După referendum, o luăm de la capăt de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat?
0
Greu. Poate imposibil. Cel puţin aşa pare acum când suntem încă sub impresia profundă lăsată de valul de dejecţii, acuzaţii-injurii-pedepse cu iadul şi afurisenia pe veşnicie, cu mesaje de ură şi intoleranţă habotnică şi semnale ferme ale unei dorinţe de răzbunare care s-ar putea să nu fie lăsată doar pe seama Atotputernicului şi Judecăţii sale de Apoi.
Sigur că s-au pregătit, testat şi folosit la maximum de capacitate diverse reţele de propagandă în mediul real şi virtual iar acum, după ce totul se încheie, se vor face evaluări pe linie de partid şi bisericesc pentru a vedea ce organizaţii s-au dovedit la înălţime şi care nu, cine trebuie mustrat sau pedepsit pentru neştiinţă sau neimplicare, la cine trebuie taxat nivelul ideologic necorespunzător şi neîndeplinirea cu conştiinciozitate şi spirit de răspundere a sarcinilor venite pe calea ierarhică. Apoi, pe cale de consecinţă, trecute prin sita secţiei organizatorice şi chemate la judecata severă a comitetelor politice respective în vederea stabilirii listei scurte a reţelelor şi trolilor care merită finanţare ulterioară.
Miză extrem de importantă deoarece, după acest prim exerciţiu live la scară naţională, urmează cele cu adevărat semnificative pentru menţinerea sau cucerirea puterii, adică a privilegiilor financiare şi de poziţionare socială personală şi a tuturor celor apropiaţi (familie+restul). Miza a fost cu adevărat atât de importantă încât coaliţia PSD-ALDE a decis să-i aloce în mod excepţional două zile, tocmai pentru a putea urmări foarte atent fiecare detaliu al reacţiilor sociale, testând în acelaşi timp şi potenţialul real al organismelor prin care s-a încercat operaţiunea de mobilizare a maselor (mass-media arondate la nivel central şi local, Biserici reunite cu mesaje la toate nivelele de execuţie).
Nici dacă ar fi fost în joc independenţa naţiunii nu ar fi existat o mişcare de propagandă mai amplă şi nu ştiu de unde s-ar fi găsit fonduri mai importante pentru susţinerea ieşirilor publice ale tuturor purtătorilor de mesaje. De unde, cel puţin asta e impresia mea, totul seamănă cu pregătirea unui moment în care avea să se spună ceva care depăşea cu mult nivelul problematicii referendumului, deschizând calea spre o reorientare politică masivă. Într-atât de importantă încât era strict necesar să se facă în etape discrete, cât mai discrete posibil, pentru a nu stârni prea multe întrebări. Cel puţin în acest stadiu. Dar mesajul acela era gândit pentru a se prezenta drept concluzie logică a tot ce s-a afirmat în această primă etapă, sintetizând substanţa profundă a revoltei care acum a fost dirijată împotriva căsătoriei gay. Drept care, odată transmis mesajul respectiv, chiar nu mai are prea mare relevanţă care va fi rezultatul referendumului.
În această minuţioasă construcţie, Dragnea a transmis acest mesaj: "Este timpul să decidem noi cum vrem să trăim în ţara noastră. Ar fi bine să bine să decidem noi ce vrem pentru societate şi naţiunea noastră. Ştim cu toţii că de ani de zile ni se spune că alţii ştiu mai bine cum trebuie să trăim, cum trebuie să acţionăm. A venit momentul să decidem noi ce ţară vrem să avem”.
În opinia mea, acesta este momentul în care se spune, din partea celui mai mare partid politic al ţării, poate (dat fiind că nu a existat niciun fel de reacţie contrară) chiar şi din partea întregii coaliţii de guvernare, că trece într-o nouă etapă, una a clarificărior doctrinare şi mutaţiilor ideologice care să ducă, într-un final predictibil, la o posibilă reaşezare pe eşichierul politic naţional şi, ieşind din matca alianţelor europene de până acum, să se poziţioneze într-una nouă şi mai adecvată ambiţiilor sale de moment. Este un mesaj absolut clasic în spiritul noului naţionalism al doctrinei suveraniste care se coagulează acum în Europa sub egida lui Steve Bannon şi a lui Salvini, noua stea europeană în plină afirmare.
Un mesaj de tip suveranist care, cel puţin în acest moment, grupează partide de dreapta şi extremă dreapta dar, cum a arătat istoria socialiştilor de la noi, n-a trebuit decât o noapte ca socialistul Băsescu să devină cel mai convins membru al PPE-ului... Ce adună acum acum Steve Bannon este (încă) o mişcare absolut heterogenă: populişti, xenofobi, anti-sistem, naţionalist-populişti, chiar neonazişti, dar cu o platformă minimală comună de mare atractivitate pentru toţi nemulţumiţii Europei. Cu patru mari idei:
1. respingerea, înlocuirea şi în final aneantizarea elitelelor corupte care s-au rupt definitiv de rădăcinile lor naţionale, deservind acum exclusiv interesele birocraţiei de la Bruxelles
2, oprirea fenomenului migraţiei, restabilirea controlului strict asupra frontierelor şi reintroducerea măsurilor necesare pentru asigurarea securităţii cetăţenilor, inclusiv a pieţelor naţionale de muncă, acum ameninţate la modul cel mai serios şi mai persistent de activităţile prestate la negru, eliminarea surselor de "poluare socială", cerşetorie, droguri, trafic de cane vie, etc. Dar, în primul rând, este cultivată cu asiduitate tema viitoarei morţi demografice a unei Europe care este acum pe cale să-şi schimbe echilibrul demografic şi va deveni curând un continent predominant musulman.
3. critica severă a tot ce înseamnă UE şi instituţiile sale, în primul rând a încercării lor persistente de a impune legislaţii de tip "spaţiu comun" care, în final, nu sunt altceva decât încălcare a principiilor sfinte ale suveranităţii şi independenţei naţionale, a dreptului absolut de a decide ceea ce vrei înspre binele naţiunii tale.
4. refuzul globalizării şi al mondializării în favoarea promovării unui "capitalism cu faţă umană" care să favorizeze în primul rând partenerii autohtoni şi a le da astfel o şansă de dezvoltare în faţa monstruozităţii reprezentate de hidra capitalistă clasică, de tip vechi, a cărui chip se confundă cu George Soros, arhitectul suprem al răului, noul "călău al popoarelor cu barda sa însângerată" precum, odinioară, mareşalul Tito în imaginile propagandei sovietice.
Patru teme în jurul cărora se duce o campanie intensă începând cu mediul virtual unde Steve Bannon a transferat de mai mult timp tehnicile folosite în SUA prin Breitbart Network News, organizaţia care a susţinut ideologic şi mediatic lansarea lui Trump, în sprijinul proiectului european care acum este în plină desfăşurare. Căutând încă să identifice parteneri naţionali pe teritorii încă "indecise" cum ar fi România, spre exemplu, singura ţară în centrul şi estul Europei unde, formal, nu există încă o asemenea mişcare, regăsibilă însă în ţările Vişegrad, în Bulgaria şi Grecia, în multe dintre ţările din Balcanii de vest.
Există o mişcare mondială împotriva elitelor şi mondialiştilor care depăşeşte SUA, Italia, Polonia sau Franţa. Istoria este de partea noastră şi ne va duce spre victorie, victorie după victorie... Steve Bannon, congresul RN în Franţa
Previzibil, relativ rapid, nu se vor mai face prea multe separări între adepţii acestor idei, cel puţin nu în funcţie de fosta lor apartenenţă la partidele politice tradiţionale. Ce va conta, va fi refuzul acestei Europe de acum şi a birocraţiei de la Bruxelles, înfăţişată drept singura vinovată pentru toate relele şi, oricum, singura frână în calea ridicării noilor elite naţionale care "ţin cu ţara" şi vor să gospodărească mai eficient ce mai rămase din avuţia naţională.
Sper însă ca toate astea să se dovedească o simplă supoziţie. Şi atunci îmi cer scuze. Poate însă îşi va cere scuze şi comisarul Guther Ottinger care, cu gândul la ştirile ce vin acum din România, nominaliza ţara noastră printre statele care "pun în pericoil proiectul european", alături de Polonia, Ungaria şi guvernul Italiei. Dea Domnul să greşim cu toţii.
Oricum, scandalul este deschis şi următorul moment de referinţă, inclusiv test turnesol pentru acest tip de reacţii, va fi pe 1 noiembrie, în plenul PE, atunci când se va vota Rezoluţia privind situaţia statului de drept în România.
Se încarcă comentariile...
