Dosarele lui Talpeş: „Statul Islamic este o stafie, ca şi comunismul, care va bântui lumea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aceasta este tema cea mai discutată în acest moment în spaţiul european, cu implicaţii directe în ce priveşte securitatea fiecăreia dintre ţările membre UE. Există oare posibilitatea construirii unui răspuns coerent la o ameninţare deloc difuză şi care tinde să producă panică şi să genereze reacţii naţionaliste dintre cele mai dure?

Există oare şi ameninţări directe la securitatea României care să derive din activarea celulelor teroriste de pe continentul nostru în vederea unor atentate de mari proporţii? Este în stare sistemul european de apărare şi securitate să coordoneze o asemenea reacţie sau, din nou, totul va depinde de acţiunea organismelor naţionale specializate? Iată căteva dintre întrebările la care, în emisiunea Adevărul LIVE a răspuns generalul Ioan Talpeş, fost director al SIE, invitatul jurnalistului Cristian Unteanu. 

IoanTalpeş: Ar fi fără sens să lămurim nişte lucruri fără a lua în considerare trecutul,. Pentru a găsi nişte răspunsuri la cum să ajungi să accepţi că ideea ca moartea, asasinatele atroce, aruncarea in aer de clădiri, pot să fie acceptate drept formule de relaţionare umană. În majoritatea cazurilor provoacă nişte pagube sau victime fără nimic în comun cu cauza. 

De la început s-a intrat într-o confruntare pe variantele cu cruciaţi, cu credinţa bizantină. Prin secolul Vi-VII, era o confruntare între creştini şi musulmani. Acum am ajuns ca după 1600 de ani să ne aflăm tot într-o astfel de abordare foarte greu de înţeles. CUm a progresat omenirea până la urmă de s-a ajuns aici? Deodată, se vede că s-a depăşit prea repede faza aceea a statelor naţionale, a celor născute din fostele colonii, din fostul Imperiu Otoman, din înţelegerile de la Paris sau la Londra, dar state cu logică în raport de putere şi de ionfluenţă. 

Noi vorbim despre o hartă a Orientului care în punctele ei esenţiale, cu câteva excepţii, este rezultatul unor înţelegeri între fostele puteri coloniale. Franţa şi Anglia. Totul se făcea în defavoarea Imperiului Otoman. În acest moment este pentru prima dată din acea epocă de la începutul secolului XX în care vedem că se naşte un stat care se impune prin forţa armelor.

Ce înseamnă Statul Islamic. Ca formulă a mai existat. Ei s-au extins peste toată fosta geografie majoritar islamică. Avem în dispută un teritoriu revendicat unitar având ca element de raportare credinţa islamică. Pe acest pământ islamic, se pare, că nu au ce căuta civilizaţiile Coca-Cola. Să nu uităm totuşi că acest lucru s-a practicat peste tot, inclusiv în România, cu burgerii şi altele. În zona mult mai subdezvoltată decât a noastră se reacţionează unitar.

Cristian Unteanu: Această credinţă islamică a preluat puterea în Magreb. În Egipt, totul depinde de imensul ajutor american, tocmai pentru a încerca o echilibrare care nu mai are loc.

Observăm ca aproape ca în 1984-1985, emisarii Moscovei se îndreaptă spre Egipt. Putin a venit în Egipt să discute despre capabilităţile de dezvoltare ulterioară, relaţii care în 1989-1990-1991 păreau clar stabilite şi geografia respectivă mai avea doi poli de dispută: Irak şi Libia. S-a pornit tăată această criză a Orientului. Cel mai grav este faptul că sunt mulţi care propun o altă abordare a problemei. Acest SI a fost posibil să se lanseze exact ca urmare a eşecului politicii mondial. 

Pe fondul acesta, al lui Bashar al-Asad, au apărut ei, islamiştii. Pe mine mă urmăreşte o discuţie cu fostul ministru de Externe al Rusiei, Primakov. El mi-a spus că a fost un prieten al lui Saddam. El fusese la Saddam de 57 de ori, ultima oară solicitându-i să depună armele şi chiar să-i transmită că n-are nicio şansă, că ruşii nu-l pot ajuta cu nimic. Saddam nu era atât de prost, el avea o sustenabilitate operativă prin care i se transmiteau informaţiile. Îmi pare rău că s-a ajuns în această situaţie, dar Saddam ştia ce va urma. Ce încă mă preocupă este cum de ceilalţi n-au înşeles. 

Ceauşescu înţelesese?

Cred că, în ultima parte înţelesese. El nu putea să nu vadă că era singur, mai mult, că devenise un obiectiv ce trebuia distrus. Cert este că el a ştiut că se va termina cu ceea ce credea el că este marea lui realizare, statul socialist.

Ce avem acum este o situaţie de spargere incontrolabilă. Există un proiect realist care să pună pe roţi altă soluţie decât o replică militară:

Dacă cineva îşi poate imagina că la Washington se poate realiza un plan pacifist, se înşală. Este vorba de alt mediu. Eu cred că se merge pe ceva mai inteligent. Se joacă între ape. Nici Turcia n-are culoare. Turcia este un proiect islamic cu o reuşită formidabilă şi cu un traiect care lasă să se întrevadă o posibilitate de raport din partea altor geografii care deja se dezvoltă pe filiera relaţiilor.

