Eveniment

articolul anterior articolul urmator

Fata, duhovnicul şi duşmanii BOR

100
16 Feb 2014 09:15:50
Eugen Tănăsescu
Pilda Intoarcerii Fiului Risipitor
Pilda Intoarcerii Fiului Risipitor

Suntem în Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor. Dacă ar fi să ne uităm la cazul Iuliei Ionescu, l-am putea numi foarte bine „Duminica întoarcerii fiicei risipitoare”. Sau a neîntoarcerii fiilor duşmănoşi ai Bisericii, care au găsit momentul să-I mai dea un ghiont, neînţelegând mare lucru din existenţa ei.

Sunt foarte multe planuri de discuţie în cazul elevei care a plecat de acasă. Nu mă refer aici la posibilul triumfalism al autorităţilor, care s-au grăbit să anunţe succesul găsirii fetei, chestiune cumva motivată după tragicul accident din Apuseni. Mă refer strict la planul bisericesc, asupra cărora mulţi „pricepuţi” s-au grăbit să „comenteze”, de fapt să mai acuze un pic Biserica, fără a pricepe prea mult cum funcţionează. Dovada este faptul că imediat după ce autorităţile au oferit detalii oficiale legate de caz, majoritatea televiziunilor de ştiri au abandonat brusc subiectul. Nu se confirmase nimic din teoriile mediocrilor, care doreau prinderea pe picior greşit a Bisericii.

Dar să ne aplicăm un pic asupra acestor planuri de discuţie. Ordinea este aleatoare, fără a prioritiza ceva anume.

1. Duhovnicul. Puţin a lipsit ca duhovnicul (sau Biserica) să nu fie scos (scoasă) vinovat(ă) de gestul fetei. Deşi Patriarhia a explicat în detaliu ce înseamnă duhovnicul şi viaţa monahală, opozanţii BOR mai aveau puţin şi puneau pistolul la tâmpla duhovnicului/Bisericii, nepricepând chestiuni de profunzime. Cum ar fi:

a) Duhovnicul nu poate fi obligat să divulge secretele spovedaniei. Mai mult, legile româneşti îl protejează în faţa aceste invazii în spaţiul intim al fiecăruia. În cazul fetei, deşi era minoră, duhovnicul nu putea fi obligat de nici o lege să spună ceva părinţilor. El are libertatea (garantată de legi, repet) de a acţiona de la caz la caz, spre binele fiului său duhovnicesc, cât şi al familiei. El nu poate „turna” copilul părinţilor, dacă aceştia nu-l pot înţelege, deoarece ar provoca tensiuni inutile în familie (mai ales când aceştia sunt despărţiţi şi îşi dispută copilul). Dar nici nu poate ţine secrete date care ar pune în pericol integritatea copilului. Pentru modul în care îşi tratează fii duhovniceşti, duhovnicul nu poate fi judecat decât de către instanţele bisericeşti, în afară de situaţia când la mijloc ar fi încălcări ale legilor zis lumeşti. În schimb, duhovnicul poate colabora cu autorităţile oricând, în interesul fiului său sufletesc.

b) Când un copil destăinuie unui duhovnic gânduri pe care nu le poate comunica părinţilor, înseamnă că deja există o barieră de comunicare între părinţi şi copil. Nu e vina duhovnicului pentru această situaţie. Dar el nici nu poate fi poliţist, să stea să facă anchetă în sufletul copilului, în numele părinţilor.

