După interceptări, adio denunţuri! Infractorii nu se mai pot turna unii pe alţii

Imagine: Adevărul

Curtea Constituţională a decis că persoanele despre care există indicii că ar fi comis fapte penale nu mai pot fi ascultate ca martori la debutul anchetei cu privire la activitatea infracţională a altor persoane, ca mai apoi acestea din urmă să fie puse sub acuzare.

Pe scurt, dintr-un grup infracţional, procurorii nu mai pot audia anumiţi membri ca martori, în scopul de a-i pune sub acuzare, ulterior, pe alţi făptuitori, potrivit ultimei decizii a Curţii Constituţionale a României (CCR). De exemplu, într-un dosar de corupţie, mituitorul nu mai poate fi ascultat ca martor cu privire la faptele celui mituit, trebuie pus mai întâi sub acuzare pentru dare de mită, ceea ce nu este întotdeauna posibil la începutul anchetei.

CCR a statuat că art. 118 din Codul de procedură penală nu instituie garanţii suficiente pentru martor, de vreme ce acesta poate fi pus în situaţia să contribuie indirect la propria incriminare, în dezacord cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

Argumentele CCR

Curtea Constituţională s-a referit în motivarea deciziei şi la doctrina Instanţei de la Strasbourg, care a elaborat aşa-zisa „teorie a celor trei alegeri dificile cu care se confruntă persoana”, conform căreia nu este natural să i se ceară presupusului făptuitor să aleagă între:

• a fi sancţionat pentru refuzul său de a coopera,
• să furnizeze autorităţilor informaţii incriminatoare 
• să mintă şi să rişte să fie condamnat pentru aceasta.

Până la remedierea acestei probleme, CCR a statuat că procurorii urmează să „aplice în mod direct dispoziţiile art. 21 alin. 3 ( Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil), art. 24 alin. 1 (Dreptul la apărare este garantat) şi art. 23 alin. 11 (Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată) din Constituţie”.

Deşi deciziile CCR dictează numai pentru viitor, o altă prevedere legală statuează că inculpaţilor li se aplică legea mai favorabilă.

Anchetele ar putea „muri în faşă”

În motivare, CCR mai consemnează că Tribunalul Bucureşti (TB) a arătat că, la începutul anchetei, atunci când cercetările sunt „in rem” (adică numai cu privire la fapte, fără a fi vizate persoane anume), de cele mai multe ori anchetatorii n-au altă alternativă decât să îi audieze pe cei implicaţi ca martori.

„Pentru a se dispune o soluţie în dosar de către procuror, adeseori se impune să fie ascultată şi persoana bănuită de comiterea respectivei infracţiuni, astfel că mijlocul procesual prin care se recurge la obţinerea opiniei acestei persoane cu privire la acuzaţia ce i se aduce, în forma unei declaraţii scrise, este audierea ei ca martor”, a argumentat un judecător de la Tribunalul Bucureşti.

Ce dosare ar putea fi afectate

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a dezlegat chestiunea de drept în sensul că o atare procedură goleşte de conţinut noţiunea de martor, precizează CCR în document.

„Dacă martorul, pentru a nu se învinui pe sine de săvârşirea unei infracţiuni, face afirmaţii neadevărate sau, cu intenţie, trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale despre care a fost întrebat, el nu ar săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă. În realitate, o asemenea persoană nu mai este «un martor», deoarece el nu mai poate apărea în această calitate în raport cu o eventuală inculpare a sa, din moment ce întrebările ce i se adresează ar conduce, dacă ar răspunde sincer, la implicarea sa într-un proces penal. Într-o asemenea situaţie, martorului nu i se mai poate cere să fie obiectiv, în acelaşi timp în care deasupra sa planează sancţiunea penală”, notează magistraţii ÎCCJ.

Este de aşteptat ca decizia CCR cu privire la martori să producă efecte în toate procesele în care, la debutul urmăririi penale, anumiţi făptuitori – despre care anchetatorii aveau doar indicii că ar fi implicaţi în faptele penale – au fost audiaţi ca martori, iar în baza acestor mărturii au fost puse sub acuzare alte persoane.