Despre banii alocaţi Bisericii, dintr-o extremă într-alta

Şantierul Catedralei Mântuirii Neamului. FOTO Mediafax

După prezentarea proiectului de buget al Guvernului Cioloş, în spaţiul public s-a remarcat cel mai tare dezbaterea despre banii alocaţi Bisericii. Unii şi-au aruncat spre tavan pălăriile de fericire: S-au luat banii de Catedrală! Apoi şi-au tras fesurile pe ochi, furioşi: S-au dat mai mulţi bani pentru salariile preoţilor! Nicicum nu pare să fie bine, nici o variantă nu-i poate încânta pe toţi nemulţumiţii.

S-a trecut repede dintr-o extremă în alta şi în ceea ce priveşte curajul noului Guvern de a tranşa o problemă care se află în dezbaterea publică de ani de zile, cea a finanţării de la stat a Bisericii Ortodoxe Române - dar şi a celorlalte culte religioase.

De fapt, după cum vedem, nu e vorba nici de curaj dar nici de fugă de răspundere. Au fost aşezate în buget nişte priorităţi, aşa cum le vede un guvern de tehnocraţi, şi nimic mai mult. Nici nu se dărâmă biserici dar nici nu se dau foarte mulţi bani, deocamdată, pentru construcţii de noi aşezăminte, atâta tot.

Seculariştii au strigat repede că Guvernul a dovedit curaj când a decis să taie cu totul banii pentru terminarea Catedralei de lângă Palatul Parlamentului.

Însă gălăgioşii de serviciu s-au bosumflat imediat după ce Ministerul de Finanţe a făcut câteva precizări prin care arată că – potrivit proiectului de buget - se dau mai mulţi bani pentru salarizarea preoţilor.
Cum o dai tot nu iese bine.

De fapt, premierul Dacian Cioloş a fost transformat, în nici 24 de ore, din erou în duşman. Şi asta mai ales după ce a anunţat că a avut o discuţie cu Patriarhul Daniel pe această temă şi l-a asigurat pe capul BOR că „bugetul pentru Culte în anul 2016 este în creştere faţă de anul precedent atât în ceea ce priveşte personalul clerical cât şi cel neclerical, ca o recunoaştere a rolului social important pe care reprezentanţii cultelor îl au în societate, rolul Bisericii Ortodoxe fiind, desigur, fundamental din această perspectivă“.

Discuţia e lungă dar pare totuşi disproporţionată faţă de sumele vehiculate în raport cu tot bugetul ţării. Când ne gândim la procentul din PIB dezbătut atât de aprins, de zero virgulă zero şi ceva, parcă nu mai pare o problemă naţională de viaţă şi moarte – aşa cum se poate interpreta când observi cât de tare este tocată.

În plus nu cred că în sarcina unui Guvern cu mandat limitat, de un an de zile, stă tranşarea acestei chestiuni a banilor alocaţi Bisericii. Aici e o treabă de asumare politică a unei direcţii pe care trebuie să o decidă o întreagă societate şi o hotărâre tranşantă nu poate fi luată fără o dezbatere şi o consultare publică amplă. Iar acum, cu toată gălăgia, nu prea e cazul.

Deocamdată este o discuţie susţinută de marginali atât dintr-o extremă (cei care vor să se taie toţi banii de la buget care se alocă BOR) cât şi din cealaltă (cei direct interesaţi de veniturile lor, şi anume preoţii). Ca de obicei la români, trecem dintr-o extremă în alta foarte uşor iar calea de mijloc pare să nu existe.