c) Duhovnicul te sfătuieşte, niciodată nu-ţi poate impune. „Ascultarea de duhovnic” precum şi „canonul” sunt chestiuni liber consimţite. Nimeni nu poate fi stăpânitorul conştiinţei altcuiva şi nici nu-l poate îndoctrina spre fapte contrare voinţei lui, cum fals acuză opozanţii BOR. Alegerea unei vieţi monahale nu este o joacă, nu se discută pe loc şi nu se poate impune de nimeni. Există o perioadă de probă care are tocmai rolul de a demonstra practic dacă eşti făcut pentru aşa ceva. Dar toate acestea numai după vârsta majoratului. Cine îşi închipuie că BOR este un bau-bau care papă copii părinţilor onorabili, smulgându-i de la inima lor, se înşeală amarnic. În plus, sunt destui monahi intelectuali, cu studii superioare, chiar premianţi, ca şi Iulia. De unde, deci, această tendinţă de a blama monahismul, ca fiind rezervat celor slab pregătiţi? Monahismul nu este rezervat „rataţilor vieţii”. Poate că unii merg spre mănăstire cu decepţii, dar vor fi primiţi doar ca mireni ce caută alinare pentru o vreme.

2. Fata risipitoare. Adolescenţii au adeseori crize de personalitate şi li se pare că ştiu totul. Cine n-a trecut prin aşa ceva? Chiar Hristos rosteşte pilda fiului risipitor, care pleacă de acasă, luând ce credea că-i aparţine şi nesocotindu-şi tatăl. Este şi motivul pentru care sfatul duhovnicului a contat prea puţin în faţa Iuliei Ionescu. Ba încă a mai găsit cu cale să-i atragă atenţia că vine Apocalipsa şi ar fi bine să pună mâna să se roage (cum ar veni, duhovnicul era slab pregătit în faţa ei). Din acest moment, relaţia sufletească cu duhovnicul a fost ruptă, probabil în favoarea altei „oferte spirituale” mai tentante: un alt duhovnic, un alt cult sau poate chiar un şarlatan spiritual. Ortodoxiei nu îi este caracteristică nici neascultarea de părinţi, nici previziuni apocaliptice, deşi Internetul pare plin de situri fals-ortodoxe.

3. Internetul. Spaţiu al libertăţii maxime de exprimare, Internetul a ajuns precum odinioară hârtia: suportă multe falsuri şi aiureli. Sunt absolut convins că iminenţa Apocalipsei din mintea Iuliei nu a fost culeasă de pe siturile oficiale ale BOR, ci de pe o serie de situri anonime, aproape para-ortodoxe sau extremiste, care au uneori pretenţia că sunt mai ortodoxe decât Ortodoxia. Există, mai ales în zona monahală, tot soiul de „sfinţişori” socotiţi mai de încredere decât toată Ortodoxia la un loc, care devin generatori de opinii ce nasc uneori, în mintea unor credincioşi, în circumstanţe aproape patologice, curente de opinie mai puternice decât învăţăturile oficiale al Bisericii. Acestea, de regulă, desconsideră autoritatea preoţilor de mir, socotiţi mai „lumeşti” şi incapabili de desăvârşire spirituală. Posibil ca Iulia să fi fost atrasă de un asemenea curent, Eu însumi am fost (şi sunt convins că voi mai fi) înjurat de diverşi „curentaţi” pentru poziţia privind CIP-ul sau alte bazaconii, scornite de aşa-zişi „ucenici” ai unor duhovnici cu renume.

4. Haina monahală. Mulţi au spus că presa a avut un rol benefic în descoperirea fetei, prin mediatizarea cazului. Corect. Dar nu aş folosi asta ca mască sub care să ascund mecanisme viciate de atragere a audienţei. Presupuneri, insinuări, afirmaţii nefondate sau nedocumentate, răstălmăciri, toate acestea nu au ce căuta într-un act de presă de calitate. De pildă,s-a vehiculat ideea că un angajat CFR a găsit-o pe fată în tren, în haine monahale. După ce autorităţile au demontat ipoteza (hainele erau aceleaşi cu care plecase de acasă), nişte „gurnalişti” au mai încercat să mai stoarcă ceva audienţă, inventând un călugăr care ar fi adus-o înapoi pe fată la gară îmbrăcată în haine, iar acolo s-ar fi schimbat şi s-a suit în trenul de Bucureşti. Pai, până la urmă, ce a văzut CFR-istul? Sau era doar prilej de a specula că BOR face monahi la repezeală, chiar şi minori, din lipsă de personal? Rog presa să se documenteze bine înainte de a afirma lucruri grave. Hainele monahale sunt însemne oficiale ale cultului şi se dau în anumite condiţii stricte. N-am văzut însă măsuri concrete luate de autorităţi pentru şarlatanii care folosesc ilegal astfel de haine, monahale sau chiar preoţeşti, dându-se ceea ce nu sunt. Pare că autorităţile nu prea mai au autoritate.

5. Autorităţile. Este absolut jenant să vezi demnitari ai Statului care, profitând de acest caz, au reacţionat repede, atacând Biserica şi religia cu aceleaşi argumente uzate şi dezumflate. De pildă, domnul Remus Cernea, nici una, nici două, vrea să scoată religia din trunchiul comun (asta e veche, o ştim toţi) dar are pretenţia ca junii României să studieze „obligatoriu” etica. N-am aflat care, dar înclin să cred că cea materialist-ştiinţifică. Cea creştină nu-i place. E dreptul dumnealui. Dar aş vrea să-i comunic două chestiuni (dacă tot îl plătesc, deşi, spre deosebire de dânsul, nu protestez că o fac):

a) Ar trebui să lase interesele personale şi cele de alianţă politică în favoarea interesului celor ce l-au votat. Nu înţeleg de ce se comportă ca şi cum l-au votat doar opozanţii Bisericii. O fi etic să te voteze ortodocşii şi să lucrezi contra lor?

b) Deşi pretinde că a citit mult, calificarea dânsului (absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, dar nelicenţiat, zice Wikipedia) îmi lasă de înţeles că nu prea ştie ce spune sau chiar face afirmaţii eronate, când vine vorba de religie. Două mi-au atras atenţia, într-un mic dialog televizat cu dânsul.

Prima ar fi citarea tendenţioasă a Art. 29, alin. 6 din Constituţie: Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. Domnul Cernea consideră că ora de religie contravine acestui articol, părinţii fiind obligaţi să-şi îndoctrineze religios copii în şcoală. O enormă falsitate. Orice părinte poate să refuze participarea copilului la ora de religie. Iar libertatea de conştiinţă presupune, egal, şi posibilitatea de a-i asigura educaţia religioasă.

Dar tendenţiozitatea nu se opreşte aici. Aud că domnul Cernea vrea ca participarea la ora de religie să se facă doar printr-o cerere expresă a părinţilor, în schimb etica domniei sale trebuie predată obligatoriu. În virtutea cărei legi? Ce are periculos religia, faţă de chimie, fizică, matematică şi alte materii pozitive, de îţi trebuie cerere expresă? Uite-aşa se nasc dictatorii, limitând ce nu le convine şi impunând propriile viziuni.

A doua afirmaţie domniei sale ar fi opinia că etica nu are legătură cu teologia. Fals, dar nu contează acum. Ceea ce contează este că domnul filosof Cernea vrea să ne spună altceva: că sunt mai multe sisteme etice în filosofie, unele într-adevăr neţinând seama de teologie. Dar în acest caz, pe care îl vor studia copii obligatoriu? De ce pe unul şi nu pe altul? Care ar fi criteriul de alegere al domniei sale? Îl impune cu de la sine putere sau face un referendum? Are curaj să facă unul? Eu nu cred că are, dar sunt convins că toate acţiunile domniei sale urmăresc doar atragerea de capital electoral din partea celor ce nu iubesc Biserica sau religia. Caz în care practică ceea ce fac toţi politicienii lipsiţi de soluţii realiste pentru România: atacul la adversar.

Şi ar mai fi ceva. Domnul Cernea, ca şi alţi „analişti”, consideră că preotul nu se poate adresa unui copil, nefiind abilitat să facă asta. Îi informez cu condescendenţă că în Facultăţile de Teologie, viitorii preoţi urmează şi un modul psiho-pedagogic, tocmai în virtutea faptului că ei pot deveni viitori profesori de religie. Cât despre faptul că discuţiile unei fete de 15 ani cu un duhovnic ar fi anormale, ca reminiscenţe din Evul Mediu, cred că susţinătorii acestei idei nu s-au documentat suficient. Ei nu cunosc nici ce este un duhovnic şi nici faptul că un duhovnic are foarte multe în comun cu un psiholog, poate că şi cu un sociolog. Adică, să trimitem psihologii în Evul Mediu? Sau sociologii?