Dorinţa Turciei de a semna un acord politic cu Uniunea Eurasiatică şi, pe de altă parte, în condiţiile în care Franţa şi Germania au transmis mai clar că locul Turciei nu este în UE şi că mesajul politic al lui Juncker a exxplicat că nu va exista extindere, ţara a lansat o idee păstrată destul de secretă: noi vom forma o Uniunea Vamală a Orientului Apropiat.

Este o posibilitate. Negocierile nu sunt încă foarte dezvoltate între Moscova şi Ankara. Dar Ankara va veni cu proiectul său potrivit căruia spaţiul acesta ar trebui să rămână islamic pentru că noi ştim să operăm în el.

Cert este că ministrul de Externe al Turciei a forţat lucrurile. Ei nu pot să nu gândească că nordul Africii are alte perspective de dezvoltare. Extensia lor este Orientul, zona foarte disputată a Irakului care este greu să fie menţinută în afara unor confruntări aproape naturale. 

Orice rescriere a condiţiilor de securitate din Orient înseamnă o includere a Israelului.

Nu putem să nu sesizăm că din proiectul unei posibile confruntări, Iranul devine platformă. E adevărat că acest joc se duce de 2000 de ani cel puţin. Raţionamentul era de partea lor, dar nu şi teritoriu.

Există vreo condiţie este favorabilă unei victorii ale Statului Islamic?

Ioan Talpeş: Vreau să fac o mărturisire: părerea mea este că tot ce înseamnă acest SI este un joc şi că n-ar exista. Un joc al presiunilor a unor subiecţi cu apetenţă şi perspectivă de dezvoltare dar care nefiind în măsură să joace, le convine să genereze altceva. Ei ştiau că era nevoie de a ieşi din confruntarea statală obişnuită şi să intre în altă paradigmă. 

 Adevăraţii comanditari ce raţionament ar trebui să urmeze în continuare?

Ei acum îşi propun să facă un stat. 

Statul Marelui Levant reprezintă o enormă primejdie.

Situaţia actuală convine doar Occidentului civilizat. Acestea sunt punctaje prin care se spune că lumea nu se tranşează pe echilibrele loviturilor nucleare. I-ar fi convenit în programul pe care l-a lansat prin care s-a trasat planul statelor, cu declanşarea Primăverii Arabe. Se pare că lumea asta nu era pregătită pentru asta. S-a ajuns în situaţia în care cei din zonă o gândesc ca perspectivă.

Pentru Rusia e o chestiune care ţine de logica loviturilor indirecte. Iar acestea au fost mereu în acest spaţiu. Ei au ajuns în faza în care le convine, că Occidentul nu poate administra Mediterana, Orientul Mijlociu. În Rusia nu se mai vorbeşte despre ameninţarea teroristă din zone musulmane. Mie mi se pare că s-a intrat într-o zonă subtilă a confruntării. Ce se petrece face parte din varianta rudimentară care pierde tot mai mult din şansa de a decide. Nu se mai ţine cont de ce înseamnă China, cu un prestigiu enorm, de India, care începe să se vadă enorm pe glob.

Se spune că poate SI este semnul că se caută noi garanţii de securitate?

Evident, dar ar putea fi vorba şi de o presiune de cu totul altă natură. Dacă până acum lucrurile era clare sub aspectul inamicilor direcţi, acum nu mai e aşa. Acum există o formă de stafie care se manifestă real care-şi face un program al ei şi pe care tu nu reuşeşti nici măcar să-l precizezi.

 posibil ca SI să provoace o reacţie anti-Islam şi să ducă la apariţia unor conflicte interne în zona UE?

Ei îşi asumă asta, vor să devolte asta tocmai pentru a ajunge la acest gen de confruntare.

: Este stat musulman în Europa. Sud-estul Europei.

Acesta trebuia mai dezvoltat, asta fusese înţelegerea. Haideţi să gândim la ceea ce ne pare nouă că ar putea fi verosimil. 

Statul Islamic este o stafie, a mai existat una: comunismul.Mai există şi stafiile britanice.La ora actuală am pornit de la acea lume unipolară, la o lume în care nu se mai ştie nimic. E vorba despre formele de conflict asimetrice care au o mulţime de variante şi de forme de acţiune. 

Stat Islamic/Europa creştină?

De când s-a născut lumea, omului i s-a dat pământul. Stăpânii pământului s-au schimbat, unii operează în continuare pe conştiinţa că ei sunt desemnaţi ca stăpâni, alţii au împărţit teritoriul în imperii. La ora actuală iarăşi se caută stabilirea unor limite în raport de credinţe şi în raporturi rasiale.

Orientul Apropiat a fost o bătălie pentru pământ. Dar a mai existat un stăpân, al apei, al izvoarelor. 

Aşa s-a construit această Turcie care stăpâneşte ceva.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite