De la celebrul Petrache Lupu la basar abeanca Zenaida Stoenescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bioterapeuţii reprezintă o categorie de oameni al căror câmp energetic biologic depăşeşte câmpul biofizic normal al oricărei fiinţe vii. Această formă de energie poate fi pusă

Bioterapeuţii reprezintă o categorie de oameni al căror câmp energetic biologic depăşeşte câmpul biofizic normal al oricărei fiinţe vii.

Această formă de energie poate fi pusă deocamdată în evidenţă şi măsurată doar empiric şi grosier, prin intermediul fotografiilor realizate într-un câmp electric de înaltă frecvenţă, fotografii numite şi electronofotografii (aşa-numitele fotografii de tip Kirlian).

Cei care au un astfel de câmp bioenergetic crescut învaţă în timp să-şi dozeze "surplusul" de energie şi să-l folosească pentru armonizarea energiei semenilor bolnavi, boala fiind privită de aceşti terapeuţi ca o dereglare a câmpului biofizic uman.

Până în prezent, în România nu s-au făcut cercetări aprofundate asupra bioterapeuţilor. Abia în acest an, sub coordonarea lui Vasile Rudan, specialist în cercetarea fenomenelor de graniţă din domeniul fizicii, şi a prof. univ. dr. Frumuzachi Barca, a luat fiinţă Centrul de Cercetări Bioenergetice.

Centrul este axat pe cercetări experimentale situate la limitele cunoaşterii şi are ca obiectiv principal valorificarea în planul sănătăţii populaţiei a unui segment din cercetările de frontieră efectuate în România între anii 1963-1988 inclusiv, ce aveau în vremea aceea aplicaţii exclusiv militare.


Până în decembrie '89, în România nu au fost făcute cercetări privind aplicarea unor metodologii extrasenzitive în domeniul sănătăţii populaţiei, cu excepţia studierii efectelor nocive ale focarelor geopatogene asupra organismului uman. Începând cu anul 1992, au demarat primele cercetări experimentale, coordonate de cercetătorul Vasile Rudan, având ca obiect aplicaţiile civile ale unor metodologii de investigare aflate la limitele cunoaşterii.

Au fost reluate, totodată, investigaţiile asupra structurii energetice externe a organismelor vii, îndeosebi asupra biocâmpului uman. Primul teraput care a acceptat să se supună cercetării, în baza unui protocol, este Zenaida Stoenescu, originară din Chişinău.

După cum ne-a declarat Vasile Rudan, obiectul principal al protocolului de colaborare constă în monitorizarea eficienţei sau, după caz, a noneficienţei unor terapii complementare sau alternative actului medical alopat, în vederea alcătuirii unui eşafodaj ştiinţific care să vină în întâmpinarea recentei Legi 118/2007. Protocolul este accesibil de altfel tuturor bioterapeuţilor care doresc să facă obiectul unor monitorizări bazate pe criterii ştiinţifice, cu menţiunea că se acceptă numai buletine de analize clinice eliberate de instituţii serioase.


"N-am văzut atâta cancer ca în România"


Zenaida Stoenescu s-a născut într-o familie de origine poloneză. Bunica Zenaidei era vindecătoare. Ştia numeroase ierburi, rădăcini, leacuri. Zenaida a vrut să înveţe să vindece de când se ştie. Târziu a înţeles că nu există doi vindecători care să trateze la fel, deşi se întâmplă să se folosească de aceleaşi ingrediente. "Nu există doi oameni la fel", spune Zenaida.

"Eu mă uit la pacient şi ştiu că îi trebuie ceva ce la altul, cu aceeaşi boală, n-ar da rezultate." A urmat şcoala de asistente medicale şi cursurile celebrei rusoaice Djuna. A fost selectată pentru capacităţile ei extrasenzoriale - reuşeşte să ridice un corp de peste 100 kilograme, prin "magnetismul" palmelor - şi a fost repartizată să lucreze în diverse zone de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, cum erau oraşele închise străinilor Sahalin, Cosmodromul Baikonur. "Am avut multe cazuri de cancer acolo, dar ca în România, atât de multe şi complexe, n-am văzut nicăieri. Se poate să fie de la Cernobîl", spune Zenadia.