Din fericire, Iulia s-a întors acasă, dar cred că deocamdată doar fizic. Ce-o fi în sufletul ei, doar Dumnezeu ştie şi cui o vrea ea să spună. Nouă ne rămâne doar să urmăm modelul tatălui din Pilda Fiului Risipitor, care şi-a reprimit copilul cu iubire infinită. În nici un caz să nu facem precum fratele celui plecat, care a devenit invidios şi duşmănos pe tată, pe fiu şi pe dragostea dintre ei. Probabil supărat că nu i-a mai ieşit o ştire negativă cu fiica cea pierdută de către BOR.

PS După ce am vorbit cu duhovnicul fetei, încep să am o bănuială: dacă fata a cunoscut vreun sfinţişor apocaliptic de care am vorbit mai sus? Pentru că este evident că părintele Alexa,om luminat, o lămurea într-o problemă, iar ea întorcea din nou tulburată. Ori asta nu se întâmpla în cazul unui site, fiind vorba de o comunicare dinamică, gen persoană la persoană.

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Toru Okada
16.02.2014, 09:26:27

Viata Sfintei Xenia Viata Cuvioasei Maicii noastre Xenia care s-a numit Eusebia (24 ianuarie) Iubiti credinciosi Vietile si laudele sfintilor se aseamana cu lumina stelelor. Dupa cum stelele sunt intarite cu asezarea pe cer pentru a lumina pamantul, dupa cum aceste stele au fost asezate pentru a lumina pamantul si marea si indrepteaza corabiile ce plutesc, cu toate ca noi nu cunoastem numele tuturor stelelor, pentru multimea lor, totusi de luminoasa lor podoaba ne minunam; astfel este si cu luminarea sfintilor. Desi sunt inchise moastele lor in morminte, puterile lor raman, nefiind marginite de hotarele pamantului. Noi ne minunam de viata acestora si de slava cu care preamareste Dumnezeu pe cei bineplacuti Lui, precum a preamarit si pe aceasta placuta a Sa. Asadar in continuare o sa va prezint, dupa puterile mele, viata minunata a Cuvioasei Xenia, pe care noi o cunoastem dintr-o scrisoare, care ne-a fost lasata pentu a fi spre luminarea si modelul celor ce voiesc sa slujeasca cu dragoste lui Dumnezeu. Frati crestini A fost in Roma cea veche un barbat slavit si vestit, unul din cei mai mari senatori, care era crestin dreptcredincios si avea numai o fiica, pe care o pazea ca pe lumina ochilor, anume Eusebia. Dar, la varsta de 17 ani, sosindu-i acesteia timpul pentru a se casatori, un boier asemenea cu cinstea de senator, a poftit pe parintii Eusebiei ca sa-i dea pe fiica lor spre insotire fiului sau. Parintii sfatuindu-se, au logodit pe Eusebia cu acel tanar de bun neam, care era asemenea cu cinstea si cu bogatia, si au hotarat ziua in care avea sa se savirseasca nunta. Dar tanara fecioara, fiind plina de dumnezeiasca dragoste catre Mantuitorul, dorea sa ramana pururea feciora. Aceasta dorinta a sa o ascunsese parintilor sai, pentru ca, de ar fi cunoscut gindul ei, cu totul ar fi oprit-o, si cu porunca ar fi silit-o spre casatorie. Fericita Eusebia avea doua roabe credincioase ale ei, care din copilarie crescusera cu dansa si care slujeau ei cu toata osardia si dragostea. Deci, luandu-le pe eledeoparte, le-a zis hotararea pe care a luat-o. Auzind acestea, amandoua roabele au zis: "Voia Domnului sa fie, caci si noi ne invoim cu scopul tau“. Unele ca acestea auzind fericita Eusebia de la slujnicele sale, a preamarit pe Dumnezeu; si avind cele trei fecioare dragoste intocmai catre Hristos, gandeau in toate zilele cum ar face, ca dorirea lor sa poata ajunge intru savarsire; deci se rugau lui Dumnezeu sa le dea sfat bun. Iar din ziua aceea, in care s-a dat pe sine intru dragostea Domnului, Eusebia sfatuindu-se la viata curata pe ascuns de parinti, prin mijlocirea celor doua roabe ale sale, impartea la cei ce aveau trebuinta, aurul, argintul si toate lucrurile cele ce erau de pret. Inca au mai impartit acele roabe si simbriile lor pe care le aveau, pregatindu-se pentru saracie, pentru dragostea lui Hristos. Apropiindu-se ziua nuntii, fericita Eusebia sfatuindu-se cu roabele sale, si-a schimbat noaptea imbracamintea din chipul cel femeiesc in cel barbatesc si luand niste aur pentru trebuinta, a iesit din casa, nestiind nimeni. Si insemnandu-se cu semnul Crucii, a zis catre Hristos Dumnezeu: ,,Tu fii cu noi, Fiul lui Dumnezeu, si arata-ne calea in care vom merge, caci pentru dragostea Ta lasam casa si pe toate din ea, si voim mai bine sa ne instrainam si in necazuri sa vietuim, pe Tine dorindu-Te si pe Tine cautindu-Te“. Astfel iesind din casa, s-a rugat cu lacrimi, plangand si bucurandu-se; apoi Sfinta Eusebia zicea pe cale catre roabele sale: ,,Voi de acum sa-mi fiti surori si eu mai vartos voi sluji voua in toate zilele vietii mele. Astfel, surorile mele, sa ne mantuim sufletele noastre“. Despre acestea graind sfanta catre dansele, s-au dus la mare si gasind o corabie care avea sa plece spre hotarele Alexandriei, au dat chiria si s-au asezat intr-insa, apoi, fiind si vintul prielnic, in putine zile au ajuns la Alexandria, iar de acolo plecand, s-au dus intr-o insula Cos de la Halicarnas, cetatea Cariei, fiind departe la cincisprezece mii de pasi, caci alergau pretutindeni, voind sa afle un loc necunoscut, ca nu candva sa fie gasite de parinti. Deci, petrecand in aceea insula mai fara frica, si-au schimbat chipul cel barbatesc in femeiesc si gasind o casa mica intr-un loc deosebit, vietuiau acolo, multumind lui Dumnezeu, Caruia se rugau de-a pururea sa le trimita un om duhovnicesc, care ar putea sa le imbrace in randuiala monahiceasca si sa aiba grija de sufletele lor. In urma rugaciunilor sale, l-a intalnit pe ieromonahul Pavel, un batrin cinstit, carunt la par, a carui fata era ca un inger, care a devenit un adevarat parinte duhovnicesc pentru ea. La indemnul acestuia, Eusebia s-a stabilit in cetatea Milassa din Caria (o veche provincie romana situata in sud-estul Asiei Mici) si a imbracat haina monahala . Aici a ridicat o bisericuta inchinata Sfantului Stefan Intaiul mucenic, precum si o mica manastire, in care se va nevoi impreuna cu cele doua slujitoare ale sale cu care fugise din Roma, dar si cu alte fecioare din imprejurimile cetatii. De acum ,ea si-a schimbat si numele din Eusebia in Xenia. Acolo se ingrijea de dansele Sfantul Pavel egumenul, de ale carui maini a fost tunsa Xenia, impreuna cu amandoua roabele sale, in randuiala monahiceasca. Si nimeni nu a stiut, pana la sfarsitul vietii ei de unde era, nici pentru care motiv a plecat din patria sa, si care este adevaratul ei nume, pentru ca se numea Xenia, adica straina. Iar Cuviosul Pavel spunea celor ce-l intrebau despre acele fecioare: le-am luat din insula Cos si le-am adus aici. Deci, toti le socoteau ca sunt de acolo, de aceea si manastirea se numea ,,Cos“, dupa numele insulei aceleia. Nu dupa multa vreme a adormit intru Domnul, Chiril, episcopul acelei cetati si a fost ales la pe scaun in locul lui, Cuviosul Pavel, egumenul manastirii Sfintul Andrei. Acela primind vrednicia de episcop, si mergand in manastirea de fecioare a sfintit pe Xenia diaconita, ca pe una ce era cu adevarat vrednica de aceasta, deoarece in trup fiind, avea viata ingereasca. De infranarea ei se temeau diavolii si de postul si nevointa ei biruindu-se, nu indrazneau nici a se apropia de dansa: pentru ca manca uneori a doua zi, alteori a treia zi, iar de multe ori si toata saptamana petrecea fara hrana. Si cand era sa primeasca hrana, nici verdeturi nu manca, nici linte, nici vin, nici untdelemn, nici poame de gradina, nici orice alte mancari de cele bune, afara numai de putina paine, udata cu lacrimile sale. Si luand din cadelnita cenusa, isi presara painea sa; aceasta o facea in tot timpul vietii sale, implinind cuvantul prorocesc: Cenusa cu paine am mancat si bautura mea cu plangere am amestecat. Si se sarguia in tot timpul ca sa-si tainuiasca infranarea aceasta chiar de surorile sale; numai acele doua roabe ale ei impreuna vietuitoare o priveau in taina ce face, si singure urmau vietii ei celei imbunatatite. Atata ravna era intr-insa, incat de cu seara, pana in timpul cantarii Utreniei, sta toata noaptea, ridicandu-si mainile in sus, rugindu-se, si asa in toate serile era vazuta de surori in taina, iar uneori plecandu-si genunchii de cu seara, pana la timpul cantarii Utreniei, si pana dimineata se ruga, cu multe lacrimi, si astfel intotdeauna slujea Domnului, iar aceasta o facea cu smerenie, incat mai jos decit toti se socotea pe dansa. Pentru ca nu a fost vazuta maniindu-se candva, nici a intinat viata ei vreo desarta slava si ingamfare. Fata ei era smerita, cu mintea inteleapta, cautatura neimpodobita, trupul chinuit cu pustnicestile osteneli si inima ei pasnica, nici o tulburare avand. Priveghere de-a pururea, infranare mare, smerenie nespusa si dragoste nemasurata; pe cei din nevoi ajuta, cu cei ce patimeau, impreuna patimea, spre pacatosi se milostivea, iar pe cei rataciti ii povatuia la calea pocaintei. Despre hainele ei nici nu se poate vorbi, pentru ca purta niste zdrente si chiar de aceea se socotea pe dansa ca este nevrednica. Si toata viata ei era intru umilinta si intru varsarea lacrimilor celor neincetate. Iar cand s-a apropiat fericitei Xenia, pururea pomenita si nevinovata mireasa a lui Hristos, vremea ducerii ei din vremelnica viata, a sosit pomenirea Sfantului Efrem, care a fost altadata in cetatea aceea episcop; si a mers fericitul episcop Pavel cu tot clerul sau in satul care se numeste Levchin, pentru ca acolo era biserica Sfantului episcop Efrem, si intr-insa erau cinstitele lui moaste. Atunci cand Cuvioasa Xenia a trecut la cele vesnice, pe la amiaza, pe cer s-a aratat, deasupra manastirii, o cununa de stele foarte luminoasa avand in mijlocul ei o cruce, iar aceasta cununa stralucea mai mult decat soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit sa arate tuturor, sfintenia Cuvioasei Xenia. Cetatenii din Milassa, care se aflau la un praznic intr-un sat vecin, vazand semnul cel de pe cer, se mirau si intru nepricepere se intrebau ce este acesta. Iar episcopul lor, fericitul Pavel, intelegand cu duhul, a zis catre toata multimea poporului: „Maica Xenia a adormit si pentru dansa este semnul minunii!“. Si indata, sfarsind Liturghia, s-a intors in cetate cu tot poporul care fusese la praznic si aflara cetatenii, precum le-a spus lor episcopul, ca Sfanta Xenia murise. Deci, poporul cu episcopul si cu prezbiterii s-au apropiat de cinstitul trup al Sfintei Xenia si punandu-l pe pat, precum se cade, au aprins multe lumanari si tamaie, iar episcopul impreuna cu prezbiterii au luat patul pe umerii lor si cantand, s-au dus in mijlocul cetatii. Si se mirau toti de minunea cea preaslavita, ce se facea, caci, cand mergeau cu patul pe care era dus trupul sfintei, mergea deasupra patului si cununa cea cu crucea aratata pe cer; iar cand au pus patul in mijlocul cetatii, a stat si cununa deasupra patului. Si s-au adunat si din satele de prin imprejurimi multime de popor fara de numar, vazand acel semn prea luminat pe cer, si s-a umplut cetatea de adunarea poporului, incat era intr-insa mare strimtoare. Iar fericitul episcop Pavel, cu poporul, tot in noaptea aceea spre duminica, a petrecut-o langa sfanta, priveghind si cantand pana la ziua. Si multe tamaduiri se faceau de la moastele ei, pentru ca toti, de orice boala erau cuprinsi, numai cat se atingeau de patul sfintei, indata dobandeau tamaduire. Sosind ziua Sfintei Duminici, au acoperit cu panze curate cinstitul trup al Cuvioasei Xenia si cantand deasupra gropii, au dus-o pana la locul ce se cheama Sichinie, care este la intrarea cetatii dinspre miazazi; caci mai inainte de mutarea sa, sfanta a poftit ca acolo sa-i puna trupul ei. Si vedea iarasi tot poporul ca trupul ei ducandu-se cu patul, mergea si cununa cea de stele cu crucea cea vazuta pe cer, urmand patului; si iarasi cand se oprea patul, sta deasupra si cununa aceea. Apoi, facandu-se ingroparea, au impartit oamenii intre ei in mici bucati, panzele cele subtiri, ce au fost pe cinstitele moaste si le pastrau la dansii cu credinta, spre tamaduirea a diferite boli. Deci, ungind episcopul cu mir sfintul trup al Cuvioasei Xenia, dupa obicei, l-a pus in mormant nou, si desavarsindu-se cinstita ingropare, indata cununa de stele care stralucea pe cer s-a facut nevazuta. Si multe tamaduiri se dadeau de la mormantul sfintei, tuturor celor ce cu credinta se apropiau. Iar nu dupa multa vreme, a murit si una din roabele Cuvioasei Xenia, apoi dupa dinsa si cealalta degrab s-a dus la vesnica viata, si le-au ingropat pe amandoua la picioarele sfintei lor stapane. Viata sa a fost cunoscuta de ceilalti crestini abia dupa moartea ei. Cuvioasa Xenia le ceruse celor doua slujnice ale ei sa nu spuna nimanui nimic despre viata sa - astfel ca nimeni nu a stiut unde si cand s-a nascut, din ce fel de familie si de ce a ales sa paraseasca lumea aceasta. Abia dupa trecerea sa la cele vesnice, una din slujnicele ei au facut cunoscut motivul instrainarii Xeniei de lume pentru Hristos. Iubiti credinciosi Astfel, aceasta cuvioasa a placut lui Dumnezeu. Vazuta era in trup, dar s-a asemanat cu ingerii cei fara de trup. S-a dezbracat de trup, ca de o haina si a calcat pe diavolul, ca pe un balaur. A socotit lumea aceasta precum gunoaiele si si-a pazit ca pe o nepretuita comoara fecioria sa neprihanita. S-a logodit cu dragostea lui Hristos, s-a incununat cu credinta, si ceea ce a nadajduit, aceea a cistigat; iar acum se bucura in camara Mirelui sau Celui fara de moarte. Si cu rugaciunile sale mult ajuta credinciosilor, pentru ca moartea n-a omorat puterile ei, nici facerile de bine ale ei nu le-a hotarnicit intr-un loc; pentru ca multe fapte bune a facut pentru Hristos. De aceea si Hristos ne arata multa milostivire noua, daca cerem sfintele rugaciuni ale iubitei Sale mirese. Dupa moartea ei, trecand catava vreme, a murit si Cuviosul Pavel episcopul, duhovnicescul parinte al Sfintei Xenia, placand si acela lui Dumnezeu desavarsit; caci cu rugaciunile lui se goneau diavolii, si toate boalele se tamaduiau; si a fost ingropat in biserica Sfantului Apostol Andrei, unde a fost mai inainte egumen, iar sufletul sau cel sfant a stat inaintea lui Dumnezeu, intru slava sfintilor. Cu a carui calda folosire catre Dumnezeu si cu rugaciunile Cuvioasei Eusebia, care s-a numit Xenia, si cu ale amindurora sfintelor roabelor ei, Domnul sa ne invredniceasca si pe noi milei Sale, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

-14 (48 voturi)
Radu Mircea
16.02.2014, 09:53:16

Bine ca m-am lamurit cum sta chestia cu vietatea asta ciudata , numita duhovnic . Ca de obicei popa ne minte . O fi adevarat ca nu poate fi obligat sa divulge secretul spovedaniei , dar asta nu explica sirguinta multor preoti in a da cu subsemnatul la fosta securitate fara a fi macar rugati . Si unii inca mai ocupa locuri de frunte in ierarhia BOR . In rest aceasi rafuiala cu Cernea care are perfecta dreptate . Vreti sa predati religie cui vrea sa va asculte ???? Foarte bine . Sa o faceti in silozurile pe care le-ati construit , ca tot sunt goale sase zile pe saptamina , nu in scoala la a carui constructie nu ati contribuit cu nimic in afara slujbei de "sfintire" .

+31 (73 voturi)
Menumorut
16.02.2014, 09:28:37

Fata..buna-rea.. Parintii rai ... Dusmanii BOR..rai si ei.. Duhovnicul..BUN..tare,.. Cernea rau.. Tanasescu bun.. Sa fie obligatoriu sa studiezi un sistem filozofic fara religie..sau darwinismul..rau Sa fie obligatoriu sa studiezi religia BOR...bine... Ce "relatv" sunteti..domnule...

+14 (36 voturi)
t mihai
16.02.2014, 09:48:13

"Ce are periculos religia, faţă de chimie, fizică, matematică şi alte materii pozitive, de îţi trebuie cerere expresă?" Ce are periculos ? Asta, adica un popa care afirma ca soarele se învârte în jurul pamântului.http://www.youtube.com/watch?v=ZLdcVG9aUYQ&feature=share Bine ca n-a zis ca se invârte în jurul Catedralei Mânituirii Neamului...

+5 (31 voturi)
Toru Okada
16.02.2014, 09:57:40

eu cand aveam 15-16 ani am plecat de acasa de nenumarate ori si nici vorba de tam-tam de presa, cautari cu SRI-ul sau alte baliverne de-astea schizoide... am un prieten care a plecat o saptamana de acasa cu bicicleta cand avea vreo 13 ani. l-a gasit politia intr-un sant la vreo 60 de km de oras. :) erau alte vremuri, mai libere. acum "soţietatea ţivilă" vrea sa ne controleze si in "poponet", mai ceva ca pe vremea comunistilor. tre' sa stie domnu' Striblea, domnu' Cernea vina este in totalitate a parintilor pentru ca au facut prea mare tam-tam din cazul asta, pe de o parte, iar pe de alta parte a asa-ziselor "autoritati" care au lasat sa se scurga in presa tot felul de detalii ale anchetei. comunicatul politiei trebuia sa fie scurt si la obiect, nu toate detaliile alea despre duhovnic si viata spirituala a tinerei... mie mi se pare de-a dreptul aberant totul.

+2 (20 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările