DOCUMENT Motivarea Curţii Constituţionale cu privire la Codul penal. Cum au desfiinţat judecătorii prevederile care îl avantajau pe Dragnea

Imagine de arhivă

Judecătorii Curţii Constituţionale au publicat argumentele prin care au declarat neconstituţionale o serie de modificări aduse Codului de procedură penală, unele dintre acestea avantajându-l direct pe Liviu Dragnea

Curtea Constiţională susţine că eliminarea posibilităţii folosirii probelor rezultate din supravegherea pe baza unui mandat de securitate naţională în alte cazuri decât infracţiunile pentru care a fost emis mandatul este de „neacceptat din perspectiva principiului aflării adevărului”. 

Reamintim că, prin modificările aduse art. 145, parlamentarii majorităţii PSD-ALDE au căutat să elimine din dosarele penale înregistrările SRI-ului - care conţin probe de evaziune fiscală sau corupţie -obţinute în timpul monitorizării unei persoane pentru infracţiuni de terorism. Doar probele pentru terorism ar fi rămas valabile în dosarele de terorism. O astfel de modificare, dacă ar fi intrat în vigoare, ar fi fost în beneficiul direct al liderului PSD. Spre exemplu, dosarul Tel Drum în care Liviu Dragnea este pus sub acuzare pentru 5 infracţiuni conţine, potrivit publicaţiei România Curată, mai multe interceptări făcute de SRI pe mandat de siguranţă naţională (MSN).

RESTRICŢIE DE LEGIFERARE IMPUSĂ... PARLAMENTULUI

Mai mult, la alin.2 al aceluiaşi articol, parlamentarii puterii au căutat să pedepsească extinderea situaţiilor pentru care se pot obţine aceste mandate. „Extinderea situaţiilor pentru care pot fi obţinute mandate de siguranţă naţională prin orice acte normative sau administrative este interzisă şi se pedepseşte, potrivit legii”, prevedere, ce a fost declarată neconstituţională de către Curte. Instanţa notează că modificarea instituie o interdicţie de legiferare însuşi Parlamentului, care, potrivit Constituţiei, este „unica autoritate legiuitoare a ţării”. „Mai mult, norma prevede că nerespectarea interdicţiei de legiferare «se pedepseşte, potrivit legii». Dincolo de absurdul situaţiei care rezultă din sancţionarea legiuitorului pentru exercitarea unei atribuţii constituţionale, norma face trimitere la o pedeapsă «potrivit legii», în condiţiile în care o astfel de lege, în mod evident, nu există”, se arată în motivarea CCR.

Nu în ultimul rând, Curtea a criticat neclaritatea şi lipsa de rigoare a dispoziţiilor invocate, notând că „îi revine legiuitorului sarcina de a redacta un text clar şi coerent, care să asigure îndeplinirea efectivă a scopului pentru care se emit mandatele de supraveghere tehnică”.

DOSARUL REFERENDUMULUI

Judecătorii constituţionali au hotărât, cu unanimitate, că modificările aduse articolelor privind redactarea şi semnarea sentinţelor judecătoreşti (articolul 406) şi celui privind cazurile de revizuire a sentinţelor definitive (articolul 453) sunt, de asemenea, neconstituţionale. Dacă ar fi intrat în vigoare, i-ar fi permis lui Liviu Dragnea să facă o cerere de revizuire în Dosarul Referendumul, în care are condamnare definitivă la 2 ani de închisoare cu suspendare. Asta pentru că în acest dosar, doi dintre cei cinci magistraţi care au participat la dezbateri şi deliberări nu au mai semnat motivarea. 

Prin modificările aduse art. 406, motivarea unei sentinţe trebuia semnată de toţi judecătorii care au participat la ultimul termen de judecată la dezbateri, deliberări şi la pronunţarea sentinţei. În caz contrar, cauza se repunea pe rol, şi se relua judecata de la ultimul termen într-o nouă componentă a completului. Astfel, se introducea un nou motiv de revizuire, art 453, ceea ce înseamnă o cale extraordinară de atac - nemotivarea sau nesemnarea motivării de către toţi judecătorii care au participat la luarea unei decizii.

„MODIFICĂRILE SUNT NECLARE, CREAZĂ INCERTITUDINE”

Potrivit CCR,cu privire la modificările art 406, în cazul completului cu judecător unic, hotărârea se redactează şi se semnează de judecătorul cauzei, iar în cazul completului cu mai mulţi judecători, hotărârea se redactează de unul sau mai mulţi dintre judecătorii din completul care a soluţionat cauza şi se semnează de toţi judecătorii completului. „În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, potrivit art.406 alin. (4) din cod, hotărârea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului, iar dacă şi preşedintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanţei", explică CCR.

Însă, susţin judecătorii constituţionali, „nouă reglementare prin folosirea a două sintagme diferite cu privire la cele două operaţiuni, redactare - «unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei», respectiv semnare - «membrii completului care au participat la administrarea probelor şi judecată în fond», se creează incertitudine cu privire la categoria judecătorilor care semnează hotărârea”. 

Astfel, Curtea constată că noţiunile folosite de legiuitor nu doar că sunt neclare, dar apar şi expresii neconsacrate în Codul de procedură penală. „Analizând textul criticat, Curtea constată că noţiunile folosite de legiuitor sunt neclare. Astfel, nu se înţelege dacă atunci când s-a referit la judecătorii care au participat la administrarea probelor legiuitorul i-a avut în vedere pe judecătorii care realizează cercetarea judecătorească. Chiar şi în această ipoteză, trebuie avut în vedere faptul că judecătorii care realizează cercetarea judecătorească pot fi mai mulţi decât cei care participă la dezbateri şi la deliberări. De asemenea, nu se înţelege dacă, atunci când s-a referit la judecătorii care participă la judecata în fond, legiuitorul i-a avut în vedere pe cei care participă la dezbateri (...) şi/sau la deliberări, conform art.391 şi urm. din cod. Curtea constată că legiuitorul a folosit expresii neconsacrate în Codul de procedură penală în detrimentul termenilor precis determinaţi de textele legale”, se arată în  documentul citat.

În cazul modificării art 453, Curtea arată că aceasta „vizează atingerea adusă autorităţii de lucru judecat ataşate hotărârii judecătoreşti din raţiuni pur formaliste, generând o instabilitate nepermisă şi fără precedent a raporturilor 

juridice“.