Deconspirarea religioasă a lui Robert Turcescu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Presa dezbate pe toate feţele cazul Turcescu. Şantaj, afirmă unii. Joc operativ, susţin alţii. Scenetă pe nimic concret, mascaradă, delir mistic, dramoletă cu acte false, se aude ici-colo. Pare că nimeni nu ia în calcul o ipoteză cred, pe cât de absurdă, pe atât de plauzibilă: încercarea de a ieşi din jocul presant al presei politice, folosindu-se de... Biserică şi Armată. Că tot sunt în topul încrederii românilor. Pe scurt: dacă s-a convertit?

Iniţial, auzindu-l pe Robert Turcescu cum s-a „deconspirat” în termeni religioşi, am crezut, în glumă, că este şantajat de vreun duhovnic. Apoi, gluma s-a transformat în ipoteză: dacă omul acesta l-a întâlnit pe Dumnezeu?

Mulţi o ştiu: să fii jurnalist politic în România seamănă cu a fi politician. Oscilezi între două lumi. Pe de o parte, nevoia de a fi cât mai obiectiv, pentru a fi credibil şi a nu munci degeaba. Pe de altă parte, interesul patronatului, care are de-a face mai mult cu partizanatul politic decât cu deontologia. În acest fel, orice jurnalist politic este un veritabil luptător în tranşeele mass-media, încercând să mulţumească lumi oarecum opuse.

Robert Turcescu este, după mine, un astfel de jurnalist. Întrebările incomode, stilul incisiv, bilele date politicienilor, în văzul naţiunii, dar şi schimbarea patronatului, echivalent al schimbării taberelor politice, toate acestea l-au încărunţit pe jurnalistul piteştean, tot atât de repede ca şi ascensiunea sa profesională. Dar asta este doar ce se poate observa la prima vedere.

Cine poate spune însă ce s-a întâmplat tot timpul acesta în sufletul omului Turcescu? Câtă presiune psihologică, câte frământări, câte griji, câte telefoane „de sus” şi altele s-or fi strâns la uşa sufletului său? De aceea, nu cred că „delirul mistic” a fost o rătăcire de moment. Dimpotrivă. Cred că a fost un act asumat pe deplin, care completat cu o “deconspirare”, avea un singur scop: să-i asigure o retragere oarecum justificată dintr-o situaţie care poate că a devenit cam apăsătoare şi incomodă. Mai ales în perspectiva unei campanii electorale foarte dure, în care însuşi preşedintele Traian Băsescu a schimbat afirmaţiile, de la securişti şi comunişti, la ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete.

Nu ştiu cât de credincios este Robert Turcescu. Dar nu ne-ar strica să aflăm. Discursul său, impregnat cu termeni religioşi, sunt sigur că nu e o dramoletă. Dacă în zona livretului său militar n-am nici o competenţă să mă pronunţ (nişte întrebări au colegii de la Adevărul), în zona duhovnicească o pot face. Un indiciu mă ajută enorm.

De ani de zile, dacă vă amintiţi, de Sărbători, Turcescu a avut curajul să-l invite sistematic, în emisiunile sale, pe artistul Dan Puric, binecunoscut publicului atât pentru performanţele sale artistice, dar mai ales pentru discursul său spiritual, unde credinţa în Dumnezeu face casă bună cu opoziţia la adresa actualei clase politice româneşti şi europene. Cuvinte precum “hoţi”, “mafioţi”, “trădători”, “vânzători de neam şi ţară” se puteau auzi sistematic în interviurile lui Robert cu Dan Puric, alături de cuvinte ce mărturiseau o conştiinţă creştină. Conferinţele marca Puric au făcut turul României (inclusiv la Academie), iar, mai nou, pe Internet circulă deja citate din Dan Puric.

În aceste condiţii, permiteţi-mi o ipoteză, pe cât de absurdă, pe atât de plauzibilă, ca unul ce cunosc substraturile unei convertiri, capabilă să schimbe total viaţa cuiva. Este foarte posibil ca Robert Turcescu să se fi “contaminat” de spiritualitatea emanată de Dan Puric (şi nu numai de el, desigur) şi să se simtă brusc incomodat de lumea jurnalismului de tip politic, mai ales, repet, în preajma unei campanii electorale deloc liniştită. Aşa s-ar explica multe din cuvintele scrise pe blog şi rostite la TV, multe din ele neînţelese de cei obişnuiţi mai mult cu jocurile politice decât cu realităţile spirituale.

Eliberarea prin deconspirare” pare a fi mai mult o tactică de a scăpa de lumea incomodă şi plină de compromisuri a politicii (definită chiar de el ca fiind povară", „murdară” şi „strâmbă”), folosindu-se de o legătură insuficient de clară şi de „acoperită” cu Armata. Cert este că a primit aceste documente "în mână” şi doreşte ca publicul şi jurnaliştii să trăiască momentul de „eliberare”, pentru a-şi realiza „planul lui Dumnezeu” cu fiecare.

Iar pentru a nu mai fi hărţuit cu întrebări, apelează la libertatea de conştiinţă religioasă, chiar şi dacă va fi în faţa judecătorului lumesc, îndemnând pe ceilalţi la multă reflecţie interioară. Îndemnul dat Sorinei Matei „Uită-te la tine, în interior...toţi, uitaţi-vă la voi, în interior” este completat de aceasta cu „nu-mi iese nimic din meseria asta”. Iar momentul culminant vine tot din dialogul cu Sorina, când îi răspunde „Pe mine mă întrebi, Sorina, de ce am stat atât? Eu n-am îndrăznit să-l întreb pe Dumnezeu...pentru că acum a venit momentul”. Probabil se referă la declicul interior, care te face să iei decizii esenţiale în viaţă. Nu m-aş mira ca, în viitor, să auzim mai multe despre creştinul Robert Turcescu.

Numai Dumnezeu ştie cine este Robert Turcescu...şi judecătorul” a completat Robert, probabil nefiind sigur dacă gestul său este pasibil de judecata lumească, dar ştiind că-l aşteaptă cea divină (avertizând că şi pe noi). Asta explică şi acceptarea senină a unei sentinţe de condamnare la o moarte figurativă (în România condamnarea la moarte este abolită). Iată cum religia apare încă odată în discuţia politică din România, prin vocea unui jurnalist arhi-cunoscut.

Mie mi se pare mai degrabă că avem de-a face cu un jurnalist convertit decât un psihopat mistic, care pare că a găsit, cum spune el, rânduiala mântuirii. Nu ştiu cât de „acoperit” a fost Robert Turcescu în Armată, dar am certitudinea că, din ceea ce a declarat, s-a deconspirat ca om al Bisericii.

Aşa că eu aş rezuma totul la o singură întrebare al cărei răspuns cred că va lămuri multe:

Robert Turcescu ştie cine este Dumnezeu? 

PS. Pe Internet umblă vestea că B1TV ar fi ajuns la o înţelegere cu PSD. Lucrurile ar deveni, aşa, mult mai limpezi: a devenit incomod sau nu a ajuns la o înţelegere, aşa că a ales să pozeze în...creştin.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite