Dosar penal la Secţia Specială pentru completele de 5 judecători. Cristina Tarcea şi Livia Stanciu, vizate

Livia Stanciu, fosta şefă a ÎCCJ, acum judecător la CCR

Procurorii Secţiei pentru Investigare a Infracţiunilor din Justiţie au deschis dosar penal in rem, după ce au fost făcute mai multe plângeri împotriva foştilor preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Cristina Tarcea şi Livia Stanciu. Plângerile făcute ar fi pentru abuz în serviciu.

Cristina Tarcea şi Livia Stanciu, în calitate de preşedinţi ai Curţii Supreme, ar fi încălcat dispoziţiile legale cu privier la constituirea completelor de 5 judecători de la ÎCCJ. Prin acest lucru, Tarcea şi Stanciu “au adus vătămări grave, atât actului de justiţie, cât şi părţilor procesuale din cauzele judecate din completurile de 5 judecători”, scrie Mediafax, care citează surse judiciare.

Acuzaţiile au legătură cu modul de constituire a completelor de cinci judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ). 

Curtea Constituţională a admis, în noiembrie 2018, sesizarea premierului Viorica Dăncilă privind conflictul juridic de natură constituţională între Parlament şi Instanţa Supremă şi a decis că toate completele de cincisă fie formate prin tragere la sorţi. Până atunci, completurile de cinci judecători erau conduse de vicepreşedintele şi preşedintele Secţiei Penale.

Controversele pe această temă au început după ce au intrat în vigoare modificările la Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevedeau că vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedintele Secţiei Penale nu mai pot conduce completurile de 5 judecători, ci că toţi magistraţii din complet trebuie traşi la sorţi.

Livia Stanciu a condus Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în perioada 2010-2016, în timp ce mandatul Cristina Tarcea, început pe 14 septembrie 2016, s-a încheiat în septembrie anul acesta, noul preşedinte al Instanţei Supreme fiind Corina Corbu. 

Istoria completelor de 5 judecători

Completele de 5, cele care judecă apelurile în marile dosare de corupţie ale demnitarilor înalţi nu au fost întotdeauna o caracteristică în organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, dacă iniţial, în anii 90, recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de Curte în primă instanţă intrau în atribuţiile Secţiilor Unite, prezidate de preşedintele instanţei supreme (potrivit Legii 56/1993), modificări semnificative apar abia în anul 2004, după modificarea Constituţiei din anul precedent. În forma iniţială, Legea 304/2004 instituia Completul de 9 cu rolul de a soluţiona recursurile judecate în primă instanţă de secţia penală a Curţii Supreme (Art.24), complet ce era condus de preşedintele sau vicepreşedintele Curţii (Art.32).

În condiţiile în care şi această soluţie se dovedeşte ineficientă, în raport cu volumul de activitate al instanţei supreme, completul este desfiinţat prin Legea nr.202/2010, atribuţiile sale fiind preluate de Completele de 5 judecători. În ceea ce priveşte compunerea acestor complete, în sensul desemnării judecătorilor care fac parte din ele, preşedintele instanţei supreme avea libertatea totală în alegerea modalităţii de concretizare a acestei prerogative. Astfel, potrivit Art. III, pct.5, al acestei legi prin care se modifica art. 32 al Legii 304, se statua că „judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”. 

În plus, legea continua jurisprudenţa Curţii Supreme, prin care aceste complete erau conduse de preşedintele sau vicepreşedintele instanţei: „completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie desemnat în acest scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

În acest moment, în noiembrie 2010, Colegiul de conducere al ÎCCJ, cu privire la desemnarea celorlalţi patru judecători din aceste complete, adoptă regula de tragere la sorţi. Această metodă intră în textul Legii 304, prin modificările aduse de Legea 255/2013. Astfel, art.32 (4) modificat statuează că „Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreţedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”. În plus, în ceea ce priveşte conducerea acestor complete, este introdus în lege alineatul (5) care precizează: „completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de preşedintele Secţiei penale sau de decanul de vârstă, după caz”. 

Important, în acest moment, Legea 255/2013 nu modifică şi art.33, potrivit căruia „Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa acestuia, vicepreşedintele prezidează Secţiile Unite, Completul de 5 judecători, iar în cadrul secţiilor orice complet, când participă la judecată”. În acest context conducerea instanţei supreme invocă atât o lipsă de claritate şi precizie în textul legii, cât şi o contradicţie între prevederile art. 32 şi art. 33, ce statua în termeni categorici că aceste complete sunt conduse de preşedintele sau vicepreşedintele Curţii. Colegiul de conducere ajunge astfel la soluţia de compromis prin care aceste complete erau formate dintr-un membru „de drept” şi alţi patru judecători traşi la sorţi, soluţie ce a fost aplicată din februarie 2014 până în prezent.

În anul 2018, coaliţia PSD-ALDE, prin modificările aduse Legilor Justiţiei, introduce prin Legea nr.207/2018 un nou alineat art.32 conform căruia „în cazul în care niciunul dintre aceştia (s.n. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unul dintre cei 2 vicepreşedinţi sau preşedinţii de secţie) nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotaţie, de fiecare  judecător, în ordinea vechimii in magistratură a acestora”. Legea este însă adoptată şi publicată în Monitorul Oficial fără norme tranzitorii care să statueze, printre altele, când anume intră în vigoare aceste modificări. Consiliul de conducere al ÎCCJ consideră că prevederile legii se aplică de la începutul anului, adică în momentul în care sunt trase la sorţi noile complete de 5. Atât Executivul cât şi Legislativul cer aplicarea de îndată a acestor prevederi şi sesizează Curtea Constituţională cu existenţa unui posibil conflict de natură juridică în această speţă.

Înstanţa constituţională nu doar că dă dreptate sesizării înaintate de Parlament şi Guvern, dar susţine că ÎCCJ a interpretat greşit, încă din 2014, alin (4), art. 32 care „a reglementat, în mod expres, tragerea la sorţi a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferenţiere între aceştia şi fără să consacre instituţia membrului „de drept”, subliniind că, acest articol, aşa cum a fost modificat prin Legea 255/2013 „nu comportă nicio dificultate de înţelegere cu privire la desemnarea şi compunerea Completelor de 5”. Astfel, concluzia Curţii Constituţionale a fost că „instanţa supremă, prin Colegiul de conducere, pe cale de interpretare, a denaturat conţinutul legii în privinţa modului de alegere a membrilor Completului de 5 judecători”.