Dosarul „Mineriada”. Instanţa a admis cererea procurorilor de redeschidere a acestui caz. Ion Iliescu ar putea fi urmărit penal: „Nu am ce comenta”

Anchetatorii vor relua cercetările din dosarul „Mineriada”

Instanţa supremă a confirmat, luni, decizia procurorilor Parchetului General de reîncepere a urmăririi penale în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în anchetă fiind vizate circumstanţele în care 4 persoane au murit, iar alte câteva sute au fost rănite, în timpul evenimentelor care au avut loc la Bucureşti. În urma acestei decizii, Ion Iliescu ar putea fi urmărit penal.

Procurorii au decis redeschiderea anchetei în cazul evenimentelor desfăşurate în Bucureşti în perioada 13-15 iunie 1990 în urma cărora 4 persoane au murit şi peste 700 au fost rănite. 

Redeschiderea acestui caz trebuia confirmat şi de un judecător de drepturi şi libertăţi de la Curtea Supremă.

„Admite cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În baza art.335 Cod procedură penală constată legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr.3/C3/2015 din 5 februarie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus infirmarea parţială a rezoluţiei nr.175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penala şi criminalistică cu privire la soluţiile de netrimitere în judecată dispuse privind infracţiunile contra păcii şi omenirii şi infracţiunile de omor prevăzute de Codul penal din 1968 şi redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum şi infirmarea rezoluţiilor nr.7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 şi nr.7301/3419/II/2/2009 din 3 septembrie 2009 ale procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, se arată în decizia instanţei.

În urma acestei soluţii, procurorii pot dispune începerea urmăririi penale faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Victor Atanase Stănculescu (fost ministru al Apărării), generalul (r) Vasile Dobrinoiu (fost şef al Şcolii de ofiţeri de la Băneasa), Corneliu Diamandescu (fost şef al Poliţiei Române), generalul (r) Petre Petre (fost comandant al unităţii de jandarmi 0575 Măgurele) şi Emil Dumitrescu (fost director al Direcţiei Cultură din Ministerul de Interne).

După aflarea deciziei Înaltei Curţi, Ion Iliescu a precizat că nu are ce comenta pentru că este treaba justiţiei să analizeze evenimentele de atunci.

„Nu am ce comenta, este treaba justiţiei să vadă, să analizeze, să finalizeze. Nu am motive nici să am surprize, nici să nu am surprize. Nu am ce comenta”, a declarat, pentru gândul.ro,  Ion Iliescu, imediat după decizia Curţii Supreme.

Întrebat dacă redeschiderea dosarului este o problemă care să îl vizeze personal, fostul şef al statului a răspuns: „Justiţia dacă consideră necesar să mai clarifice aspecte, asta e”.

Cozma: „Pedeapsa lui Ion Iliescu e una singură: condamnarea pe viaţă”

De asemenea, fostul lider al minerilor din Valea Jiului Miron Cozma a precizat, luni, că are o „mare satisfacţie” că dosarul mineriadei va fi redeschis, susţinând că pentru fostul preşedinte Ion Iliescu există o singură pedeapsă - „condamnare pe viaţă pentru crime împotriva umanităţii”.

„Aş vrea să spun că am marea satisfacţie că, alături de alţi doi domni, despre care părerea mea e că şi lor trebuie să li se aprobe acel dosar - Doru Mărieş de la Asociaţia 21 Decembrie şi Marin Stoica, victimă a bătăilor crunte de la televiziunea naţională -, am reuşit în 2010, să cerem anchetarea evenimentelor şi, bineînţeles, redeschiderea dosarului iunie ‘90, pentru că adevăraţii vinovaţi sunt încă în libertate şi nu au plătit. Toate cele trei dosare au fost reunite şi soluţia e cea pe care o ştiţi şi sunt chiar încântat că se va relua ancheta asupra evenimentelor iunie ‘90, pentru că minerii nu au fost altceva decât propagandă şi nu au fost nici măcar, culmea ironiei, foarte mulţi. Nu a văzut nimeni şi, numai după ce eu am început demersurile pentru adevăr, s-a aflat că, de fapt, minerii nu au fost pe 13 iunie 1990 în Bucureşti, atunci când au fost omorâţi şase oameni. Or, minerii au venit cu un tren pus la dispoziţie de Traian Băsescu, cu 15 vagoane, un altul cu şapte şi altul cu patru vagoane. Deci, au fost prea puţini mineri şi nu atât de mulţi câţi se zice că au fost. Se fac confuzii între iunie ‘90 şi septembrie ‘91, cand minerii au venit în formă”, a declarat Miron Cozma, citat de Mediafax.

Cozma şi-a amintit şi cum l-a „sechestrat” pe Ion Iliescu, la Cotroceni.

„L-am sechestrat pe Iliescu şi o spun cu toată responsabilitatea, la Cotroceni. Ştiţi foarte bine că i-am cerut demisia în Parlament. Ion Iliescu, în perioada în care eu am luat cuvântul în Parlament, eu i-am cerut demisia în Parlament. El era sechestrat la Cotroceni de către mine. Dacă Parlamentul lua decizia ca el să fie demis, ieşea de acolo cu cătuşe", a mai spus fostul lider al minerilor din Valea Jiului.

Întrebat dacă fostul preşedinte Ion Iliescu ar trebui pedepsit, Miron Cozma a spus ca acesta ar trebui condamnat pe viaţă.

„Este cea mai mare satisfacţie a mea (că Ion Iliescu ar putea fi urmărit penal - n.r.), nu sunt ranchiunos şi nu vorbesc nici dintr-un punct de vedere al unei satisfacţii personale, ci pentru adevărul istoric care trebuie aflat şi s-a dovedit că minerii au fost o forţă nu represivă, cum s-a spus, ci o forţă care a luptat în permanentaţă pentru drepturile lor şi pentru idealurile noastre, ale celorlalţi. De ce nu se dă dosarul meu de la Securitate? Păi de ce să-l facă pe Miron Cozma erou? Eu, în 1977 l-am sechestrat pe Ceauşescu, cu minerii de la Lupeni şi din Valea Jiului. Din punctul meu de vedere, pedeapsa lui Ion Iliescu e una singură: condamnarea pe viaţă, pentru că e vorba de crime împotriva umanităţii", a declarat Miron Cozma.

Petre Roman: Este important să fie găsiţi cei care au instigat

Petre Roman, premierul României din perioada mineriadei din 13-15 iunie 1990, Petre Roman, a declarat că este cât se poate de îndreptăţită redeschiderea dosarului acelor evenimente, precizând că, dincolo de interesele de ordin politic, este important să fie găsiţi cei care au instigat în stradă.

„Era normal să fie aşa (să fie redeschis dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 - n.r.). Victimele acelor împrejurări aveau, fără îndoială, dreptul de a obţine în justiţie o judecată corectă faţă de ceea ce s-a întâmplat. Ceea ce trebuie aflat este cine sunt cei care au comis acele violenţe şi cine sunt răspunzătorii, dacă a existat cineva, aşa cum cred şi cum am afirmat încă din iunie 1990, dacă ei au fost instigaţi. Eu cred că au fost cazuri de instigare, fie din fosta miliţie sau fosta securitate”, a spus Roman, citat de Mediafax.

El a menţionat că este cât se poate de îndreptăţită dorinţa de a se afla adevărul în privinţa evenimentelor din 13-15 iunie 1990.

„Nu cred că este vorba despre aspectul politic, aici. E vorba despre victimele şi familiile victimelor. Dincolo de unele interese de ordin politic, tare aş vrea să îi găsim pe cei care au instigat în stradă. Principiul esenţial este acela că victimele au dreptul să îşi ceară dreptatea în justiţie”, a mai spus Petre Roman.

Ion Iliescu: Oricine este liber să analizeze evenimentele de atunci

După ce Parchetul General a decis pe 5 februarie redeschiderea acestui dosar, fostul şef de stat Ion Iliescu arăta că oricine este liber să analizeze şi să comenteze evenimentele de atunci şi că nu este nicio problemă dacă cei interesaţi sau istoricii se ocupă şi de acele momente.

Solicitat să comenteze redeschiderea dosarului „Mineriada”, Iliescu a evitat să se pronunţe, precizând că nu comentează acest fapt. Întrebat dacă este de părere că redeschiderea acestui dosar îl vizează în vreun fel sau îl va afecta, Iliescu a răspuns: „De ce? Nu. Am fost contemporan cu evenimentele şi am avut nişte răspunderi, dar asta (redeschiderea dosarului, n.r.) e cu totul altceva”.

„Oricine este liber să analizeze, să comenteze evenimente trăite, mai apropiate, mai îndepărtate, nu e nicio problemă”, a adăugat Iliescu.

El a arătat că în 13-15 iunie 1990 au fost „nişte fenomene şi nişte manifestări” pe care le-a trăit şi care au constituit „factori perturbatori ai vieţii sociale, începând cu organizarea societăţii româneşti”.

„Aşa că e firesc ca toţi oamenii interesaţi, istorici, cei care vor să descifreze sensul evenimentelor, să se ocupe inclusiv de asemenea momente. Nu e nicio problemă”, a mai spus Iliescu.

Miron Cozma: Nu am remuşcări pentru morţii de la Mineriade

La rândul lui, Miron Cozma, fostul lider sindical al minerilor din Valea Jiului, spunea la sfârşitul lunii februarie, că nu are remuşcări cu privire la cei ucişi în timpul mineriadei din iunie 1990, întrucat acesta a fost adus cu forţa în Capitală de alţi lideri ai minerilor.

Cozma a mai declarat atunci că în realitate el este un opozant al lui Ion Iliescu, iar momentul în care fostul preşedinte al României i-a mulţumit public pentru intervenţia sa de la Bucureşti a constituit un act de manipulare, menit să-l scoată vinovat, a mai precizat Cozma.

La aproape 25 de ani de la Mineriada din 1990, procurorii Parchetului General au decis redeschiderea acestui caz. A fost nevoie de intervenţia CEDO pentru ca această stare de fapt să se schimbe.

Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au început să fie cercetate în 1997, odată cu venirea la putere a Convenţiei Democrate Române. Preşedintele ales, Emil Constantinescu, era un „emanat" al „balconului Pieţei Universităţii" din 1990, iar opinia publică din România s-a aşteptat ca vinovaţii dezastrului din vara anului 1990 să fie condamnaţi rapid şi fără şovăire.

La sfârşitul anului 1997 este scos din arhivele Armatei documentul pe baza căruia Ion Iliescu putea fi tras la răspundere pentru cele patru persoane împuşcate la 13 iunie 1990: Jurnalul acţiunilor de luptă de la Garnizoana Bucureşti. Acest document atestă că Iliescu a cerut scoaterea Armatei în stradă în după-amiaza acelei zile. Spre seară a apelat din nou la Ministerul Apărării Naţionale, aruncând în aer un zvon alarmist: „Pe sediul Poliţiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare".

Patru persoane ar fi murit prin împuşcare

Patru oameni şi-au pierdut viaţa după ce au fost împuşcaţi de militari în jurul Poliţiei şi al Ministerului de Interne. Focurile ar fi fost executate cu aprobarea generalului Mihai Chiţac (ministru de Interne, decedat în 2010) şi a generalului Gheorghe Andriţa (adjunct al ministrului de Interne). Toate cercetările de urmărire penală s-au făcut pe baza acestor patru persoane împuşcate. Sunt singurii morţi prin împuşcare recunoscuţi oficial. În timpul evenimentelor din 13 iunie 1990 au mai decedat două persoane: un tânăr înjunghiat în zona Televiziunii Române şi un bărbat care a făcut infarct în Piaţa Universităţii.

Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România (AVMR) a reclamat la Procuratura Militară existenţa unui număr de 60-100 de persoane ucise în perioada 13-15 iunie 1990 şi îngropate ca persoane neidentificate în Cimitirul Străuleşti II (cimitir unde erau înhumate persoanele fără adăpost sau cele neridicate de rude de la morgă). 

După cercetări îndelungate, care au inclus exhumări ale unor cadavre de la Străuleşti, procurorii au constatat că morţii neidentificaţi din acel cimitir nu au nicio legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990. Plângerea AVMR se baza pe mărturiile unor persoane care locuiau în zona cimitirului şi pe articolele apărute în presă la începutul anilor '90.

10 mai 1999 a fost ziua în care Ion Iliescu a dat prima declaraţie cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990. A fost citat însă în calitate de martor şi nu de învinuit.

În decembrie 2000, Emil Constantinescu şi-a încheiat mandatul de preşedinte fără a rezolva principala promisiune morală făcută în faţa românilor: aceea că va face lumină în Dosarele Revoluţiei şi Mineriadelor. 

Ca o ultimă zvâcnire înaintea revenirii fostului FSN la putere, generalul Dan Voinea, procuror militar, şef al secţiei Parchetelor Militare, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a lui Mihai Chiţac (fost ministru de Interne), Gheorghe Andriţa (fost adjunct al ministrului de Interne), Călin Traian Ştefan (fostul responsabil cu paza Ministerului de Interne), Dumitru Costea (fostul comandant al Batalionului de Jandarmi - Ploieşti) şi Constantin Vasile (fost ofiţer al Comandamentului Aviaţiei Militare). Erau încadraţi la infracţiunea de instigare la omor deosebit de grav.

Acuzaţiile aduse lui Ion Iliescu

Tot la acea dată, Voinea a indexat un dosar separat pentru cele 1.300 de persoane reţinute ilegal în iunie 1990 la Unităţile Militare de la Măgurele şi Băneasa. Au urmat însă alţi patru ani cu Iliescu la Cotroceni. Ani în care dosarele-cheie ale anilor 1989-1990 au zăcut la Parchetele Militare şi Civile. La 9 iunie 2005, după ce la Cotroceni s-a instalat Traian Băsescu, Secţia Parchetelor Militare a început urmărirea penală faţă de Ion Iliescu în dosarul celor peste 1.300 de victime reţinute la Băneasa şi la Măgurele. Iliescu era acuzat de propagandă pentru război, genocid, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului, complicitate la supunerea la rele tratamente, complicitate la tortură, subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false. Între 2005 şi 2006, Chiţac şi ceilalţi ofiţeri superiori sunt scoşi şi repuşi sub urmărire penală pentru vicii de procedură în Dosar.

19 iunie 2007: Dan Voinea şi Viorel Siserman dau rezoluţia de începere a urmăririi penale pentru Ion Iliescu şi îi aduc învinuitului la cunoştinţă faptele pentru care este acuzat în dosarul celor patru morţi prin împuşcare: participaţie improprie la omor calificat şi omor deosebit de grav. 

Dan Voinea a povestit momentul: „L-am chemat pe Iliescu să-i spun de ce îl pun sub acuzare. Când i-am arătat Jurnalul de luptă al Garnizoanei Bucureşti s-a albit la faţă şi a cerut un pahar cu apă. Iliescu nu credea că s-a păstrat aşa ceva", spune Voinea. Şi totuşi, respectivul jurnal fusese scos din arhive în 1997 şi e puţin probabil ca Iliescu să nu fi ştiut nimic de existenţa unui asemenea document. O zi mai târziu, la 20 iunie 2007, vine decizia 610 a Curţii Constituţionale (în fapt, o aliniere la normele europene), publicată în Monitorul Oficial la 16 iulie 2007, ca Ion Iliescu şi alţi 27 de civili implicaţi în Mineriada din 13-15 iunie 1990 să fie anchetaţi de Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului şi nu de procurorii de la Secţia Parchetelor Militare cum se întâmplase până atunci. Decizia avea aplicabilitate în toate Dosarele, inclusiv în cel al Revoluţiei.

Totodată, avocaţii lui Iliescu au făcut plângere către Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi. La 7 decembrie 2007, Kovesi, examinând plângerea, infirmă rezoluţia lui Dan Voinea faţă de învinuitul Ion Iliescu. De asemenea, dispune ca cercetările să fie continuate de procurorii secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Motivaţia Codruţei Kovesi: aspecte de nelegalitate care constau în faptul că măsura începerii urmăririi penale nu putea fi dată de Dan Voinea pentru că era incompatibil să mai efectueze acte de urmărire penală în respectivul dosar. Îl mai instrumentase o dată. O altă hibă de procedură este faptul că pe rezoluţia de începere a urmăririi penale nu era scrisă ora şi nu fusese înscrisă în registrul special, aşa cum prevede Codul de Procedură Penală. De asemenea, Kovesi afirmă că Voinea nu a folosit cuvintele potrivite pentru aducerea la cunoştinţă a faptelor în faţa lui Ion Iliescu şi că acestea nu sunt aceleaşi cu cele din rezoluţie!

Pe 3 septembrie 2008, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune neînceperea urmăririi penale pentru Iliescu. Dispoziţia Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică aşteaptă acum aprobarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a deveni definitivă şi irevocabilă. În 2009, Iliescu mai avea emoţii doar pentru dosarul de cercetare a infracţiunii contra siguranţei statului, care ajunsese la DIICOT. La 10 martie 2009, DIICOT l-a scos însă de sub urmărire penală, motivând că nu au fost identificate în concret faptele pentru care era învinuit. La aceeaşi dată a fost scos de sub urmărire penală şi Virgil Măgureanu, în aceeaşi speţă.

Infracţiunile pentru care erau acuzaţi minerii şi reprezentanţii lor s-au prescris. Cei care au lovit cu bâtele în centrul Bucureştiului la 14 şi 15 iunie 1990, au fost imposibil de recunoscut, spun procurorii care s-au ocupat de dosar. A plătit doar minerul Deneş Domokoş, cu opt ani de închisoare, pentru că, se spune, ar fi vrut să-i taie capul lui Marian Munteanu şi să i-l ducă nevestei, pradă de război, în cartierul Aeroport din Petroşani. El a fost printre puţinii pedepsiţi pentru evenimentele de la 13-15 iunie 1990. A murit în urmă cu câţiva ani în Petroşani, într-un accident rutier.

Unde poate fi încadrat discursul lui Ion Iliescu?

Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică au analizat şi discursul ţinut de Ion Iliescu în faţa minerilor, în dimineaţa de 14 iunie 1990, pentru a stabili dacă fostul preşedinte poate fi acuzat de propagandă pentru război, acuzaţie la care l-a încadrat Dan Voinea. 

„Analizând conţinutul discursului, se constată că învinuitul nu doar că nu a urmărit declanşarea unui conflict de orice natură, dar chiar a solicitat minerilor să elimine excesele şi actele sângeroase. Învinuitul era cel direct interesat, în urma alegerilor din 20 mai 1990, să menţină ordinea de drept şi evitarea unei stări conflictuale care i-ar fi prejudiciat statutul consfinţit prin vot popular", se arată în rezoluţia semnată de procurori. Apoi, aceştia au mers la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române pentru a defini războiul: „conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri..."

Iată o parte din discursul lui Iliescu, la care fac referire procurorii: „V-am rugat pe dumneavoastră, minerii, care sunteţi grupaţi, organizaţi, să vă îndreptaţi în coloană, pe bulevard, până la Piaţa Universităţii, să o ocupaţi definitiv, să asiguraţi paza Pieţei Universităţii... Dumneavoastră să fiţi paznicii, în conlucrare cu forţele de ordine". Ceea ce nu au luat în considerare procurorii este atmosfera momentului şi faptul că Iliescu i-a văzut pe mineri cu bâtele şi cu furtunele cu cap metalic pe care le purtau sprijinite de umăr.

Întrebat de „Adevărul" de ce nu i-a trimis pe minerii însetaţi de sânge înapoi în Valea Jiului, el a răspuns halucinant: „Ar fi fost nefiresc! Ce ar fi zis oamenii ăia: «Păi, abia am venit să apărăm oraşul şi voi ne trimiteţi înapoi?»".

Câteva întrebări rămân fără răspuns: care legi din lume le permit unor civili să devină, la ordinul unui preşedinte de stat, „paznici, în conlucrare cu forţele de ordine"? Şi de când lipsa de orientare politică a minerilor şi naivitatea lor reprezintă circumstanţe atenuante în cazuri de vătămare corporală gravă? Specialiştii consultaţi de „Adevărul" spun că de aici ar fi trebuit început Dosarul Mineriadei, nu de la genocid, căderea sub puterea vrăjmaşului sau alte fantasmagorii ale procurorilor, care, e posibil, să fi pus în mod intenţionat în discuţie acuzaţii fără legătură cu realitatea!

Exemplul de mai sus vorbeşte despre un lucru şi mai grav decât ascunderea vinovaţilor pentru evenimentele din 1989-1990. E vorba despre sistemul juridic din România în care orice acuzaţie poate fi întoarsă în favoarea învinuitului.

Abia pe 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii  Europene a Drepturilor Omului. Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

Mai multe ştiri pe aceeaşi temă:

Poveştile neştiute ale Mineriadei din 1990. Descinderea minerilor în cartierele de ţigani din Bucureşti

La 24 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990, „Adevărul” vă prezintă activitatea mai puţin cunoscută pe care minerii din Valea Jiului au avut-o în acele zile în Capitală.

FOTO Cine salvează Lupeniul, municipiul dator vândut din Valea Jiului        

Municipul Lupeni din Valea Jiului a ajuns dator vândut la statul român, cu aproape 33 de milioane de lei. Localnicii dau vina pe administraţia locală, primarul pe statul român, însă nimeni nu pare în stare să găsească vreo soluţie de ieşire din situaţia ingrată.

Cum s-a transformat Valea Jiului în Jalea Viului: oraşele miniere hunedorene intrate în cursa supravieţuirii          

Valea Jiului, una dintre cele mai sărace zone din judeţul Hunedoara, a fost măcinată în ultimele două decenii de probleme sociale. Declinul aglomerării urbane s-a accentuat după anul 1995, o dată cu primele disponibilizări masive din minerit, iar în prezent cele şase oraşe din Valea Jiului (Petrila, Petroşani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni şi Uricani) supravieţuiesc cu greu situaţiei dificile din economie.

Haţegana - berea creată pentru a potoli apetitul minerilor pentru ţuică        

Unul dintre cele mai importante branduri locale ale judeţului Hunedoara a fost Haţegana, berea fabricată în judeţul Hunedoara. În prezent, fabrica de bere construită la mijlocul anilor 1970 în Haţeg este închisă. În incinta fostei fabrici sunt produse tigăi, iar alte spaţii sunt folosite ca silozuri pentru furaje şi cereale. Din exterior, fabrica din Haţeg pare abandonată, în schimb berea Haţegana este fabricată în prezent la Craiova.

Minele morţii: cele mai mari dezastre petrecute în istoria recentă a Hunedoarei       

Cel mai grav accident petrecut într-o mină a avut loc în urmă cu nouă decenii, la Lupeni: în urma unei explozii cauzate de acumularea de gaz metan în galeriile minei au murit peste 80 de ortaci. În localitatea minieră Certej (25 de kilometri de municipiul Deva), în 1971, o alunecare de teren care a prăvălit halda de steril a exploatării miniere peste un cartier de blocuri a provocat moartea a 89 de oameni.