„Datina“ educaţiei cu pumnul i-a adus României o condamnare la CEDO

Tatăl a fost condamnat la închisoare cu suspendare FOTO Adevărul

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român pentru că nu a făcut nimic pentru a împiedica ca un băieţel de trei ani să fie supus unor tratamente inumane de către tatăl său. Specialiştii români susţin că violenţa în familie este un fenomen acceptat în societatea din România, în care au crescut inclusiv judecătorii şi procurorii ţării.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat ieri statul român pentru că nu a făcut nimic pentru a împiedica ca un băieţel de trei ani să fie supus unor tratamente inumane de către tatăl său, dar şi pentru că instanţele din România nu le-au oferit copilului şi mamei lui - care l-a dat în judecată pe agresor - un proces corect. Asta deşi din 2012 avem o legislaţie care, în teorie, protejează victimele împotriva violenţei în familie. Dar nu este aplicată. Dovadă că 63% dintre copii spun că au fost bătuţi acasă de către părinţi, potrivit unui studiu recent.

L-a încuiat într-o debara întunecoasă

Băieţelul, agresat de tatăl său, s-a născut în 2001, iar părinţii lui au divorţat în 2004. Înainte de separare, mama a semnalat agresiunile soţului la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din Bucureşti. La acea dată, autorităţile au declarat că au „monitorizat cazul”. În pofida acestui lucru, tatăl a continuat să îi caute pe cei doi, şi să manifeste o atitudine violentă, astfel că mama a depus patru plângeri la Poliţia Capitalei şi abia la cea de-a cincea poliţia a înaintat dosarul către un procuror.

Ancheta procurorului a durat doi ani, timp în care au fost audiaţi martori şi s-a făcut o expertiză, care a demonstrat că minorul a suferit traume din cauza comportamentului agresiv al tatălui său. De altfel, acesta din urmă a fost trimis în judecată. În 2008, prima instanţă l-a achitat pe agresor motivând că „comportamentul nepotrivit ocazional al tatălui nu a fost suficient de sever ca să constituie o infracţiune”.

Mama a făcut apel, iar de data aceasta instanţa l-a audiat şi pe copil, care a declarat că tatăl său l-a lovit, l-a încuiat într-o debara întunecoasă, că a aruncat apă pe el în timp ce dormea, că adesea era agresiv şi cu mama lui, cu bunica sau mătuşa maternă şi că nu vrea să îşi întâlnească tatăl pentru că îi e frică de el. Cea de a doua instanţă l-a condamnat pe agresor la patru ani de închisoare cu suspendare. Ulterior, agresorul a făcut şi el apel, cerând şi o examinare a copilului de către un medic legist. În 2012, în urma reanalizării tuturor probelor, Curtea a constatat că „faptele tatălui au fost grave şi i-au provocat copilului probleme de ataşament”. Însă l-a condamnat la un an cu suspendare şi i s-au interzis drepturile părinteşti timp de doi ani.

CEDO a constatat că în acest caz a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană şi anume că „nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane şi degradante“. În plus, Curtea a transmis că autorităţile române nu au luat măsuri pentru aplicarea unor pedepse suficient de aspre pentru a descuraja agresiunile asupra minorilor. De asemenea, CEDO a constatat că ancheta instanţelor din România a fost prea lungă şi ineficientă şi că durata procedurilor judiciare a fost şi ea excesivă. În concluzie, România va trebui să-i plătească copilului 10.000 de euro daune morale.

63% dintre copii spun că au fost bătuţi acasă de către părinţi

„Deşi interzise prin lege, abuzul şi neglijarea continuă să fie fenomene prezente în viaţa copiilor din România. Astfel, un procent de 63% dintre copii spun că au fost bătuţi acasă de către părinţi, în timp ce 20% dintre părinţi consideră încă pedepsele fizice drept un mijloc de educaţie a copiilor. Aceste date sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât procentul de părinţi care recunosc că îşi supun copiii unor forme de abuz fizic/pedepse corporale (38%) a rămas constant, în ciuda interzicerii formale a oricăror pedepse corporale asupra copiilor, potrivit studiilor făcute de <<Salvaţi Copiii>>“, a comentat Gabriela Alexandrescu, preşedintele Organizaţiei „Salvaţi Copiii“.

Violenţa domestică sau în familie e o problemă gravă de sistem, susţin specialiştii. De exemplu, magistratul Cristi Danileţ spune că ordinul de protecţie este greu de aplicat. „Este inadmisibil ca un proces pentru violenţa împotriva unui minor să dureze opt ani de zile, iar agresorul să nu fie sancţionat. Din păcate, violenţa în familie este un fenomen acceptat în societatea din România, în care au crescut inclusiv judecătorii şi procurorii ţării. De aceea, astfel de cazuri sunt tratate cu indiferenţă uneori. Din acest motiv rezolvarea dosarelor durează foarte mult şi tot de aici, derivă faptul că sancţiunile fie nu se aplică, fie sunt lipsite de fermitate“, a declarat pentru „Adevărul“, judecătorul Cristi Danileţ. 

La rândul său, sociologul Alfred Bulai arată că România se ghidează încă după sintagma „Bătaia este ruptă din rai”. „Sunt probleme legate de modul în care funcţionează sistemul social de la noi pentru că, din punct de vedere al legislaţiei, nu avem mari diferenţe faţă de Norvegia, de exemplu. Şi la noi, profesorul trebuie să anunţe dacă vede un elev cu ochiul vânăt. Diferenţa e că la noi responsabilitatea socială şi vigilenţa sunt mai slabe”, a explicat Bulai.

Abuzurile fizice şi repetate sunt cu atât mai grave la copiii în primii ani de viaţă pentru că îl vor marca pe viaţă. „Cu cât e la o vârstă mai mică, cu atât impactul va fi mai puternic. Specificul nostru e unul tolerant cu bătaia care se aplică în familii, însă traumele sunt clare asupra unui copil şi ulterior, asupra dezvoltării sale”, a afirmat Mihai Copăceanu, psiholog.