Cum a desfiinţat instanţa acuzaţiile lui Cristoiu aduse istoricului Mădălin Hodor, care afirmase că ziarisul a fost o sursă a Securităţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ion Cristoiu
Ion Cristoiu

Magistraţii Judecătoriei Sectorului 3 au motivat decizia, din primă instanţă, a hotărârii din procesul în care Ion Cristoiu l-a dat în judecată pe Mădălin Hodor, istoric şi angajat al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivei Securităţii (CNSAS), care afirmase într-un interviu pentru Newsweek că ziaristul a fost o „sursă a Securităţii”.

Dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare şi afirmaţiile factuale făcute de Mădălin Hodor despre Ion Cristoiu şi sursa „Coroiu“ a Securităţii, sunt câteva dintre argumentele din motivarea primei instanţe, la sentinţa care i-a dat câştig de cauză istoricului, după cum informează Newsweek.

În articolul intitulat „Mădălin Hodor confirmă: Ion Cristoiu a fost sursă a Securităţii“, istoricul făcea referire la o serie de documente pe care le studiase, în calitate de cercetător al  CNSAS, şi în care numele fondatorului ziarului „Evenimentul zilei“ apărea menţionat la categoria „sursă“ a Securităţii, fiindu-i atribuit numele conspirativ „Coroiu“.

Ca urmare a acestui interviu acordat revistei noastre, Ion Cristoiu l-a acţionat în judecată pe Mădălin

Hodor, invocând prejudicierea imaginii şi cerând despăgubiri în valoare de 50.000 de lei.

Fapta ilicită nu există

În 18 aprilie 2019, magistraţii Judecătoriei Sectorului 3 din Bucureşti i-au dat câştig de cauză, în primă instanţă, lui Mădălin Hodor, iar în motivarea acestei decizii sunt explicate pe larg argumentele care desfiinţează acuzaţiile aduse de Ion Cristoiu angajatului CNSAS.

În primul rând, instanţa subliniază că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta de care este acuzat Hodor, prejudicierea imaginii, trebuie îndeplinite cumulativ câteva condiţii. Este vorba despre „fapta ilicită a presupusului, prejudiciul, raportul de cauzalitate, raportul de prepuşenie, precum şi legătura dintre fapta ilicită şi atribuţiile ce au fost încredinţate“.

Instanţa explică şi că „fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei persoane“. În cazul de faţă, mai arată magis­tratul Judecătoriei Sectorului 3, „nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, întrucât fapta pârâtului Hodor Mădălin nu este una ilicită“.

Libertatea de exprimare, stă la baza unei societăţi democratice

Libertatea de exprimare, mai subliniază instanţa, stă la baza noţiunii de „societate democratică“, iar acest drept al fiecărui individ acoperă „nu doar informaţiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci şi acelea care ofensează, şochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populaţiei“.

Toate aceste lucruri, mai arată instanţa, „reprezintă cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis în absenţa cărora nu există societate democratică“.

Magistratul Judecătoriei Sectorului 3, care a judecat cazul Cristoiu versus Hodor, a mai arătat şi importanţa pe care subiectul privind Securitatea o are pentru societatea românească: „Instanţa reţine că relaţiile dintre persoanele publice şi Securitate sunt un subiect ce reprezintă un interes major pentru societatea română. Colaborarea cu această organizaţie este o chestiune socială şi morală foarte sensibilă în contextul istoric specific al României“. Judecătorul a mai arătat că nici măcar contextul în care a fost publicat interviul cu Mădălin Hodor nu poate fi invocat de Cristoiu ca argument pentru prejudicierea imaginii sale.

Pe lângă că interviul era legat de un subiect de actualitate, care ţinea, la acea dată de cercetarea disciplinară a lui Hodor începută de CNSAS odată cu publicarea listelor cu „elitele colabo­raţioniste“, judecătorul apreciază că „libertatea presei beneficiază de o protecţie privilegiată, având obligaţia de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor şi responsabilităţilor sale, informaţii şi idei asupra unor chestiuni politice, precum şi a altor subiecte de interes general“.

În plus, mai subliniază instanţa, tocmai faptul că Ion Cristoiu este o persoană publică, „considerat mentor de către alţi jurnalişti“, a fost un motiv întemeiat care să necesite atenţia presei.

Newsweek: Documente privind relaţia cu Securitatea a lui Ion Cristoiu. Ziaristul a negat că ar fi fost colaborator

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite