Eveniment

articolul anterior articolul urmator

Decembrie ’89: revoluţia ar fi putut începe

10
16 Dec 2019 11:46:07
Deutsche Welle

Presa se pare că nu mai are suflu, de la un an la altul, pentru a prezenta noi informaţii, reportaje, documentare, pentru a cerceta cauzele mai profunde şi variate ale revoltelor populare.

În fiecare an, începând cu 16 decembrie, ziua în care, acum treizeci de ani, Timişoara a ieşit în stradă împotriva lui Ceauşescu şi a regimului comunist, pentru ca a doua zi să cadă primele victime, povestim lovitura de stat pregătită şi executată de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Cico Dumitrescu, Nicolae Militaru, Victor Atanasie Stănculescu, Iosif Rus şi de către mulţi alţii, care au acţionat din umbră iar apoi s-au transformat în oameni fără chip, dar cu afaceri fabuloase, agenţi pe piaţa liberă a corupţiei care fac şi desfac guverne, influenţează alegerea preşedinţilor, modifică pentru propriile interese configuraţia parlamentelor. Mă refer în special la cei care au lucrat în Direcţia de Informaţii Externe, în fosta Securitate sau în Direcţia de Informaţii a Armatei.

Decembrie al acestui an are o particularitate mult aşteptată, şi anume judecarea lotului Iliescu pentru infracţiuni contra umanităţii. La şedinţa din 29 noiembrie, omul care a făcut cel mai mult rău românilor în timpul celor zece ani în care a fost preşedinte, şi nu numai atunci, nu s-a prezentat la procesul ce se judecă la ÎCCJ. Următorul termen de judecată este pe 21 februarie anul viitor. Pe 3 martie, asasinul numărul unu, manipulatorul celei mai mari părţi a populaţiei, care a fost ţinută strategic în toţi aceşti ani în sărăcie şi ignoranţă, are toate şansele să împlinească 90 de ani. Condamnarea lui Iliescu Ion la vîrsta senectuţii, mai exact a acestui mort în viaţă, este aşteptată de treizeci de ani. Dar ruşinea, poate singura de care este în stare, anume aceea de a primi o sentinţă de trimitere la închisoare, s-ar putea să-l ocolească pe asasinul ascuns sub combinezoanele negre ale teroriştilor, avînd în vedere că judecarea cu celeritate a infracţiunilor grave e doar o vorbă în vînt.

Numărătoarea morţilor şi răniţilor

Oare de cîţi morţi şi răniţi au avut nevoie strategii loviturii de stat din decembrie '89 pentru a prelua puterea politică, îmbrăcînd-o astfel în hainele cernite ale unei revoluţii prefabricate? Potrivit datelor furnizate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, numărul morţilor prin împuşcare este de 1.142, iar al răniţilor de 3.138. Peste şapte sute de copii au rămas orfani de mamă sau de tată, iar în unele cazuri de amîndoi părinţii. Conform datelor din rechizitoriile întocmite de parchetele militare, între 17 şi 27 decembrie au murit împuşcaţi 260 de militari şi 65 de angajaţi ai Securităţii. Aceleaşi surse arată că după 22 decembrie, odată cu intrarea lui Ion Iliescu în Televiziune, au fost înregistrate de şapte ori mai multe victime decît pînă la acea dată.

Poate că desantul grupului din jurul lui Iliescu nu programase un număr atît de mare de victime, dar, ca la orice conspiraţie, lucrurile au scăpat de sub control. Pe de altă parte, autorii loviturii de stat au dezinformat presa occidentală, anunţînd că numărul victimelor, pînă la fuga lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu, ar fi fost de 60.000. Istoricii apreciază că doar un război civil ar putea face atîtea victime. Românii au fost manipulaţi cu aceleaşi informaţii, în special prin Televiziunea publică aservită cu precizie de ceasornic eşalonului doi al PCR, dar şi prin ziarele de mare tiraj care şi-au schimbat peste noapte numele, dar au devenit portavocea noilor stăpîni.

