Descentralizarea – soluţia pentru o dezvoltare echilibrată a României

Academia de Advocacy organizeaza în următoarele două saptămâni, o serie de evenimente la Bucureşti, Cluj şi Timişoara legate de reforma administrativă şi de descentralizare.

Academia de Advocacy îşi propune să relanseze dezbaterea publică cu un prim eveniment la Timişoara, intitulat Descentralizarea-între putinţă şi neputinţă. Rămâne un deziderat sau o nevoie imediată?, eveniment ce va avea loc Vineri, 18 Martie de la ora 11, la Consiliul Judeţean Timiş. Celelalte două evenimente se vor realiza la Cluj şi Bucureşti şi vor trata subiecte legate de depolitizarea administraţiei publice şi de instituţia prefectului.

Cu puţin timp în urmă am fost invitat la Adevarul live unde am comentat ultimele declaraţii ale premierului Cioloş privind regionalizarea/descentralizarea.

Guvernul Cioloş consideră că există 3 probleme majore la nivel de administraţie locală ce ţin de fragmentarea deciziilor, de comunicare şi coordonare  şi de resursele financiare limitate. In ceea ce priveste dezbaterea despre regionalizare, premierul Ciolos consideră că “trebuie să avem o dezbatere profesionistă, obiectivă şi deschisă asupra alternativelor, a avantajelor şi dezavantajelor fiecăreia.” Există 3-4 varinate de la care se poate pleca in dezbatere:

• Asocieri de drept public intre diferite judeţe cu scopul de a dezvolta proiecte mari de dezvoltare  
• Crearea de regiuni administrative pe structura regiunilor de dezvoltare actuale care să păstreze nivelul intermediar, adica Consiliile Judeţene  
• Crearea de regiuni administrative pe structura regiunilor de dezvoltare actuale fără Consiliile Judeţene, ci doar cu instituţia prefectului şi a instituţiilor deconcentrate.  
• Crearea de noi regiuni administrative, (15-18) mai mici, create pe fuziunea a 2-3 judeţe, pe baza unor criterii ce ţin de economie, cultură, fluxuri demografice etc

În ultimii ani am scris des despre acest subiect important pentru Romania, fie pe Adevarul, sau pe Contributors. Pe lângă aceste articole am contribuit la lansarea unor rapoarte de politici publice în care încurajam procesul de descentralizare administrativă şi planificare regională a fondurilor europene. Există nevoi de dezvoltare diferite, regiunile sunt diferite din punct de vedere economic şi cultural, iar decizia politică trebuie adusă mai aproape de nevoile cetăţeanului.

Reiau câteva din ideile pe care le-am promovat în ultimii ani. Guvernanţa multi-nivel şi principiul subsidiarităţii pot deveni funcţionale în România, în cazul unei regionalizări. Guvernanţa multi-nivel este stilul de guvernare european, modern, care se bazează pe principiul subsidiarităţii, principiu ce apare stipulat în Tratatul de la Lisabona de peste 30 de ori. Principiul subsidiarităţii prevede că deciziile politice trebuie întotdeauna să fie luate cât mai aproape de cetăţeni şi în interesul lor. Se observa o implicare din ce in ce mai activă a societăţii civile în procesul de politici publice la nivel de expertiză ceea ce înseamnă că guvernanţa pe mai multe nivele va deveni funcţională în scurt timp. Asta inseamnă  că (re)distribuirea puterii in spaţiul public se va putea realiza printr-o (re)negociere a autorităţii şi o decizie a politicilor publice făcute în parteneriate sociale (guvern/administratie – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila).

Fiecare regiune are propriile sale nevoi de dezvoltare, are specificul ei, istoric, cultural, economic. Europa e construită din 272 de regiuni, unele dintre ele functionează ca regiuni autonome, altele nu. România funcţionează în prezent pe o divizare administrativă realizată în 1968 cu 42 de judeţe ceea ce fragmentează mult procesul decizional, iar proiectele strategice, de importanţă regională sunt greu de implementat, din cauza neînţelegerilor intre preşedinţii de CJ sau a lipsei de coordonare, de comunicare sau de parteneriat.

Atunci când vor incepe dezbaterile despre descentralizare/regionalizare va trebui să se discute despre realele probleme ale acestui proces complicat:  descentralizarea fiscală şi redistribuţia financiară, slaba capacitate administrativă a unor zone/regiuni, planificări de dezvoltare regionala şi proiecte prioritare care să nu se schimbe în functie de culoarea politică. Trebuie pusă în discuţie reforma unităţilor administrativ-teritoriale:  1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România se află în pragul falimentului, deci reforma unităţilor administrativ-teritoriale neperformante (comune, oraşe) trebuie luată în calcul în acest proces de descentralizare.

Oare e pregătită clasa politică din România, să înceapă un asemenea proiect, după alegerile din 2016?