EXCLUSIV Cum au fost prinşi hoţii români care au comis „Jaful secolului“
0
La împlinirea unui an de la furtul tablourilor din Olanda, procurorul DIICOT Raluca Botea, coordonatorul cercetărilor din acest caz, explică pentru prima dată, într-o întâlnire cu jurnalişti de la un important ziar quality din Olanda, „NRC Handelsblad“, şi de la „Adevărul“, cum i-a prins pe hoţii români
Radu şi Olga Dogaru, Eugen Darie, Alexandru Bitu şi Petre Condrat sunt aşteptaţi din nou, astăzi, la Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti, pentru un nou termen în procesul furtului de tablouri de la Galeria Kunsthal din Rotterdam. În furtul considerat a fi „Jaful secolului“ în Olanda, şapte lucrări semnate de mari maeştri – Picasso, Monet, Gauguin, Matisse, De Haan şi Lucian Freud – au fost sustrase în octombrie 2012, în două minute şi 48 de secunde, de românii Radu Dogaru şi Adrian Procop, potrivit rezultatelor anchetei întreprinse de procurorii olandezi şi români. Ulterior, capodoperele au fost aduse în România de către Eugen Darie. Alexandru Bitu şi Petre Condrat ar fi încercat să vândă tablourile, în timp ce Olga Dogaru le-ar fi ars (potrivit unei declaraţii din dosar, retrasă ulterior), într-o sobă din localitatea tulceană Carcaliu. O expertiză a specialiştilor de la Muzeul Naţional de Istorie a României arată că cenuşa prelevată din respectiva sobă ar proveni din arderea unor tablouri realizate în tehnica uleiului pe pânză. Avocaţii inculpaţilor au cerut o contraexpertiză, în Olanda. Chiar dacă azi e aşteptată o nouă amânare, din motive de procedură, termenul este totuşi unul important pentru majoritatea inculpaţilor. Pentru liderul bandei, Radu Dogaru, este unul dintre puţinele momente în care îşi poate vedea mama, Olga Dogaru, arestată şi ea din martie. Unul dintre „locotenenţii“ lui Dogaru, Alexandru Bitu, urmează să afle decizia instanţei privind eventuala sa eliberare din arest. Bitu susţine că ar fi îndreptăţit să fie judecat în stare de libertate, pentru că este acuzat de complicitate şi tăinuire, ca şi fotomodelul Petre Condrat, care nu a fost niciodată arestat în acest proces. Adrian Procop, cel de-al doilea hoţ de la Kunsthal, nu a fost prins deocamdată. Pe numele său există un mandat de arestare european.
Raluca Botea, şef Serviciu la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) din cadrul Parchetului General, este procurorul care a coordonat ancheta în cazul apariţiei, în România, a tablourilor de la Galeria Kunsthal din Rotterdam. Insistă însă că prinderea hoţilor a fost rezultatul unui efort de echipă. „Nu aş vrea să apar eu ca un erou, în spatele unui procuror operativ se află o întreagă echipă. La acest caz a lucrat enorm procurorul George Pătuleanu, întreaga Direcţie de Cooperare Internaţională, poliţişti, o mulţime de oameni“.
A fost o anchetă grea? „Deosebit de complexă şi de grea“, vine răspunsul. De vină a fost, pe de o parte, specificul deosebit al suspecţilor: „lipoveni, membri ai unei comunităţi mici şi concentrate în zona Dunării“, „a fost extraordinar de greu să obţinem informaţii“. În plus, infracţiunea a fost comisă pe teritoriul unui alt stat. „Am colaborat bine cu colegii din Olanda, dar sunt diferenţe de legislaţie şi nu numai, care şi-au făcut simţită prezenţa. Gândiţi-vă doar la distanţă, la transmiterea de acte şi de documente. Iar în cercetarea oricărei fapte porneşti de la locul săvârşirii infracţiunii, acolo ai o imagine completă şi începi să-ţi imaginezi ce şi cum“, explică Raluca Botea. Nici cercetările la faţa locului n-au fost dintre cele mai simple: „Încă o dificultate a fost vremea. Ne-au prins nămeţii. Ca să ajungem la Carcaliu trebuia să trecem cu bacul, să săpăm în pământ îngheţat, să căutăm prin zăpezi de o jumătate de metru“.