Ca şi în cazul mineriadei din 13-15 iunie ’90, numărul morţilor şi răniţilor în timpul revoltelor din decembrie ’89 nu este prezentat în spaţiul public cu exactitate. De la un an la altul, de la o publicaţie sau post de televiziune la altul, se aproximează. De multe ori citim sau auzim următoarea informaţie halucinantă: „La Revoluţia din decembrie 1989 au murit peste 1.000 de persoane, în special tineri". Dar cei „peste" nu sînt şi ei morţi? Nu îi plîng şi pe ei părinţii, copiii, fraţii, surorile? Nu sînt şi ei victimele satrapilor care i-au băgat în mormînt pentru a acredita minciuna unei revoluţii populare, care a fost de fapt o conspiraţie de uz intern a grupului din jurul lui Iliescu?

Studiu de caz

În ceea ce priveşte aproximarea numărului răniţilor, mass-media şi chiar organele de anchetă au o urmă de scuză. Dar o scuză bazată tot pe falsificarea realităţii, de data aceasta de către vînătorii certificatelor de revoluţionar care, prin diferite relaţii şi tertipuri, au devenit peste noapte „răniţi în revoluţie“, abonaţi în felul acesta la numeroase privilegii acordate de noua putere politică. Poate că cel mai concludent studiu de caz o are ca subiect pe Margareta Costea, soacra lui Mircea Geoană. După ce a beneficiat cincisprezece ani de privilegiile acordate în baza certificatului de rănit în revoluţie, „victima"a intrat pe mîna procuraturii pentru infracţiunea de fals şi foloase necuvenite. Posesoare a trei vile, două în Primăverii, aproape de casa lui Ceauşescu, iar alta la Snagov, construită după 1990, Margareta Costea a declarat procurorilor că a fost rănită la picior pe 23 decembrie, în timp ce descărca dintr-un camion o ladă cu sticle incendiare. Merită citat un fragment din declaraţia halucinantă dată la procuratură:

„În ziua de 23 am revenit la Televiziune şi am început, la îndemnul unui domn în vârstă de circa 40 de ani, îmbrăcat într-un costum maro, împreună cu mai multe persoane, să punem sticle într-un camion pentru a fi făcute incendiare. Eu puneam straifurile de pânză în sticle, pentru aceasta m-am urcat prin faţa camionului, dar la coborâre, pentru că prin faţă se urcau alţii, am încercat să cobor prin spate, unde însă oblonul nu era prins şi am căzut trăgând după mine şi o ladă cu sticle, care mi-a căzut pe picior. Şocul a fost foarte puternic, piciorul fiind rănit, conform declaraţiilor medicale depuse la dosar." Certificatul medical eliberat atunci de un medic de la Spitalul de Urgenţă atestă că soacra lui Geoană suferea de un traumatism la genunchiul drept. Numai că la un consult ulterior, din 1999, necesar verificării autenticităţii carnetelor de răniţi în revoluţie, medicii au constatat că genunchiul rănit era de fapt cel stîng.

Am insistat asupra acestui caz de înşelătorie strigătoare la cer pentru a ne aminti cu cît cinism şi-au negociat beneficiile o serie de şarlatani, printre care mulţi politicieni, călcînd senini pe cadavre.

Manipularea  

Televiziunea a jucat un rol fundamental în timpul revoltelor sîngeroase din decembrie '89. Doar Teodor Brateş, principalul crainic al TVR în acele zile, a fost pus sub acuzare în lotul Iliescu pentru infracţiuni contra umanităţii. Citez din dosarul starostelui Televiziunii: „Suspectul Brateş Teodor, adjunct al redactorului şef al Redacţiei Actualităţi din TVR, a fost principalul factor de diseminare a ştirilor false, cu caracter diversionist, în acest fel contribuind într-o foarte mare măsură la instalarea psihozei teroriste ce a afectat profund întreaga populaţiei a României (militari şi civili). Mesajele televizate ale suspectului s-au referit la atacuri teroriste asupra obiectivelor militare şi civile, apă otrăvită, clădiri minate, diverse conduite abominabile ale aşa zişilor terorişti, atacuri cu elicoptere, desanturi aeriene, coloane de blindate în deplasare etc. Repetarea acestui gen de dezinformare a făcut ca psihoza teroristă să atingă cote paroxistice şi astfel să constituie principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări şi distrugeri petrecute în timpul evenimentelor revoluţionare“. 

Presa scrisă, tot mai anemică, precum şi posturile de radio şi televiziune, se pare că nu mai au suflu, de la un an la altul, pentru a prezenta noi informaţii, reportaje, documentare, pentru a cerceta cauzele mai profunde şi variate ale revoltelor populare în funcţie de segmentele socio-umane împlicate, cauze ce au condus la singura descătuşare de sub comunism din tot blocul sovietic.

George Arun - Deutsche Welle

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Dan Petrescu
16.12.2019, 12:40:51

Decembrie 1989,România….”armata e cu noi”!….s-o credeți voi. În România asistăm de 30 de ani, an de an, în luna Decembrie, la o paradă grotească, meschină, cinică și grețoasă care celebrează un moment din viata acestui popor…..un moment care a fost hotărîtor pentru starea de căcat în care suntem azi, un moment care a hotărît destinul a milioane de români într-un mod criminal prin forță și manipulare. Încolonați, piosi, cerniti și cu o morgă neînțeleasă pentru mine, oficiali de toate rangurile se perindă în urma unui cird de coroane pe care le depun prin locuri special alese să cinstească victimele acelui eveniment din Decembrie 1989, după care revin senini și sublimi la starea de jigodie pe care o practică zi de zi cu un extrem de mare succes. Unii îi spun Revoluție, alții, ca mine, lovitură de stat, atunci cînd fac referire la evenimentele petrecute în România în acel Decembrie ….însă cînd pomenim acele zile ne ferim ca de dracu să pomenim cu subiect și predicat de regizorii și actorii acelor evenimente, iar atunci cînd o facem omitem din start un nume greu, o instituție esențială într-un stat fără de care România ca țară și noi ca popor nu am exista, anume……armata română. De 30 de ani aud numai de Ceaușescu, sclavii care îl urmau pupîndu-i curul consecvent, securitate, informatori, miliție și partidul stat. Nu aud pe nimeni să sufle o vorbă despre armată. Am fost stîrnit să scriu aceste rînduri de un inconștient, arogant, mincinos și laș, care a încercat să-mi spună deloc elegant, că armata română merită azi un monument pentru faptele comise în acel Decembrie de foc. În Decembrie 1989, armata română nu a fost cu noi decît după foarte mult timp și anume, doar atunci cînd cei sortiți să ne fie stăpîni au ajuns să fie. Rolul unei armate într-un stat de drept este acela de a apăra acel stat, cetățenii și bunurile care îl compun, iar în Decembrie 1989 armata română nu a făcut acel lucru, ba mai mult, a avut un rol extrem de important și determinat în Marea Păcăleală ce avea să urmeze. Armata română a fost în stradă, cu tancuri și tunuri, fiind scut în fața unor ticăloși (nu Ceaușeștii) făcînd fără frică jocurile celor ce aveau să stăpînească peste noi după 22. La Timișoara, București, Cluj, Brașov,Arad,Constanța și nu numai, armata a tras și a ucis……a ucis de-a valma, copii, femei , civili care aveau ca unică armă pumnii încleștați și ura strigată din toți plămînii acolo, în stradă. Eu știu și ca mine alte mii ori zeci de mii dintre cei care am fost la propriu în stradă, că în noi înainte și după 22 a tras armata română. Manipulare, minciună, diversiune, crimă, toate cu un singur scop și anume de a consolida locul la putere al unor criminali ca Iliescu, Mazilu, Brucan, Voiculescu, Militaru, Stanculescu și alții……înainte de măcelul de la Otopeni, cînd 34 de soldati au fost uciși cu premeditare, de crima oribilă din fata MAPN unde a fost ucis Trosca și subordonații au fost cei din Timișoara. Acolo a fost comisă prima crimă a acestei instituții, armata română, acolo la Timișoara, armata română a tras cu tunurile și mitraliere în poporul pe care avea menirea și obligația prin jurămînt să îl apere …..generalul Milea conștient de actul de trădare comis a refuzat pe 22 sa repete crimele și în București ori peste tot acolo unde lucrurile se agitau ori nu făceau jocul criminal al celor care aveau să ia puterea și a fost ucis, da ucis și nu sinucis.Generalul Milea nu merită o statuie și un loc de cinste pentru clipa de luciditate din ultimul moment al vieții, clipă care i-a adus și sfîrșitul, cum nici armata română pînă nu-și cere umilă iertare acestui popor pentru crimele din acea lună blestemată cînd a protejat și ajutat ca o camarilă de criminali să distrugă viețile și visele unui popor satul de umilințe, sărăcie și nedreptate. Aștept de 30 de ani ca cineva din armata română să-și ceară demn și răspicat scuze acestui popor pentru trecut și pentru prezent, prezent care nu exista în această formă dacă el nu era gindit și pus în aplicare în acea lună de foc, Decembrie 1989. Singurul loc în care a fost cu adevărat vorba de o Revoluție în 1989 este Timișoara, acolo a fost ucis primul om care a avut curajul nebun să se opună atît ticăloșilor care existau cît și a celor care aveau să vină și pentru asta, Timișoara mulțumim…..mulțumim pentru jertfă, curaj și indemnul de a te urma în faptă și crez. Citiți cu atenție numele celor care au sosit în Timișoara la începutul revoltei , Secretarul Comitetului PCR Ion Coman şi generalii Ştefan Guşe, Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu. După 22 avem o întreagă listă cu „actori” care debarasați de frica față de Ceaușescu își consolidează poziția de lideri în lovitura de stat prin crime, diversiuni și manipulări care întrețin o stare de frică și haos la nivel national…. Ion Iliescu, Silviu Brucan,Dumitru Mazilu, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar și numit ministru al apărării) și Gelu Voican Voiculescu a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar…..de 30 de ani cunoaștem aceste nume însă de pomenit pomenim doar două, trei,Iliescu, Voican, Brucan…..uităm și omitem pe cei în uniformă, începînd cu generalul Milea și terminînd cu amiralul Cico Dumitrescu. Eu personal cunosc cîteva cazuri de militari judecați și condamnați care au făcut închisoare la propriu, mulți au fost iertați ori uitați, însă ce nu pricep și nu accept este faptul că în 30 de ani nu am auzit nicăieri ca bratul armat al loviturii de stat din Decembrie 1989, autorul atîtor crime, a stării de frică și haos, armata română, să ceară public iertare poporului român și României pentru tot ce a făcut în acea lună înecată-n sînge. PS. Sunt conștient ca datorită rîndurilor de mai sus o să fiu înjurat, blamat și acuzat de trădare, manipulare ori minciună. Îmi asum fiecare cuvînt și consecvent cum sunt propriilor opinii nu o să retractez nimic. Este opinia mea, bazată pe ce am văzut și auzit la propriu în acele zile și mai ales pe ce am descoperit în toți acești 30 de ani trecuți . Pentru mine personal, armata română este o instituție compromisă, complice și vinovată la tot ce sa petrecut în acea ultimă lună a lui 1989,punct.

+8 (8 voturi)
Florin Ioanid
16.12.2019, 12:59:12

Culmea ironiei este ca de 30 de ani tot noi suntem cei care ne plătim călăii cu sume care depășesc orice imaginație. Mafia tribunalelor, reprezentata prin judecătorii corupți, procurorii înregimentați politic și nu în ultimul rand foștii securiști ascunși in tot felul de structuri de informații și contrainformatii, au tergiversat intenționat pronunțarea unor sentința corecte și au acoperit aceste crime.

+6 (6 voturi)
Roy Peters
16.12.2019, 16:05:32

Pentru a intelege mai bine.... In ultimii ani, presa "libera" din aceasta tara balcanica evita, sau trece fulgerator peste perioada premergatoare extinderii miscarilor de protest si a reactiei armatei, militiei si securitatii. Este vorba despre perioada 16 - 20 decembrie, in care Europa Libera, care avea o mare credibilitate, incepuse o actiune de dezinformare exponentiala. Eram bransat la acest post si deja in seara de 17 decembrie, EL comunica, din "surse de la fata locului", precum si iugoslave si maghiare, ca la Timisoara sunt peste 5000 de morti, ca Piata Maria este blocata de cadavre, ca militarii intra in spitale si omoara tot ce misca, lunetistii securitatii impusca aleator oameni pe strazi si in apartamente etc. AFP, DW, Reuters, MTI, Taniug etc se intreceau in a transmite cifre aiuritoare, cu trei zerouri, despre numarul de morti si raniti in Transilvania, cand inca la Bucuresti era "liniste"... Cine doreste cu adevarat sa fie informat si sa aiba o imagine cat de cat inteligibila despre haosul incredibil din acea perioada, dar mai ales despre dezinformarea si manipularea fantastica la nivel international, poate cauta pe net articole din 17-20 decembrie 1989 in fr,de, eng, it. Dar trebuie ceva rabdare si un pic de efort... ...pentru a intelege mai bine!

0 (6 voturi)
Roy Peters
16.12.2019, 16:40:19

Doar un exemplu.... DEATH TOLL DOUBTS RAISED IN ROMANIA By Mary Battiata December 28, 1989 TIMISOARA, ROMANIA, DEC. 27 -- Strong doubts began to surface in this city and in Bucharest today about the new Romanian provisional government's estimates of vast numbers of dead and wounded in the violent 10-day revolution that toppled longtime dictator Nicolae Ceausescu. In Bucharest, the capital, there were indications that figures of up to 80,000 dead broadcast on Romanian television may have been wildly exaggerated, while here in the birthplace of the revolt, a bizarre public dispute over casualties between civilian and military authorities highlighted the political confusion that seems to be taking hold in the city. For days, it has been a popular article of faith that two dozen decomposing bodies found in a mass grave here were the remains of anti-government protesters killed by the feared state security police. This afternoon, however, when a spokesman for the new local government told a press conference that the bodies were too old to have been those of slain demonstrators, he was promptly escorted from the room by a rifle-toting soldier. An army offical then told assembled reporters that the spokesman, Petre Borosoiu, was not competent to speak on the matter, adding yet another twist to the byzantine political situation emerging here. Before being silenced, however, Borosoiu added more fuel to the casualty controversy by telling reporters that four government planes had been used to fly the bodies of slain demonstrators from Timisoara to an unknown destination. In the capital, meanwhile, French Minister of Humanitarian Aid Bernard Kouchner said he had been told by Romanian health officials that the total number of known dead in fighting around the country over the past two weeks was 746 and that the number of wounded was 1,800. Romanian television had reported repeatedly that as many as 80,000 people had been killed by Ceausescu forces in the recent fighting and that 130,000 had been wounded. Here in Timisoara, estimates of the number of anti-Ceausescu protesters killed in the Dec. 15-17 weekend police "massacre" that sparked the nationwide revolt have reached as high as 4,500, and rumors have been rampant that the bodies of the dead were stolen away by Ceausescu's security forces before they could be counted or identified. The 4,500-figure was first reported by the official Yugoslav news agency and circulated by news agencies in neighboring East European countries and elsewhere, but doctors at city hospital here have said since that they believe "several hundred" to be a more realistic figure for the number of victims. Doctors said also that secret police conducted sweeps of city morgues after the shootings, taking away an unknown number of bodies of slain demonstrators along with bodies of people who had died at hospitals under ordinary circumstances. Of the two dozen bodies found in the mass grave -- located in a paupers' cemetery at the edge of the city -- some indeed showed signs of death by natural causes and bore large incisions characteristic of autopsies. But some were bound at the ankles with wire, others showed signs of burns from acid or other corrosive substances and still others were naked except for stockings, suggesting that they had been hastily stripped and dumped. One member of the provisional city governing committee here said today that the corpses bound with wire may have been those of victims of pre-revolution police torture and that security forces may have used the paupers' graveyard to bury their victims because few visitors come to it. In the tumult and political anarchy of the past week, it has been unclear who discovered the grave or ordered it opened. Doctors and other hospital personnel here have said it will be some time before the actual death toll is established. During the weekend police attack on protesters, many of those shot down were dragged into civilian cars and hauled away; others apparently were picked up by police in security vehicles. At some hospitals, staff members were warned by police not to accept or treat anyone wounded during the demonstrations, but few complied. And in Bucharest, the whereabouts of up to a thousand bodies that employees of one hospital said were secretly transported out of the city last Thursday still remains a mystery. The deaths occurred when student demonstrators were shot by security police snipers firing from rooftops and troops massed in the capital's University Square, doctors and nurses said. Throughout the country, meanwhile, the shooting seems to have stopped for the most part, and this city was largely quiet for a second straight day after nearly two weeks of often savage street fighting. There was some sniper fire from die-hard Ceausescu loyalists in several parts of the city last night and early today but no immediate reports of new casualties. Soldiers guard all important installations, there are still tanks stationed at intersections and at times this evening it seemed as if the army feared some kind of final suicide attack by the remnants of Ceausescu's disenfranchised security force. Secret police hold-outs and other armed Ceausescu sympathizers have been given until 5 p.m. Thursday to turn themselves in for military trial or face summary execution. By day here, the public mood seems to alternate between elation over new-won freedom and paranoia that the old style of government will not change just because Ceausescu is gone. Political dispute has shifted from open warfare to the contentious business of self-government, and the city is grappling with the question of just how many of the city's Communist former officials deserve to be part of a new leadership. At the old municipal party headquarters here, the leader of the interim city governing committee, Lorin Fortuna, presided over a gathering of local factory and government supervisors to elect new worksite managers. The meeting was civil and orderly for the most part, but the first order of business was a challenge to Fortuna's legitimacy and authority. "Who elected you?" demanded one participant. "I was elected by the people in front of the opera house," Fortuna said. The opera house sits at one end of the central square where police first opened fire on demonstrators, and Fortuna and other members of the new committee took the lead role there in organizing anti-Ceausescu forces after the shootings. After occupying the opera house along with other citizens, Fortuna used the opera sound system to broadcast prayers and patriotic songs over the building's exterior loudspeakers to give courage to the demonstrators, committee members and others said. Some here have complained that the new committee has at least 12 senior Communists among its membership, including the former head of the regional party, Radu Balan. At the committee meeting this evening, Balan's defenders rose to say that he had been with the demonstrators in the square and had tried to prevent police from shooting. "How can he prove he really did that?" a sceptic in the audience shouted, and a university professor declared that Balan's presence on the committee was a blot on Timosoara's new government. By the end of the meeting, participants said, Balan's position had been altered from that of committee member to committee adviser. No one here expects the local governing committee to be permanent. "This committee was formed of people who had the courage to take us through the revolution, but they may not be capable of changing our situation after that," one young member said. In a country where the only political activity for four decades has been Communist Party membership, many citizens here seem resigned at least for the time being to the idea that they cannot exclude party members from official functions. Instead, they say, they will concentrate on excluding those who have shown themselves to be corrupt, incompetent or brutal. Fortuna said that this region of western Romania must now concentrate on the economy rather than politics, and in grocery stores today shoppers seemd to agree, flexing their new-found freedom to criticize aloud the offerings of week-old bread and spongy pink meat. Under Ceausescu, any statement that could be remotely interpreted as critical of him or the government apparatus was likely to result in arrest. For many here, the lightning changes of the past two weeks seem almost too good to be true. Among them is Petru Dugulescu, a 45-year-old Baptist minister who has been persecuted all his adult life for his religious beliefs. Dugulescu has spent the past few days preaching and ministering to a congregation badly shaken by the bloody civil strife that has released them from the repression of the Ceausescu regime. Today, he helped a woman bury her 36-year-old husband, who was shot in the head by a sniper. Another member of his flock is still missing, and yet another lost a leg when he was hit by a bullet while trying to place a lighted candle in the central square last week. But this evening, Dugulescu went to the provisional government meeting, sat in the audience and spoke his mind amidst the factory managers and former leaders in the local party. "I can't comprehend it yet," he said. "It's like a dream. We've prayed many years for this." Sursa: https://www.washingtonpost.com/archive/politics/1989/12/28/death-toll-doubts-raised-in-romania/c2d37940-cf17-4640-a299-0ee1e697bbd3/

-1 (3 voturi)
gelu straton
16.12.2019, 18:17:12

Daca le mai gasim, se spunea la vremea respectiva ca au fost 60000 de morti

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)