Dosarele lui Ioan Talpeş. Se reface harta de putere a lumii

La Lausanne, joi seară, grupul marilor puteri (Germania, Marea Britanie, China, Franţa, Rusia şi SUA) şi UE au încheiat cu succes negocierile cruciale cu Iranul, singura speranţă pentru detensionarea situaţiei din zonă şi pentru un început de şansă în redactarea unei hărţi de putere bazate pe altceva decât pe forţa armelor.

Revine cumva în actualitate proiectul Noului Mare Orient Mijlociu? Care vor fi consecinţele pentru echilibrul întregii zone a Orientului Apropiat şi cum se deschid perspective reale pentru rediscutarea hărţilor de putere în centrul nevralgic al planetei care este, acum, Asia Centrală? Acestea sunt întrebările de la care începe discuţia de azi purtată de jurnalistul Cristian Unteanu cu invitatul permanent al emisiunii, generalul Ioan Talpeş, fost director al Serviciului de Informaţii Externe.

Cei doi interlocutori au convenit că grupul ţărilor care au semnat acordul de la Lausanne (Germania, Marea Britanie, China, Franţa, Rusia şi SUA) pot fi considerate drept noua „pălărie de putere mondială“. Ioan Talpeş a adus menţiunea că aici ar trebui încadrate şi India, Japonia şi Brazilia, ţări cu o emergenţă fabuloasă.

Generalul Talpeş este de părere că, după semnarea acordului de la Lausanne, ne aflăm în faţa unei posibile surprize: „Dacă până acum au existat discuţii şi multe reţineri în privinţa unui Israel membru NATO, de acum înainte cred că aceste discuţii nu vor mai exista. Şi cred că Israelul va fi în cea mai bună poziţie pentru a se racorda la NATO“

Raportul de forţe al statelor înzestrate nuclear reprezintă marea miză a noii configuraţii de putere. Generalul Talpeş a adus în discuţie un precedent care afectează în prezent securitatea mondială: „În 1995, Occidentul şi Statele Unite ale Americii în special au convins Ucraina că trebuie să renunţe la vectorii săi nucleari. Este evident că atunci s-a comis o greşeală. Totul privit prin prisma confruntării actuale cu Rusia. Dacă Ucraina păstra capabilitatea nucleară, care în 1995 era mai mare decât a Franţei, atunci nu se îndrăznea ocuparea Crimeei. Trebuie să tragem concluzia că garanţiile sunt garanţii. Dar fără factorul propriu de susţinere n-ai valoare în marele joc geostrategic actual“.