Cum văd americanii România: un tigru la Marea Neagră?

România şi Polonia sunt favoritele SUA în regiune şi vor deveni lideri regionali, fiecare pe bucata sa de interes geopolitic.

Cele două state urmează să fie conectate prin autostrăzi şi căi ferate, de la Marea Neagră, din Constanţa, până la Marea Baltică, la Gdansk. Aceste culoare vor ajuta la scoaterea Rusiei din ecuaţia energetică a zonei, având la nevoie şi valenţe militare. Este viziunea sugerată, în mai multe rânduri, de ambasadorul Washigton-ului la Bucureşti.

La sfârştiul săptămânii trecute, partea română şi cea americană au şi semnat un memorandum de peste 7 miliarde de dolari care, dacă se va pune în practică după alegerile americane, va face posibilă viziunea ambasadorului Adrian Zuckerman. Cu aceşti bani ar urma să se termine lucrările Centralei Nucleare de la Cernavodă, începute în anii 80 cu un proiect canadian, pe care au încercat să pună mâna şi chinezii via PSD. Tot din memorandum rezultă şi posibilitatea investiţiei care să lege Marea Neagră de Marea Baltică. 

De altfel, conectarea celor două s-ar face destul de repede, dacă în loc să fie făcut un drum direct prin Ucraina, traseul ar ocoli prin Slovacia şi Ungaria şi ar intra în România prin Vest, mai cu seamă că există porţiuni lungi de autostradă pe acest ax şi statele străbătute sunt toate în Iniţiativa Celor Trei Mări sau Intermarium.

Planul n-ar lua în considerare o scurtătură prin Ucraina, o zonă prea complicată, pe care Rusia nu vrea să o lase să plece, iar Occidentul nu insistă să o dizloce. Intermarium este un concept preluat din muzeul de idei al istoriei şi pus pe tapet de Polonia cu ajutorul Statelor Unite. În perioada interbelică mareşalul polonez Józef Piłsudski a găndit o alianţă, dacă nu chiar o federaţie a ţărilor cuprinse „Între Mări” cu scopul de a apăra întreaga regiune atât împotriva Rusiei Sovietice, cât şi a Germaniei. 

În septembrie 2018, summitul Iniţiativei celor Trei Mări s-a desfăşurat la Bucureşti

Noul Intermarium are obiective relativ similare, dar îmbrăcate în termeni economici. Iniţiativa Celor Trei Mări, adică a statelor dintre Marea Adriatică, Marea Baltică şi Marea Neagră a fost inaugurată acum patru ani la Dubrovnik, cu scopul „consolidării independenţei energetice” şi a dezvoltării legăturilor între statele care participă: Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria.

Cu excepţia Austriei, toate celelalte provin din fostul lagăr socialist şi formează ceea ce, fostul şef al Pentagonului, Donald Rumsfeld, numea „noua Europă”, comparând-o în 2003, când se punea problema invadării Irakului, cu „vechea Europă”, în special Franţa şi Germania, care din punctul lui de vedere se refugiaseră într-un conformism politic vecin cu laşitatea. 

Ambasadorul american la Bucureşti pare să reţină această departajare, chiar dacă nu o formulează explicit. El vorbeşte despre importanţa României şi Poloniei pe flancul sudic, despre armamentul sofisticat pe care Statele Unite l-a amplasat în cele două state şi despre proiectul comun pe care Varşovia şi Bucureştiul trebuie să-l demareze cât de curând: conectarea lor pe şosea, pe cale ferată şi în cele din urmă prin conducte energetice.

Polonia, care cumpără gaz din SUA prin terminalul Swinouscie din Mare Baltică se opune din răsputeri gazoductului Nord Stream 2, dintre Germania şi Rusia. România, pe de altă parte, nu are nicio problemă să-şi completeze nevoile cu gaz rusesc, ţinându-şi propriile resurse pentru zile negre. Turkish Stream, conducta care aduce gaz din Rusia în Turcia şi mai departe în Balcani prin Bulgaria, nu a fost în niciun moment pusă sub semnul întrebării la Bucureşti.

România îşi păstrează loialitatea faţă de americani, dar nu face exces de zel, investiţiile militare rămân la limita cea mai de jos, proiectele energetice sunt modeste, legislaţia croită împotriva investitorilor se schimbă greu, iar unele întrebări puse de partenerul strategic, cel mai important, rămân fără răspuns din partea Bucureştiului. De pildă, în iulie, când secretarul de stat american Mike Pompeo a îndemnat la realizarea unui coaliţii internaţionale pentru a contracara influenţa Chinei pe plan global, preşedintele Klaus Iohannis a spus că diplomaţia română va evalua „schimbările geopolitice” care au loc.

Este felul diplomatic în care răspunde România, atunci când e nevoită să aibă poziţii ferme. Are o temere istorică, fiindcă e o ţară de margine, care în trecut a fost într-o permanentă precaritate, între Estul lacom şi Vestul egoist. Chiar sub umbrela NATO şi scutul SUA, România rămâne precaută, aşteptând banii americani, aplaudând proiectele lor, dar refuzând poziţiile inflexibile, inclusiv atunci când ar trebui făcute împotriva Chinei. 

Noul ambasador american la Bucureşti încearcă să schimbe reflexele autohtone şi să facă din România noul tigru la Marea Neagră, care să adune investiţii, să se transforme într-un nod energetic important, o ţară înarmată până în dinţi, care ştie clar ce vrea şi care îşi dă mâna cu Polonia într-un triunghi cu vîrful la Washington. 

Sabina Fati - Deutsche Welle