De ce a fost condamnat fostul şef al ISC, Balaban Grăjdan, pentru favorizarea lui Adrian Năstase. „Între cei doi a fost o comunicare constantă!”
0
Curtea Supremă a motivat sentinţa în cazul fostului şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) Adrian Balaban Grăjdan, care a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru că în 2012 a trimis instaţei o adresă prin care contesta existenţa unui prejudiciu în dosarul "Trofeul calităţii”. Sentinţa a fost dată pe 16 iunie 2015, iar apelul se va judeca în această toamnă la Completul de 5 judecători.
Grăjdan a fost trimis în judecată, de DNA, în 19 iulie 2013, pentru favorizarea infractorului, fiind acuzat că în 2012 a trimis ICCJ o adresă prin care contesta existenţa unui prejudiciu în dosarul "Trofeul calităţii"- Adrian Năstase şi retrăgea instituţia ca parte din cauză.
Care este gradul de pericol social
Curtea Supremă arată că gradul de pericol social al faptei “este relevat de modul premeditat şi minuţios în care inculpatul a conceput şi pus în aplicare întreaga activitate infracţională cu scopul de a-l favoriza pe inculpatul Adrian Năstase şi implicit pe ceilalţi inculpaţi din dosarul <<Trofeul Calităţii>>, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen de judecată la data de 23 mai 2012”.
“De asemenea, întocmirea, semnarea şi transmiterea către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, în numele unei instituţii de stat, ce figura ca parte civilă, a unei adrese, pentru un dosar, aflat în calea de atac a recursului, al cărui conţinut prevedea unele date eronate, neverificate de către inculpat şi de nicio altă direcţie de specialitate din cadrul ISC, ce era de natură să îngreuneze procesul privindu-i pe inculpaţii din dosarul „Trofeul calităţii” şi totodată, să le creeze o situaţie favorabilă acestora, relevă gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului”, au arătat magistraţii.
“Putea să conştientizeze importanţa deosebită a valorilor sociale”
Curtea Supremă mai arată că fapta lui Balaban Grăjdan apare cu atât mai gravă cu cât acesta, prin funcţiile de conducere pe care le-a ocupat în cadrul ISC, inspector general, (nu era prima dată când deţinea funcţia de inspector general, era la a doua numire, putându-se vorbi chiar de o experienţă în exercitarea prerogativelor funcţiei), cât şi de director al Direcţiei Legislaţie, se presupune că avea bună pregătire în cunoaşterea, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor legale, “astfel încât putea să conştientizeze importanţa deosebită a valorilor sociale pe care le-a periclitat şi vătămat prin fapta sa, cât şi starea de pericol creată”.
Instanţa a remarcat în mod deosebit principiile fundamentale care guvernează statutul de demnitar (Grăjdan în calitatea sa de inspector general avea rang de secretar de stat): “probitatea, demnitatea, responsabilitatea, legalitatea, buna credinţă, onestitatea, transparenţa, corectitudinea, credibilitatea în exercitarea funcţiei, a căror nerespectare imputabilă atrage consecinţe negative în ceea ce priveşte continuarea exercitării funcţiei” (Grăjdan a fost revocat din funcţie la data de 24 mai 2012 prin decizia Primului Ministru, ca urmare a nerespectării procedurii în emiterea adresei nr.22/20 mai 2012)
Posibilitatea împlinirii prescrierii faptelor
Potrivit judecătorilor, în cauză, prin emiterea adresei nr.22/22 mai 2012 către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către Balaban Grăjdan s-a urmărit îngreunarea şi întârzierea cercetărilor în cauza „Trofeul Calităţii” şi crearea unei situaţii favorabile inculpaţilor, “prin inducerea unei stări de suspiciune cu privire la existenţa prejudiciului, fapt de natură să ducă la verificări suplimentare, care atrăgeau amânarea cauzei, provocând întârzieri, în condiţiile în care exista şi posibilitatea împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale a inculpaţilor”.
Judecători: “A urmărit favorizarea lui Adrian Năstase”
Astfel, Balaban Grăjdan ar fi urmărit, în principal, favorizarea lui Adrian Năstase şi implicit a celorlalţi inculpaţi din dosar: Paula Jianu, Gasparovici Diana, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana, Mihail Cristian Vasile.
Curtea Supremă a reluat din acuzaţiile DNA, potrivit procurorilor Balaban Grăjdan ar fi urmărit, în principal favorizarea lui Adrian Năstase, prin faptul că, din probele dosarului, a reieşit că fostul şef al ISC era coleg de partid, întâlnindu-se la diferite şedinţe de partid (aspect confirmat chiar de Balaban Grăjdan), avea permanent cu acesta o strânsă legătură.
În plus l-a contactat telefonic şi prin sms, uneori chiar în perioada procesului pe care Adrian Năstase îl avea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dovada fiind comunicările telefonice şi sms-urile din ziua de 22 mai 2012, ora 5:53:48 (AM), 15 decembrie 2011, ora 6:27:19 (PM), 28 decembrie 2011 ora 4:39:49 (PM/SMS), 30.01.2012 ora 4:11.59 (SMS),24 decembrie 2011, ora 11:01:31 (AM/SMS), 14 aprilie 2012 (ora 4:15:19 (PM/SMS), 16 aprilie 2012 ora 8:37:06 (PM/SMS), 15 decembrie 2011-(data pronunţării soluţiei în dosarul nr.8237/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care Adrian Năstase era judecat pentru fapte de corupţie).
Sms-uri către Năstase, “Sunt urări de Sărbători!”
Curtea a explicat că Balaban Grăjdan a susţinut când a fost audiat că toate aceste comunicări telefonice sau SMS-uri nu prezintă relevanţă, întrucât s-au realizat cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun pentru a transmite urările specifice celor două sărbători.
“Confirmă teza parchetului”
“Instanţa, coroborându-le cu celelalte probe şi în contextul situaţiei de fapt reţinute, apreciază că ele demonstreză faptul că între Adrian Năstase şi inculpatul din prezenta cauză a existat o comunicare constantă, acesta fiind interesat de situaţia juridică a numitului Adrian Năstase, (apelul telefonic iniţiat la data de 15 decembrie 2011 - când se pronunţa soluţia în dosarul nr.8237/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- este relevant), iar afirmaţiile inculpatului Balaban Grăjdan Constantin Adrian din cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, în sensul că „nu dorea să-i aibă pe conştiinţă pe cei din dosarul Trofeul Calităţii”, că a citit hotărârea instanţei de fond, pronunţată în dosarul „Trofeul Calităţii”, cât şi raportul de expertiză efectuat în această cauză, că avea informaţii că a doua zi se pronunţă o hotărâre într-o cauză în care înscrisurile au fost viciate, că avea cunoştiinţă de existenţa raportului Curţii de Conturi pe anul 2004 de la inculpata Jianu Irina, vin practic să confirme interesul manifestat de inculpat cu privire la modul de soluţionare al dosarului „Trofeul Calităţii” şi, în acelaşi timp, confirmă teza probatorie susţinută de Parchet.”
"Păi îţi spun eu, deci, el cu Vanghelie a vorbit"
Un aspect reliefat de instanţă, reiese din discuţiile unor angajaţi din cadrul ISC. Astfel, Ioan Sorin Mălinescu a fost contactat telephonic, pe 24 mai 2012, de o persoană neidentificată, căreia i-a spus că a fost la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru audiere. Angajaţii discutau că Balaban Grăjdan ar fi fost propus în funcţia de şef pe la propunerea lui Marian Vanghelie.
Interlocutor: Lasă, mă frate, judecătorii să aprecieze, avocaţii să ceară, că nu-i prejudiciu, e altă treabă acu '!
Ioan Sorin Mălinescu: Nu ştiu.
Interlocutor: Dacă nu e, se dovedeşte că nu e, dacă e, asta este, nu-i treaba lui, dar nu scoate el….
…
Interlocutor: Păi, o să apară în Monitor, l-a demis, ce să mai ….!
Ioan Sorin Mălinescu: Aha, aha !
Interlocutor: Că ăsta e ….. mai e …..
Ioan Sorin Mălinescu: Şi pe cine pune în loc ?
Interlocutor: Păi îţi spun eu, deci, el cu Vanghelie a vorbit.
Ioan Sorin Mălinescu: Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu !
Interlocutor: Bănuiesc, nu ştiu ! ….. ”
Adresa crea suspiciuni
Curtea Supremă a ţinut să precizeze că prin conţinutul său adresa trimisă de Balaban Grăjdan, completului care judeca dosarul “Trofeul Calităţii”, “deşi nu era aptă să înlăture vinovăţia inculpaţilor, întrucât refuzul părţii vătămate de a se constitui parte civilă nu echivalează cu lipsa prejudiciului, venea însă în sprijinul apărării acestora şi crea suspiciuni cu privire la existenţa prejudiciului, putând duce la efectuarea unei noi expertize, care era de natură a îngreuna judecarea cauzei, cu acordarea de noi termene, în vederea administrării acestei probe, ceea ce ar fi prelungit procesul şi în aceste condiţii ar fi putut conduce, probabil, chiar la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale a inculpaţilor.”
Se încarcă comentariile...