S-a simţit cu adevărat neputincioasă când fiica sa, singurul copil, a fost diagnosticată cu leucemie, la vârsta de 12 ani. Nu a crezut că-şi poate trata propriul copil. Cei mai buni doctori s-au ocupat de copilă. I s-au făcut tratamentele cele mai bune. Fetiţa se stingea. Zenaida s-a rugat la Dumnezeu cum nu s-a rugat niciodată ca să-i dea puterea de a-şi salva fiica. A simţit efectiv că se transformă, că i se dezvoltă capacităţile terapeutice. Acum, fata ei are 35 de ani şi e mama a două fetiţe.


În urma studiilor efectuate la Centrul de Cercetări Bioenergetice din Bucureşti, specialiştii au consemnat că "terapeutul extrasenzitiv Zenaida acţionează prin inducţie telepatică, activând energii vindecătoare aflate în stare latentă în subconştientul bolnavului".

"Succesul vindecării unor boli considerate incurabile presupune şi implicarea psihică a bolnavului în actul vindecării sale, alături de terapeutul extrasenzitiv. În urma monitorizării corespunzătoare etapei preliminare, rezultă că rata ameliorării sau vindecării de către terapeutul extrasenzitiv Zenaida a unor boli considerate incurabile de medicina alopată se situează în jurul procentului de 90%.

În etapa următoare, monitorizarea va fi extinsă asupra unui număr de aproximativ 1.200 de pacienţi, pentru a se fundamenta o concluzie ştiinţifică bazată pe un volum optim de date repetabile." În luna aprilie 2008, Centrul va susţine prima sesiune de comunicări şi anunţă o premieră mondială în domeniul terapiilor complementare.


Tămăduitorul din Maglavit şi "urmaşii" săi

Deşi majoritatea vindecătorilor care folosesc bioenergia au apărut ca ciupercile după ploaie în perioada de după 1989, cazuri de tămăduitori cu puteri paranormale au existat şi înainte, dar şi în timpul perioadei comuniste.


În 1935, un ciobănaş sărac şi cu vorba greoaie din Maglavit avea să uimească Europa. El a mărturisit că "Moşul", Dumnezeu, i s-a arătat de trei ori şi i-a transmis din tainele lumii. Câmpia unde i s-a arătat a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga Europă şi pentru suferinzi, care ori îl atingeau pe ciobănaşul pe care-l considerau sfânt, ori strângeau "lacrimile" salciei lângă care acesta avusese viziunea şi se vindecau de cele mai cumplite boli.

În urma viziunii sale, Petrache Lupu, un om slăbuţ de felul lui, a căpătat o energie ieşită din comun şi darul clarviziunii. Oameni de ştiinţă au cercetat salcia plângătoare a lui Petrache, dar n-au găsit niciun panaceu universal pentru bolile pe care le vindeca. Neurologul Gheorghe Marinescu şi profesorul Parhon l-au consultat pe cioban, dar l-au găsit perfect sănătos. Petrache Lupu a rămas cel mai mediatizat "bioenergoterapeut" şi clarvăzător al României.


Până în decembrie '89, un alt bioterapeut în vogă era Valeriu Popa, inginer de meserie. Datorită unor rezultate remarcabile în vindecarea unor pacienţi, din America şi Canada, catalogaţi de medici drept "incurabili", a fost numit de presa americană "Edgar Cayce al României".


Un vindecător din "vechea gardă" este şi Iulian Urziceanu, originar din comuna Siliştea Crucii, judeţul Dolj. Descoperit şi popularizat înainte de Revoluţie, a putut să-şi folosească "puterile" abia din 1990, după ce suferinzi din toată ţara s-au strâns la fosta Şcoală Interjudeţeană de Partid Craiova şi au organizat un miting de susţinere, în care cereau mai-marilor vremii un sediu în care, cu avizul Ministerului Sănătăţii, să se poată derula "experimentul Iulian Urziceanu".


Alt bioterapeut renumit în perioada postrevoluţionară a fost Constantin Mudava, născut în 1935, absolvent al Institutului de Fizică Atomică. S-a specializat în medicină generală după ce şi-a descoperit capacităţile bioenergetice. La începutul anilor '90, Mudava a înfiinţat Societatea Umanistă de Sănătate şi Bioenergie. În 1996, a candidat la Preşedinţia României, dar a obţinut atât de puţine voturi încât s-a retras din viaţa publică.

Invazia de peste Prut


După 1989, cei mai cunoscuţi terapeuţi de gen au venit în special din Basarabia, unii dintre aceştia aurolaţi de cursurile de bioterapie efectuate sub îndrumarea celebrei Djuna. Profitând de vidul legislativ din România postdecembristă, cei mai mulţi şi-au deschis cabinete de terapii alternative pe baza unor simple autorizaţii emise în mare grabă de Ministerul Sănătăţii. Abia în 1996 a luat fiinţă, la Arad, Asociaţia Naţională de Terapii Complementare din România (ANATECOR), care şi-a propus să se ocupe de "formarea şi coordonarea eticii profesionale a practicanţilor de terapii complementare din România".


Pe lângă valul de moldoveni, au apărut în întreaga ţară cazuri de persoane cu puteri mai mult sau mai puţin miraculoase. Spre exemplu, soţia regretatului actor Adrian Pintea, Lavinia Pintea-Tatomir, face parte din noua "clasă" de terapeuţi, care îmbină medicina modernă cu tehnicile complementare. De la 11 ani a observat că are abilităţi de vindecare, supravegheate de tatăl său, medicul Vasile Tatomir. Diagnosticele ei au fost confirmate ulterior de investigaţiile medicale. Lavinia a fost eleva lui Valeriu Popa şi se pare că este înzestrată cu capacităţi extrasenzoriale, care se manifestă prin telepatie, clarviziune, premoniţie şi psihokinezie (atrage şi mişcă obiecte de la distanţă).

"Clienţii bioterapeuţilor sunt aceiaşi cu ai Caritasului"

"Bioterapiile au succes pentru că sunt mereu o noutate, pentru că par a nu agresiona în niciun fel pacientul, pentru că cei care le practică afirmă succese mirobolante în tratamentul diferitelor boli, iar pe de altă parte nu par să aibă vreo dificultate în a diagnostica pe cineva", spune prof. dr. Florin Tudose, medic psihiatru. "De asemenea, aceste terapii par foarte personalizate, se adresează strict bolnavului şi nu unei boli anume. De altfel, cei care le practică cel mai adesea le consideră un panaceu universal: sunt bune la toate.


Pacientul-standard este fie un pacient grav bolnav pentru care nu mai există soluţii medicale eficiente şi care se agaţă de orice posibil remediu, fie cel mai adesea unul hipocondriac, care face în permanenţă analize şi explorări medicale şi care la orice tratament, după entuziasmul iniţial, îşi declară lipsa de satisfacţie faţă de rezultatul terapeutic. O altă caracteristică tipică o constituie sugestibilitatea şi un fel de inabilitate socială pe care bioterapeutul o speculează la maximum.

De asemenea, persoanele cu personalităţi imature care au de regulă o gândire lipsită de reguli şi rigori sunt victime sigure ale bioterapeuţilor. Pe de altă parte, nu există o mare diferenţă între occidentalii care frecventează bioterapeuţii şi românii care se declară încrezători în astfel de practici. Peste tot există naivi şi nemulţumiţi, oameni cărora le este frică de doctori sau de procedurile medicale şi mai ales oameni dispuşi să creadă în basme, poveşti şi practici oculte.

Cât despre români, clienţii bioterapeuţilor sunt aceiaşi cu ai Caritasului, SAFI sau FNI, cei care joacă milioane pe numere alese de Ogică sau fac coada la Mama Mamei Omida. În principiu, orice sistem medical care nu funcţionează împinge pacienţii spre alternative. Cu toate acestea, nu doar ineficienţa sistemului este cea care îi împinge pe pacienţi spre bioterapeuţi, pentru că şi în ţările cu sisteme foarte dezvoltate aceştia au succes. Este vorba mai mult de atitudinea medicilor şi a personalului medical care generează frustrare pacienţilor şi orientarea lor spre pseudoalternative".

Ce este efectul Kirlian?

Efectul câmpului bioenergetic al oricărui organism viu a fost descoperit accidental de Senyon D. Kirlian. Tehnicianul rus repara un echipament într-un spital când a descoperit ceva anormal. Mai târziu, a descoperit că interacţiunea dintre bioenergia organismelor vii şi plăcile fotografice generează efecte fotografice, developate pe film. Kirlian şi soţia sa au developat pentru prima dată efectul în 1939. Din 1940, Kirlian a demarat cercetări amănunţite.

Începând cu 1970, cercetările privind fotografia şi efectul Kirlian au început să se deruleze şi în Statele Unite. Dacă obiectul investigat este pus pe un film foto, energia luminoasă a descărcării coronariene de plasmă va lăsa o urmă pe film. Urma conţine un set de informaţii despre condiţia bioplasmei. Anumiţi cercetători o numesc metoda fotografieri Kirliane, alţii o denumesc electrofotografie.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite