Dragi politicieni şi ziarişti britanici, le datoraţi scuze românilor!

După cum aţi văzut, „hoardele” de români – pe care tabloidele de largă circulaţie le anunţau înainte de Anul Nou – nu au luat cu asalt Marea Britanie. Au trecut deja mai bine de două săptămâni din 2014 şi… nimic!

De fapt, în prima cursă aeriană sosită la Londra pe 1 ianuarie – după cum au putut constata doi distinşi membri ai Parlamentului, prezenţi la faţa locului – se aflau doar câţiva cetăţeni români nou-veniţi în ţara dumneavoastră. Între aceştia, doi tineri care vor lucra într-o spălătorie auto şi un medic angajat de un spital. Toţi vorbitori de limbă engleză, toţi cu contracte de muncă semnate, toţi declarând că vor să muncească, nu să încaseze ajutoare sociale.

Dar şi mai dezamăgitor pentru profeţii invaziei româneşti trebuie să fi fost faptul că avionul respectiv era pe un sfert gol! Din simplul motiv că românii nu s-au înghesuit să plece cu miile – aşa cum prevestise, pe un ton apocaliptic, o parte a presei britanice – atunci când au aflat că se va ridica interdicţia de a munci în anumite state ale Uniunii Europene.

Presa românească, la rândul ei, a relatat cu lux de amănunte această campanie mediatică. A făcut-o, evident, criticând sau ironizând panica inoculată de anumiţi lideri de opinie, care se temeau că vom năvăli în Marea Britanie ca nişte “barbari” ai secolului XXI.

Oricărui român, această campanie îi aduce aminte probabil de o povestire populară, intitulată “Prostia omenească”, a marelui scriitor Ion Creangă (1837-1889).

Eroul acestei povestiri se întoarce acasă şi îşi găseşte soţia şi soacra plângând şi urlând în timp ce se holbează la pătuţul copilului. Întrebate ce le-a apucat, ele răspund că micuţul va muri. De ce? Pentru că pătuţul lui se află lângă sobă, pe sobă se află un drob de sare, iar dacă pisica se va sui şi-l va răsturna, i-ar putea cădea în cap. Cu alte cuvinte, pericolul e doar în mintea lor.

V-am citat această povestire pentru a vă arăta de cât umor şi de câtă înţelepciune este în stare poporul nostru, pe care unii îl dispreţuiesc într-atât încât îl asemuiesc unei adunături de “hoţi, leneşi şi cerşetori”. Sigur că există şi astfel de oameni în România, la fel cum există şi în Marea Britanie. Indiferent de culoarea pielii lor! Dar acestea sunt excepţii. Majoritatea românilor – oricât cât de săraci ar fi consideraţi prin comparaţie cu alte naţiuni – sunt cinstiţi, mândri şi muncitori.

Lor, celor puţini care vin în ţara dumneavoastră să muncească sau să studieze, ca şi celor mulţi rămaşi acasă, le datoraţi scuze!

Petru Luhan - Membru al Parlamentului European