Suspecţii, identificaţi la două luni după furt
Odată ce Mariana Dragu (n.r. – expert al Muzeului Naţional de Artă) a anunţat DIICOT că „a văzut ceva ce nu şi-ar fi dorit să vadă“, respectiv tablourile de Matisse şi Gauguin, au început verificările. Unicul lucru deja cunoscut: identitatea celui căruia i-au fost oferite tablourile. Colecţionar de artă, „Dinescu (n.r. – Constantin) era doar o persoană care nu a mai dorit să cumpere, când a aflat că era ceva necurat la mijloc. Deci, nu a încălcat legea. Nu i-am ascultat telefonul, dar am făcut altceva: am solicitat judecătorului autorizaţie pentru a obţine, de la compania de telefonie mobilă, listingul, adică o listă cu apelurile primite şi date în intervalul în care a avut loc întâlnirea“.
Cele şapte tablouri furate din Olanda
Aşa au aflat anchetatorii români că un anumit număr de telefon, respectiv cel al fotomodelului Petre Condrat, apărea şi în ziua întâlnirii, şi în cele dinainte. „Numărul era înregistrat pe firma de modă a lui Cătălin Botezatu. Am încercat să vedem, de asemenea, cu cine vorbea. Şi tot aşa, până am dat de telefonul lui Radu (n.r. – Dogaru). Din listingul lui Radu, am observat că unul dintre numere (n.r. - Eugen Darie) vorbise şi cu Condrat. Aşa am construit o aşa-numită «hartă relaţională»”, explică Raluca Botea.
A urmat identificarea lui Condrat şi o vizită la clădirea în care locuieşte acesta. „E un bloc dotat cu portar, camere de luat vederi, registru de intrări şi ieşiri. Discret, am luat înregistrările pentru luna noiembrie, registrul... Şi am constatat că, pe 2 noiembrie 2012, Condrat fusese vizitat de Radu Dogaru şi de Eugen Darie. Între timp, am obţinut şi autorizaţii de interceptare pentru «AN» – «Autor Necunoscut»... Şi, din cască, am aflat că se adresau unul celuilalt cu «Radule», respectiv «Ginel».“ Aşa se face că identitatea tuturor suspecţilor era ştiută, „cu nume şi prenume“, în câteva săptămâni, spre finalul lunii decembrie 2012.
„Pe 21 noiembrie 2012 am înregistrat dosarul, iar pe 19 ianuarie 2013, ei au fost ridicaţi. Totul a durat mai puţin de două luni. Şi ţineţi cont că a trebuit să facem numeroase cereri la judecător pentru obţinerea de listinguri, de autorizaţii de interceptare. Fiecare a trebuit să fie analizată în parte, să fie aprobată, apoi companiile de telefonie mobilă au trebuit să îşi cerceteze propriile baze de date“.
“Nu aş vrea să apar eu ca un erou, în spatele unui procuror operativ se află o întreagă echipă.
Raluca Botea, procuror DIICOT
Olandezii, iniţial neîncrezători în ancheta românilor
„I-am anunţat în ianuarie, imediat după Sărbători, pe colegii noştri olandezi că avem suspecţi români. Iniţial, au fost chiar neîncrezători, ei bănuiau o grupare... parcă de albanezi. Ei (n.r. – anchetatorii olandezi) ne-au trimis atunci fotografiile suspecţilor lor. Iar noi le-am trimis fotografiile suspecţilor noştri şi i-am rugat să verifice, pe filmul de securitate din Kunsthal din zilele anterioare jafului, dacă vreunul apărea în imagini“, îşi aminteşte Raluca Botea. Surpriză: suspecţii românilor chiar fuseseră la Kunsthal, în mai multe rânduri, în zilele dinaintea jafului.
„La un moment dat l-au văzut în prim-plan chiar pe Radu Dogaru. În plus, făcându-şi propria investigaţie, analizând activitatea celulelor GSM de lângă Kunsthal, a fost identificat un număr de telefon de Olanda, foarte activ în preajma orei la care avusese loc spargerea. În plus, acel telefon staţionase destul de mult timp în imediata apropiere a galeriei“. Cercetarea a fost extinsă pentru acest număr, şi în câteva zile au fost identificate numere româneşti. „Atunci, colegii din Olanda s-au urcat în avion şi au venit la Bucureşti.“
Tablourile, pierdute în ultima secundă
Raluca Botea îşi aminteşte, „încă furioasă“, cât de aproape a fost să recupereze operele de artă. „Eram foarte aproape să introducem un investigator sub acoperire, încercam «să cumpărăm» picturile... Iar ei (n.r. – presupuşii hoţi) tot încercau să le vândă, voiau să intre în contact cu un cetăţean de origine rusă, despre care ei credeau că este bogat şi interesat de artă.“ Timp de câteva zile, situaţia a fost destul de incertă. Gruparea lui Dogaru i-a transmis omului de afaceri că ar avea nişte „Picasso“-uri.
„În acele zile am trimis echipa la Tulcea, poliţişti şi procurorul Pătuleanu. Am pregătit şi un investigator sub acoperire, un poliţist specializat, care urma să fie prezentat drept expert de artă, de naţionalitate rusă. O jumătate de zi s-au făcut cursuri cu el, ca să ştie cum să folosească lupa, cum să se uite cu lampa cu ultraviolete“.
Planul era clasic pentru astfel de situaţii: „Speram să vină cu cel puţin două dintre tablouri. I-am fi arestat pe loc, pentru că din toată monitorizarea nu a rezultat nicio secundă vreun indiciu despre unde puteau fi tablourile. Ştiam că mare parte din comuna Carcaliu e părăsită, aşa că ar fi putut să le ascundă într-o mulţime de case goale. Nici în visele cele mai urâte nu ne-am gândit că ar putea să le îngroape. Şi aşa aveam emoţii, pentru că se ştie prea bine în ce condiţii speciale de temperatură, de umiditate, trebuie păstrate astfel de opere. Aşa că eram deja îngrijoraţi, simpla lor depozitare într-o casă neîncălzită, la minus 20 de grade Celsius, câte erau în perioada aceea, putea provoca probleme.“
„Ajunseserăm în punctul în care şi ei agreaseră să aibă loc întâlnirea la care să aducă din tablouri, să fie văzute de expert, în ziua de 20. Dar cu o zi mai devreme, pe 19 ianuarie, la ora 3 şi 40 de minute după-amiază, Condrat, care aflase că cineva se interesează, l-a avertizat pe Dogaru că telefonul îi este ascultat.“ Radu a devenit extrem de agitat. L-a sunat pe Condrat de mai multe ori în acea după-amiază. „Spunea: «Ce să fac acuma, frate? Ce să fac cu ele? Că dacă ştiam, nu le mai luam!». E singura convorbire din care rezultă că el le-a luat. Dar nu neapărat că le-a luat din Kunsthal, putea să le fi luat de la altcineva, care a furat. Şi continua: «Şi ce să fac acuma? Să le ard?». Era foarte clar că în următoarea zi nu avea să se mai întâmple nimic. Acela a fost momentul în care a trebuit să decidem dacă intrăm. Cu riscul de a nu le găsi, dar şi cu marea şansă de a le găsi. O negociere, o cumpărare acoperită era deja exclusă.“
Hoţii, atenţi la telefon
Raluca Botea se încruntă şi astăzi când îşi aminteşte acele zile. „Cert este că pe telefon oricum vorbeau foarte puţin. Erau foarte atenţi. Din nicio convorbire telefonică nu a rezultat că ei sunt autorii furtului şi nici unde se aflau tablourile“.
Anchetatorii români aveau însă şi alte mijloace la dispoziţie. „Noi le-am identificat şi adresele de email, de Facebook... Am cerut la Yahoo! şi la Facebook conservarea datelor. Pentru că ei ştergeau toate conversaţiile. Dar asta nu a fost o problemă, ţinând cont de cererile de conservare. Adică, aşa cum i-am explicat şi lui Radu, «tehnica te omoră în ziua de azi!». Radu a fost foarte mirat: «Cum m-aţi prins voi aicea? Că doar n-am furat din România! N-am păgubit statul român!». Iar eu i-am zis în glumă: «Radule, din cauza ta nu intrăm în Schengen!» «Cum, doamnă, din cauza mea?! Dar ce am făcut, doar n-am omorât!». A vorbit multă vreme despre Schengen, după aceea.“
Ar mai fi vreo speranţă ca tablourile să apară cândva? „Îmi doresc din tot sufletul să mai existe, dar acestea sunt datele cu care operăm. Pe de altă parte... Lipovenii sunt o etnie plină de surprize. Ca procuror, de mine a depins prinderea suspecţilor şi aducerea lor în faţa judecătorului“.
Raportul poliţiei olandeze
Un subiect intens dezbătut în presa olandeză, după jaful de la Kunsthal, este cum de au pătruns atât de uşor hoţii români în clădire, şi de ce echipajul de poliţie, care a venit la doar 5 minute după ce s-a dat alarma, nu a observat spargerea. Explicaţia constă, potrivit unui raport tehnic al Poliţiei olandeze, că hoţii nu au lăsat urme vizibile pe uşa pe care au forţat-o şi au ieşit foarte repede din incintă.
Galeria Kunsthal. În medalion, locul în care era expus tabloul pictat de francezul Henri Matisse FOTO: ROBIN UTRECHT, ANP / NRC.NL
„N-au depus, practic, niciun efort“
„S-a stabilit experimental că, dacă uşa era împinsă din afară, se putea activa mecanismul de panică în caz de incendii. Asta însemna că toate zăvoarele uşii erau deschise, cu excepţia închizătorii de zi. În acest fel, în joncţiunea de închidere se creează un spaţiu. Acest spaţiu permite ca, printr-o forţare minimă, cu un instrument de efracţie, să se ridice cama de blocare din broasca de zi. Picturile au fost luate de pe perete cu o forţă extrem de redusă. În acest scop, cablul de prindere al tabloului a fost rupt prin tragere.“
Procurorul Raluca Botea explică la rândul său: „În momentul în care uşa a fost forţată cu şurubelniţa, senzorii au declanşat alarma. Dar asta nu i-a împiedicat să intre, pur şi simplu punân-du-şi umerii la lucru împotriva unor uşi dintr-o tablă destul de subţire, să ia tablourile, care nu erau ancorate, ci doar atârnate, de pe pereţi. N-au depus, practic, niciun efort, doar le-au scos din cui. Din acest punct de vedere se poate spune că hoţii au avut noroc“. ;
Patru din cele şapte tablouri furate anul trecut de la Galeria Kunsthal din Rotterdam: „La liseuse en blanc jaune“ (de Henri Matisse), „Autoportrait“ (de Meijer de Haan), „Tete d’ Arlequin“ (de Pablo Picasso) şi „Woman with eyes closed“ (de Lucian Freud)
Citeşte mai multe despre tablourile furate:
Dosarul Jaful Secolului. Drumul tablourilor furate: din Olanda în sobă
Specialiştii de la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) au declarat ieri că cenuşa analizată în dosarul furtului de tablouri de la Muzeul Kunsthal din Rotterdam din octombrie 2012 provine din arderea a cel puţin trei tablouri realizate în tehnica uleiului pe pânză.
„Adevărul“ vă prezintă în premieră ultima întâlnire a două dintre celebrele tablouri cu o persoană care nu avea legătură cu furtul lor: Mariana Dragu, curator la Galeria de Artă Europeană a Muzeului Naţional de Artă (MNAR). Ea a acceptat să spună povestea apariţiei picturilor în România, într-o întâlnire cu jurnalişti de la un important ziar quality din Olanda, „NRC Handelsblad“, şi de la „Adevărul“.
Cele şapte tablouri furate din muzeul Kunsthal din Rotterdam, în octombrie 2012, ar fi fost aduse în România ascunse în perne, prin Vama Nădlac şi ar fi stat o perioadă în portbagajul maşinii lui Eugen Darie, se arată în rechizitoriul prin care cei şase suspecţi în acest dosar au fost trimişi în judecată. De asemenea, mama lui Radu Dogaru ar fi recunoscut în timpul audierilor că a ars tablourile în soba casei sale.
Se încarcă comentariile...
