Dacă se oprea Oprea...

Gabriel Oprea

Înclin să cred că românii care protestează în Piaţa Universităţii au fost mai degrabă şocaţi de lipsa de reacţie a ministrului/omului/pasagerului Gabriel Oprea în cazul accidentului în care i-a murit (până la urmă) un coleg, un subaltern, mai puţin faţă de faptul că foloseşte coloană oficială zilnic, în diverse deplasări.

Pentru că dacă se oprea Oprea ATUNCI, dacă simula măcar grija faţă de motociclistul căzut în groapă, dacă vărsa o lacrimă, dacă suna la 112, dacă punea mâna pe un gard, să elibereze locul pentru SMURD, cred că oamenii i-ar mai fi iertat întrucâtva trufia de a-şi lua antemergători. Ar fi dovedit că îi pasă. Sau asta ar fi arătat şi asta ar fi trâmbiţat piţipoancele care acum latră deşănţat, spunând pe conturile piţiponceşti de Facebook "ce om minunat e el şi cât de mult îi pasă de angajaţi". Păi "minunatul" se cam grăbea, nu se prea oprea...

Lipsa LUI de reacţie dovedeşte (dacă mai era nevoie) sentimentul de vinovăţie, de culpă. La fel şi avansarea post-mortem a bietului poliţist. Cu ocaziile astea Oprea ne-a arătat că are coloană oficială, dar nu are "coloană". Şi că demnitatea pe care o tot spoieşte pe gardurile credulilor, onoarea şi cinstea de militar, sunt doar textele unei campanii prematur pregătite.

Dar groapa lui Gigină nu a săpat-o Distrigazul, din greşeală, ci tocmai cel care îi gonea în întuneric pe poliţiştii motociclişti ca să nu piardă vremea în trafic. Şi care se pare că se va ţine de scaun suficient de puternic, la fel de tare cum se ţine colegul de "suferinţă", Ponta Viorel, cam la fel de vinovat şi el. Şi cu tot la fel de mulţi motociclişti în uniformă în "coloana oficială".

Iar lipsa reacţiei societăţii civile ne face şi pe noi, cei care asistăm dând din umeri a neputinţă, un fel de gropari.