nu a dorit ca raportul să fie trimis autorităţilor române într-un stadiu preliminar pentru că nu poţi să te consulţi despre independenţa justiţiei cu cei care o subminează. Abia după ce raportul Comisiei Europene va fi public, magistraţii care au participat la procedura de revocare a unor membri CSM, cât şi unii membri CSM, vor realiza cu siguranţă că independenţa justiţiei este un bun câştigat, iar blocarea activităţii acestui for este, deşi nu pare, cel mai grav şi eficient atentat la adresa bunei funcţionări a justiţiei.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite